vineri, 27 decembrie 2013

Anul 2013 la final - retrospectiva alergarii

Anul 2013 a fost un an sportive pentru mine, cu multe concursuri, ture pe munte si handbal. As putea spune ca este primul an competitional pentru mine, usor ridicol avand in vedere varsta mea dar si rezultatele. Care rezultate nu prea conteaza, intrucat singura intrecere la care particip este cu mine insumi, cu limitele, cu conformatia de city boy si muschii de mucava :D.

Dar sa vedem ce si pe unde am alergat in 2013. S-au adunat 397 km competitionali de alergare, majoritatea la trail dar am si 2 maratoane complete de sosea.
Au fost 4 maratoane, 2 de sosea (Maratonul International Bucuresti si Maratonul 1 Decembrie 1918) si 2 maratoane de trail (EcoMaraton Moeciu si Maratonul Pietrii Craiului), 5 semimaratoane (Gerar, Semimaraton Brasov, Ciucas, Petrom si Rasnov Adventure) si 3 curse de trail, Azuga Trail, 27 km, Baneasa Trail 10 km si Maratonul Zapezii unde am alergat la 30k.

Aproape 400 de km de alergare pe toate suprafetele posibile, 397 de km de placerea alergarii. Am trecut prin toate starile posibile, de la fericire pana la suferinta pura, mi-a fost cand frig, cand foarte cald, am petrecut momente frumoase si am cunoscut oameni minunati. Am avut norocul sa fiu ferit de accidentari in majoritatea timpului, doar o mica problema dupa Piatra Craiului, care a trecut repede :).

As vrea sa multumesc aici acelor care s-au dat peste cap ca noi sa putem alerga la atatea concursuri, dar mai ales organizatorilor de la Moeciu, Gerar, Ciucas, Azuga, MIB, 1 Decemebrie 1918 si Baneasa, competitii organizate foarte bine, spre perfectiune chiar la unele, si de la vcare ceilalti organizatori nu au decat de invatat.

Ce-mi doresc in 2014?  Mai intai sa fiu sanatos sa pot alerga si mai mult. Apoi imi doresc mai ales primul meu ultramaraton. In plus fata de concursurile de mai sus, imi doresc sa pot lua startul si la Hercules Maraton, Apuseni Maraton, Retezat, Bucegi 7500, Transmaraton si poate 2x2 Fagaras.

Va urez sarbatori fericite si sa aveti un 2014 cat mai sportiv :)

luni, 23 decembrie 2013

Recenzie de carte: Mananca & Alearga - Scott Jurek

Nu am fost prea multumit de cum mi-a iesit prima recenzie, in mod sigur se putea si mai bine. Va multumesc pentru toate criticile constructive primite. O sa incerc sa ma descurc mai bine acum.
Acum vreo 10 zile am fost contactat de cineva de la Preda Publishing, care mi-a multumit pentru prima recenzie si mi-a oferit cartea lui Scott Jurek " Mananca & Alearga".



Scott Jurek este una dintre legendele ultramaratonului, un om care a castigat multe dintre marile curse ultra, unele din ele cu recorduri ale competitiei. Printre ele celebrele Western States 100, Badwater Ultramaraton, Hardrock, Spartathlonul, etc.

 Mananca & Alearga nu este doar o carte despre alergat, este o combinatie destul de ciudata, dar foarte interesanta intre povestea vietii unui mare atlet, o marturie a unui stil de viata deosebit, o carte de bucate vegana si o marturie a faptului ca poti avea mari performante si fara carne. Hmmm

Jurek a devenit vegetarian chiar inainte de a incepe o seria aproape incredibila de victorii, dieta lui fiind in opinia lui cheia succeselor lui in ale ultramaratonului.

Nu o sa ma apuc sa va povestesc cartea, pentru ca merita sa o cititi si singuri :)

Citind de foarte curand Ultramaratonistul (Dean Karnases), nu m-am putut abtine sa-i compar pe cei doi in mod constant. O sa ma intrebati ce-i de comparat, pentru ca e vorba de 2 oameni foarte diferiti. Karnazes este un boem, Jurek este un alergator foarte calculat, care si-a pregatit performantele si cresterea in randament foarte meticulos. Jurek este marele campion, Karnezes este mai mult campion media. Nu exista nici o urma de indoiala cine este adevaratul campion, cine este modelul adevarat. Si totusi parca Karnazes este mai aproape de sufletul meu. sa fie vorba de regimul lui alimentar din timpul curselor? :))

Mananca & Alearga poate fi citita si de cineva care nu este interesat de alergat pentru povestea de viata si lectiile de bucatarie vegana. Chiar am de gand sa incerc unele din retetele de acolo :)
Marturisesc ca am fost nitel socat sa vad ca poti alerga 160-270 km doar cu plante, ca poti fi alerga si cu buritto vegetarieni, facuti cu o seara inainte :))

Am invatat si despre foarte multe ingrediente vegane, despre unele pentru prima data :)). Oare se gasesc si la noi: tofu, miso, alge marine Niro, tempeh, endamame, alac, chia, agave, fasolem adzuki, tahini, tamari, shoyu, turmeric. Stiati ca se face lapte din canepa si orez? Eu nu stiam :)

O sa tin cartea aproape de bucatarie si o sa incerc un chili con carne vegetarian ;)

Despre alergatul cu celebrii indieni Tarahumara, despre ultra-urile Badwater, Hardrock si Spartatlon va las pe voi sa descoperiti ce si cum. Nu veti fi dezamagiti :)

O viata, o cariera si o carte fascinanta. Spor la citit :)




joi, 12 decembrie 2013

Maratonul 1 Decembrie - un nou pesonal best :)

Greu m-am urnit la scris pentru maratonul 1 decembrie, un maraton din deja celebra serie Ilie Rosu. Cred ca frigul de afara s-a infiltrat in tastatura mea :)

Dupa succesul personal de la MIB 2013 mai aveam chef de un maraton de asfalt in 2013, mai mult ca sa-mi confirm ca rezultatul meu nu a fost o intamplare, dat fiind conditiile ideale de alergare de la MIB. Iar ce poate fi mai potrivit decat un maraton de iarna, intr-un parc bucurestean, cu un traseu care se incolaceste de 13 ori in jurul unui lac?

Maratonul 1 Decembrie 2013 este parte a seriei de maratoane istorice marca Ilie Rosu, si are loc anual de ziua Marii Uniri in parcul IOR. Traseul este o bucla de 3,2 k in jurul lacului, care se alearga de 13 ori. Lista de participanti este destul de scurta, locurile la maraton fiind limitate la 50-60. Traseul nu este blocat, iar pe alei mai sunt si destul de multi plimbareti.

Ziua de 1 decembrie a venit cu o vreme rece, dar cu cer senin si soare cu dinti. De data asta nu mi-am pregatit in mod special, doar m-am imbracata de acasa, mi-am pus ceva haine de schimb, atata de relaxat eram incat n-am verificat cate geluri mai aveam in sacul de Gerar. La fata locului am descoperi ca mai era doar unul, si nici una din bunatatile de alergare de acasa. Buuuuuuum :))).

La fata locului ajung destul de tarziu, mult mai relaxat decat de obicei. Atat de relaxat eram, eu si altii, ca numaratoarea inversa de la start ne-a prins cand stateam cativa insi la taclale dupa incalzire si bagam un pic de streatching. ca niciodata la noi, startul a avut loc la ora fixata, imediat dupa ce s-a cantat imnul. Vorbisem cu 2 prieteni sa alergam impreuna, dar in confuzia startului ne-am pierdut.

S-a plecat tare, si ca de obicei eu ma luptam cu centura de brat, dupa ce dadusem drumul la programul de monitorizare. Strangeam cu dintii si alergam :))

 

Ma uit in jur dupa prieteni, dar parca intrasera in pamant. Din pacate pentru un ritm constant am nevoie de iepuri, iar acum eram in cautarea unui grup de care sa ma lipesc, si care sa ma duca intr-un ritm de 17/18 minute pe tura, un pace cam de 5:30 km/min. Singur alerg ori prea repede, apoi scad ritmul si tot asa.

Am avut norocul sa dau foarte rapid de grupul format din Mircea Radu si Cristian Matei, alergatori mai rapizi decat mine, si care isi propuneau un ritm de 17 min pe tura. Perfect, m-am lipit imediat de ei, si turele au inceput sa curga. Mircea era cel care tinea ritmul, si ne-a dus cam la 5:20-5:30.

Poate va ganditi ca alergatul in parc in jurul lacului este destul de monoton, mai ales cand dai 13 ture. Ar fi daca alergi singur, dar asa treceam de 13 ori pe la startul bine populat, prin posturile de arbitraj, udne voluntarii ne-au incurajat din ce in ce mai intens odata cu curgerea turelor. Noi am palavragit destul de mult, iar alergatorii au mereu multe lucruri sa-si povesteasca.

Am inceput sa simt cate ceva de la talpi si genunchi (pantofii se apropie de pensionare) inca de la km 15. Mircea preia ferm conducerea si nu ne lasa sa scadem prea mult ritmul. Afara e frig, dar noi incepem sa ne incingem din ce in ce mai tare.

Ca la oriece maraton, pana la jumatea distantei totul decurge foarte bine, problemele urmand sa apara dupa ce apare cifra 3 in numarul kilometrilor. Eu am simtit pe la km 30 ca nu ma mai pot tine foarte mult de baieti, mai ales ca incepusem sa am crampe musculare. Trecusera 3 ore de alergare, iar ritmul arfi dus la 3:45-50 absolut ireal penru mine, asta daca as fi reusit sa raman cu Mircea si Cristian.

O crampa musculara mai urata m-a oprit cam pe la km 32 si am scapat trena. Am mers cativa metri si m-am gandit un pic. Stateam bine cu timpul pentru un personal best, dar daca fortam un timp sub 4 ore riscam un finish urat si foarte lent. Mai bine un ritm mai lent dar constant, care sa am adus intr-un timp sub BP-ul meu de 4:13. Linistit sufleteste am reinceput sa alerg, la un ritm de aproape 7, care a mai scazut la 6;30 in urmatoarea tura. Am mai mers cateva portiuni scurte, dar in general am reusit sa tin un ritm constant. Aici m-au ajutat mult incurajarile de pe margine, mai ales 2 posturi de voluntari au fost de mare ajutor.



Intre timp se incalzise si parcul s-a cam umplut de plimbareti duminicali, care tipic romanesc, nu se dadeau nici macar la o parte din calea noastra. ce diferenta de mentalitate fata de atitudinea de afara fata de alergatori.

Cu cateva sute de metri inainte de final a venit un prieten sa ma ajute (Marius Dumitran), si cu ajutorul lui am reusit sa accelerez pe final. Deja scoteam zgomote ca o locomotiva asmatica, lumea plimbareata se uita la mine mirata. Inca un pic, trec pentru ultima data pe sub pod si deja se vede sosirea. Deja sprintez furibund si imi simt picioarele tare usoare. Am reusit!

Am terminat in 4:07:57 un timp cu 6 minute mai bun ca cel de la maratonul international Bucuresti 2013. Un timp sub 4 ore este la indemana mea, tot ce trebuie sa fac este sa alerg in continuare cat mai mult si sa sap mai adanc la resursele de baza. Ele exista, dar trebuie aduse la suprafata si trebuie sa treci peste micile dureri si incomfortul inevitabil.

Multumesc celor 2 colegi de alergare, voluntarilor, prietenilor si organizatorilor
Pana data viitoare :)

PS Roma, ne vedem la sfarsitul lui martie ;)

marți, 19 noiembrie 2013

Recenzie de carte - Ultramaratonistul de Dean Karnazes


Este prima data cand fac o recenzie a unei carti, asa ca va rog sa aveti mila :)).

Am castigat cartea duminica 17 noiembrie, la antrenamentul oficial pentru Baneasa Trail Runing, iar luni seara era deja gata citita. Desi sunt un cititor impatimit (citesc in orice loc, de la toaleta pana la metrou si nu trece o seara sa nu adorm cu cartea langa mine, indiferent cat de obosit sunt) faptul ca am terminat-o foarte repede spune cam tot ce era de zis despre cat de mult mi-a placut.

Pentru majoritatea, alergatori sau nu, Dean Karnazes este un anonim, asa cum sunt toti “nebunii” care alearga ultramaratoane. Dean este unul dintre cei mai buni alergatori ultra (ultramaratonul este orice distanta peste cea clasica de 42 de km, 50, 60, 90, 100, 160, 300, etc - nu exista o limita, decat cea pe care ne-o stabilim singuri sau origanizatorii unui concurs), castigator a unor ultramaratoane celebre, Western States 100, Badwater (217 km la temperaturi de 40-50 grade in Nevada).


marți, 5 noiembrie 2013

Maratonul Pietrei Craiului - o cursa frumoasa si dureroasa

Mi-am dorit de multa vreme sa particip la MPC, doar ca pana acum vreo 2 ani nu am avut curajul sa ma inscriu, iar in ultimii 2 ani nu am reusit sa-mi sincronizez programul asa incat sa pot sa particip. Anul acesta mi-am zis ca de data asta nu-l mai ratez, fie ce-o fi, chiar daca sacrific Maratonul Bucuresti. Din fericire mama natura a avut grija ca cele 2 competitii sa fie separate de mai bine de o luna, asa incat am fost fericit sa iau startul la ambele, fara alte probleme.

Intre MIB si MPC a mai fost o cursa, foarte interesanta, un trail clasic Azuga Trail Race, unde voi participa si la anul cu drag.

Cand iei startul pe 2 noiembrie intr-o cursa montana nu prea stii la ce sa te astepti. Cred ca toti ne-am asteptat sa fie frig, asa ca dimineata eram toti infofoliti pana p[este urechi. ce-i drept erau 5-6 grade cand am ajuns in Zarnesti, venind de la Brasov. Asa cum ma asteptam, validarea a fost rapida, asa ca mi-am petrecut timpul umbland ca o curca beata prin centrul Zarnestiului, intre start, caminul cultural si masina, aranjans echipamentul. Foarte prost, pt ca am plecat cu geaca de goretex in rucsac, pusa bine de la Bucuresti. Foarte inteligent, cara magarul, ca atat stie el.

duminică, 6 octombrie 2013

MIB 2013 - o cursa superba

Initial nu am vrut deloc sa merg la Maratonul International Bucuresti. Cu o zi inainte alergam la Maratonul Pietrei Craiului, un maraton montan solid, cu diferenta de nivel  de 2150m, si nu sunt in stare sa alerg 2 maratoane intr-un weekend. Pana la urma m-am decis la insistemta unui prieten (multumesc Soimule) m-am inscris si la semimaraton la MIB, cu intentia de a alerga 2 curse intr-un weekend sau macar sa vad daca pot :)).

marți, 27 august 2013

Florile Caucazului - The Flowers of Caucasus

In afara de culmi semete, varfuri inzapezite, torente inspumate si genuni infricosatoare, Caucazul este si un munte verde, plin de flori, cu vegetatie care urca mult mai sus ca la noi su ca in Alpi.
Iata cateva poze cu florile Caucazului. Din pacate nu stiu sa va spun numele lor sau specia :)
dati click pe poze ca sa le vedeti intregral

Primele doua poze sunt de pe Kazbek

EN: Besides snow covered ridges, high peaks, white bubbled torrents and deep abysses, the Caucasus is also a green mountain, full of flowers, with vegetation that goes higher as in the Carpathians or the Alps/
Here are some of the flower of Caucasus. Unfortunatelly I dont know their names, but enjoy them no mather that.
Click on the picture to see them in full size. First 2 pictures are from Kazbek


vineri, 23 august 2013

Georgia - ultima parte: Ushba

Dupa intoarcerea de pe Kazbek ne-am rezervat o zi intreaga pentru turism in si in jurul Tblisiului (o sa revin cu un articol special despre oras) si reaprovizionare, urmand sa luam doar paine de la fata locului.

Ushba se afla situat aproape in partea opusa a tarii, cam la 400 km de capitala, drum pe care il vom parcurge cu microbuzul. Am plecat devreme spre Mestia, pe la 5 dimineata, avand rucsacii nostri, mai grei ca niciodata, ancorati solid pe acoperisul mashutkai.

luni, 12 august 2013

Georgia - pe vf Kazbek - partea a doua


A doua zi cerul era tot mohorat, cu nori de ploaie care se pregateau sa urce din vale, motiv sa mancam repede si sa strangem tabara. Pe la 9 o luam la deal cu monstrii in spate. Ajungem destul de repede (aproape 3 ore) la cabana Betlemi, fost post meteo, situata pe un contrafort care strajuieste ghetarul la 3700m. Aici ne informam despre vreme (prognoza era bunicica pentru dimineata urmatoare, mai buna decat o primisem noi prin telefon), profitam de ospitalitatea cabanierului pentru a lua un mic dejun copios si o luam la picior in sus pe vale.






vineri, 9 august 2013

Caucaz 2013 - Aventura incepe

Asa cum v-am obisnuit, in fiecare an plecam pe un munte inalt din afara. Ca de obicei alegerea muntelui a inceput din iarna 2012/2013. Initial ne-am dorit sa mergem in Pamir, sa facem Lenin si Pobeda, dar din pacat nu am reusit sa strangem banii necesari, asa ca ne-am decis la o varianta mai low-cost. Varianta aceasta a fost Caucazul, unde Ushba este un mai vechi vis al meu.

Pana la urma am ales sa mergem prin Georgia, intrucat rusii nu mai permit accesul spre Ushba, si nici nu mai este posibil sa te mai strecori pe sub patrulele lor, asa cum am facut la precedenta vizita. Cum nu avem chef sa cunoastem temnitele rusesti, si sincer, ne-am cam saturat de paranoia si lipsa de ospitalitate ruseasca, am decis sa mergem in Georgia, o tara mult mai prietenoasa cu strainii.

Echipa de anul acesta a fost mai restransa, intrucat Adi si Ileana nu au putut sa mearga cu noi. Nu-i nimic, la anul o sa fim iar in formula extinsa :). Deci am ramas 3, eu si colegii mei Lucian Dinescu si Alex Baran.

Ruta aleasa a fost destul de ciudatica. Alex a venit direct de la Moscova, iar eu si Lucian am venit cu masina pana la Istanbul, de unde am luat un zbor Turkish catre Tblisi. Perioada aleasa, sfarsitul lui iunie, 3 saptamani.

Plecarea a venit aproape pe neasteptate, fata de anul trecut, cand am stat toata vara asteptand sa plecam in Kenya :). Am plecat cu masina seara spre Istanbul, unde prin amabilitatea unui prieten, Bogdan Barbu, am putut lasa masina la seful lui in parcare si sa dormim cateva ore la Razvan, un coleg de munca al lui Bogdan. Multe multumiri Bogdan, Cumhur si Razvan pentru ajutor si amabilitate.

Am avut ceva emotii la aeroport, din cauza greutatii mari a bagajelor (cuie de gheata, coltari, pioleti, corzi, etc), dar din fericire Turkish are o politica relaxata fata de bagaje mari si am ajuns cu bine la Tblisi. Aeroportul din Tblisi este mic, dar foarte cochet si curat. Mai tineti minte Baneasa? Eh, e cam ca Baneasa dar exact invers, mult mai curat si modern, cam cum ar fi trebuit Baneasa sa fie :).

In Tblisi trebuia sa stam o zi, sa-l asteptam si pe Alex. Ne-am cazat la hotelul Isaka, gasit pe booking.com. Mic, dragut si foarte ieftin, situat aproape de centrul istoric, in cartierul Avlabari. O camera de 2 persoane a fost 75 GEL pe zi (1 Euro=2,2 GEL). Hotelul are si camere in regim hostel pt cine doreste, este curat si are WiFi moca (de acolo am postat poze si mici articolase pe facebook si blog). A fost cartierul nostru general in Tblisi pe toata durata aventurii georgiene.

Cum am ajuns, am bagat un somn de cateva ore, sa ne revenim dupa 2 nopti in care am dormit foarte putin, prima la volan, si a doua pe scaune de aeroport/avion. In Tblisi am gasit o caldura de cuptor,  mai ceva ca in Kenya :)).

joi, 1 august 2013

Flat is boring - am alergat la Cheile Rasnov Adventure 2013 :)

Inainte sa incep serialul Caucauz 2013, cateva randuri despre Cheile Rasnov Adventure 2013.
Cheile Rasnov Adventure 2013 este poate cel mai ambitios concurs din Romania, avand atat probe de aergare, maraton, semimaraton cat si de mountain bike si alergare - duatlon. O sarcina foarte grea, avand 3 trasee separate care trebuie marcate si monitorizate.

Din cauza ca m-am intors doar cu o sapatamana inainte din Caucaz, si nu prea am alergat in ultimul timp, m-am decis sa particp doar la semimaraton. In ultimul timp imi place din ce in ce mai mult trail runningul, alergarea pe munte, care imi ofera satisfactii vizuale si tehnice (:p) mai mair decat alergarea pe asfalt.

Zis si facut, am ajuns vineri seara la Brasov, iar sambata dimineata ma prezentam voios si cu chef de alergare la start. Nu apucasem decat sa ma inscriu pe net, plata si toate formalitatile le-am rezolvat rapid inainte de start, multumesc mult organizatorilor pentru intelegere.

La start ma intalnesc cu o groaza de prieteni si cunoscuti (majoritatea la organizare), printr care Serban, the big boss al Ro Club Maraton, de care mi-am propus sa ma tin. Plan de cursa nu aveam, pentru ca traseul imi era necunoscut.

Un pic de incalzire, un pahar de vorba cu prietenii si se apropie ora startului. Startul ma prinde ca de obicei in lupta cu banda care imi fixeaza telefonul pe brat. ca sa pot da drumul la monitorizare la momentul startului, sunt nevoit sa-l tin in mana pana atunci.

Traseul ocoleste poligonul de biatlon, si urca destul de abrupt pe dealurile care despart Rasnovul de Poiana Brasov. Trebuie sa recunosc ca nu ma asteptam sa fie atat de abrupt.


Incerc sa ma tin dupa Serban, cat pe aci sa ma piarda pe unele coborari (punctul meu slab), din fericire drumul urca destul de sustinut, iar noi urcam la pas portiunile mai abrupte. Coborarea care urmeaza este in mod sigur cea mai a dracului intalnita de mine pana acum. Un fost sleau de pamant, cu un fel de crestatura adanca pe mijloc, cu o panta de cel putin 30%. Am alergat-o cu mare grija, sarind dintr-o parte in alta. O cadere putea sa duca la consecinte destul de urate. Il simt pe alt alergator cum imi sufla in ceafa (nici nu puatea fi vorba de depasiri acolo) si am emotii si pentru el.

Ajungem la primulpunct de alimentare, bine aprovizionat si continuam alergarea spre partia Lupului, punctul cel mai inalt din traseu. Destul de curand imi dau seama ca sunt singur, distantasem grupul cu care am alergat pe una din urcari si continui solitar. Cand ajung pe partie dau de un grup de 3 alergatori, dar ii pierd la coborarea lunga spre Poiana. De aici se urca destul de putin, iar coborarile sunt lungi si destul de accidentate. Dupa urmatorul check point urmeaza problemele de orientare. Alergand in fruntea unui grup format tot pe motive de orientare turistica, pierd de 2 ori traseul in viteza si sunt nevoit sama opresc sa ma orientez. A doua oara am stat cateva minute pana am descoperit cu ajutorul unor concurenti care m-au ajuns din urma traseul. Care traseu coboara de-a dreptul prin padure si ajunge la pestera Valea Cetatii, de unde iesim la drumul asfaltat care leaga Rasnov de Poiana Brasov.

Portiunea de asfalt nu mi-a placut deloc, pantofii mei de trail nu sunt facuti pentru o alergare pe asfalt, asa ca am pierdut ceva timp. Am parasit asfaltul ca sa urcam la cetate, unde indrumati bine de un voluntar, am coborat 3 insi pe o poteca foarte aeriana si abrupta rau (nici vorba de alergare aici, pericol de moarte) direct in drum. Am aflar ulterior ca nu o luasem bine :)))

De jos au mai fost 2-3 km de asflat si soare puternic prin oras catre valea Carbunarii si baza olimpica de sarituri, unde am ajuns dupa 2h 47' 05'' locul 20 la general masculin (din 42 cati au terminat si 8 la categoria mea de varsta.

Stiu ca multa lume s-a plans de marcarea traseului, si in mod sigur este loc de mai bine aici. Intrucat cursa mea este doar cu mine insumi, momentele de orientare turistica  nu m-au deranjat. probabil altii sunt mai competitivi sau problemele de la maraton au fost mai mari.

Eu as vrea sa le multumesc organziatorilor pentru efort, un efort care de cele mai multe ori este ignorat de participanti. Sunt sigur ca la anul va fi mai bine


PS multumesc FotoArtis pentru poze

duminică, 7 iulie 2013

Pe scurt: 6 Iulie pe vf Kazbek - Caucaz


Dragii mei
Scriu de pe telefon, deci voi fi scurt. Ieri dimineața, după 4 zile de lupta cu vremea instabila, am reușit sa urcam vârful Kazbek 5033 m, din munții Caucaz, Georgia.  Avut parte de vreme rea, a trebuit sa stam 1,5 zile in cort, pana când am decis sa urcam indiferent de vreme cât mai sus si sa pandim cea mai mică fereastra de vreme buna.
Cronologie:
- marți 2 iulie, am urcat de jos pana la 3300 (cai si spinarea)
- miercuri, blocati in cort de vremea rea
- joi, am urcat (pe ninsoare) la 4300 (ABC normal)
- vineri dimineața la 10 eram pe vârf.
Am fost singura echipa care a reușit sa urce vineri, din cauza zapezii proaspete si a vremii dubioase (ceata, vânt puternic), cel puțin 2 alte echipe s-au întors.
Suntem acum in Tblisi, am coborât rapid ca sa scăpam de vremea dubioasa cu fluctuatii de temperatura mari.
Iara si câteva poze de pe telefon, cele adevărate or sa vina când ma întorc acasă.

Ne pregătim pt Ushba, plecam spre Mestia luni dimineața 

PS voi reveni când ajung acasă cu un articol mai amplu si cu multe poze

vineri, 17 mai 2013

Semimaraton Petrom - Alerg pentru o cauza umanitara

Duminica am doua premiere:
- alerg un concurs la o saptamana dupa un maraton (va fi interesant sa vedem cat de mult m-am recuperat, mai ales ca-mi si propun un timp foarte bun);
- alerg pentru o cauza umanitara

Au trecut cateva zile de la superbul maraton montan Ecomaraton Moeciu 2013, si intru deja in febra unei noi competitii, Semimaratonul Bucuresti - Petrom 2013, organizat de Asociatia Bucharest Running Club, care organizeaza si Maratonul International Bucuresti.

Impreuna cu colegii mei Daniel Osmanovici si Razvan Lupu de la Antena1 vom alerga pentru campania "Vreau sa ajut" a fundatiei Mereu Aproape, campanie care are ca scop ajutarea unor copii bolnavi, a caror parinti nu dispun de resursele financiare necesare pentru a le achita tratamentele costisitoare.
In ultimii ani fundatia Mereu Aproape a ajutat sute de copii bolnavi, dandu-le o sansa de care poate nu ar fi putut sa beneficieze altfel.

Vrem sa atragem atentia asupra acestei campanii minunate, asa incat si alti copii bolnavi sa beneficieze de sansa de a fi ajutati si pentru a strange mai multe fonduri pentru aceasta campanie.

Alergam pentru sanatate, alergam pentru copii!



Cateva cuvinte si despre concurs. Vor fi 21 de km pe asfalt, prin centrul Bucurestiului, pe caldura mare (iarasi) pe un traseu deja clasic, acelasi de la maratonul din 2012.

Dupa cum puteti vedea, traseul serpuieste prin centrul capitalei, asa ca va invit sa profitati de vremea superba si sa veniti sa ne incurajati. Vom aveam mare nevoie de suportul vostru, intrucat va fi foarte cald, iar caldura nu face casa buna cu alergarea de anduranta.



luni, 13 mai 2013

Eco Marathon Moeciu 2013 - Cursa mea

Am asteptat cu nerabdare Eco Marathon Moeciu 2013, niciodata nu cred ca m-am inscris atat de devreme la o cursa, de frica sa nu cumva sa se inchida inscrierile la cursa de maraton. In anii precedenti, din diverse motive am ratat participarea, iar din reactiile primite de la prietenii mei care au participat, am regretat in fiecare an lipsa mea.
Ca de obicei pregatirea de primavara a fost sporadica, mai ales in ultima perioada, cand am fost mai mult plecat prin delegatii. Intrucat m-am saturat sa tot ajung in zona in noaptea dinainte de maraton, de data asta mi-am luat 2 zile libere ca sa ajung inca de joi seara la Moeciu, unde m-am cazat la pensiunea Regina Muntilor, impreuna cu o gasca mare de la Ro Club Maraton.

Vineri a fost o zi foarte relaxanta, am avut timp si sa parcurg cu piciorul bucla 3, sa ma inregistrez printre primii, exact opusul ultimelor alergari, cand am ajuns cu limba scoasa, pe ultima suta de metri. Vremea era foarte frumoasa si o idee mai cald decat e necesar pentru optimul de alergare, ceea ce m-a pus pe ganduri. Norocul meu a fost ca Ana Maria de la Ro Club, mi-a imprumutat un rucsac de hidratare, si mai ales ca mi-a lasat un pachet de servetele intr-un buzunar, ceea ce s-a dovedit a fi cel mai util obiect luat cu mine

Am vorbit despre traseu in articolul precedent, dar poate ar fi interesany de vazut si profilul lui, ca sa intelegeti (cei care n-ati fost) ce inseamna EcoMarathon


 A venit si dimineata concursului, dupa o noapte cu emotii, m-am cam zvarcolit in asternut. De abia asteptam startul. Un mic dejun cu cei de la club, si am pornit spre zona de start.

 Lume foarte multa, peste o mie de alergatori era in zona de start sau prin preajma, asteptand startul oficial. Multi prieteni, m-am tot salutat cu unul sau altul. Si a venit si momentul mult asteptat, 3, 2, 1, Staaaaaaaart!

Si s-a plecat in prima bucla, profesionistii ca din pusca, noi in pas incet, din cauza multimii de alergatori din jurul meu. Imediat prindem viteza si o luam pe prima parte a buclei 1, pe drumul asfaltat de pe Valea Popii, si apoi pe o bucata de drum forestier, 3,2 km pana intram pe prima urcare, spre La Mandru, 292 m diferenta de nivel, urcare pe care toata coloana o parcurge la pas. Dupa primul punct de alimentare atingem varful coborarii, si coloana de alergatori (cam mergatori pana atunci) prinde imediat viteza spre Fundata. Aici scapam si de inghesuiala, fiecare coborand in ritmul lui, majoritatea foarte rapid. De aici ajungem la Fundata si simt primele simptome ale marii probleme a zilei, una care m-a trimis pe ultima coborare, pe poteca lui George spre Moeciu de Sus, direct in tufisuri, unde am pierdut vreo 5 min. Am ajuns in 1:50 h la finalul buclei 1, cu o sete mare, pe care energizantul din rucsac nu o putea potoli. Alimentez in Moeciu, unde am surpriza sa-l intalnesc pe un coleg de la handbal, Marius Dumitran, de la Victoria, alergator si triatlonist.

Plecarea in bucla 2 incepe cu o urcare abrupta spre Coltul Zilistea, 243 m diferenta de nivel, de unde continua pe Culmea lunga, usor in coborare (alergare placuta), urca un pic spre Coltul Cremenei, ca apoi sa coboare foarte abrupt spre Cheile Gradistei, unde urcam pana la piscina, unde avem alt punct de alimentare. De aici a inceput urcarea cu diferenta de nivel cea mai mare, 419 m, dar nu asa de dura, ca ultimele 2, intrucat serpuia prin padure si nu urca pieptis. Aici am avut si cele mai mari probleme, mi-a fost rau si am vizitat si alte tufisiuri (oare ce-or fi zi cei care inevitabil m-au vazut iesind, asta prob a gasit vreo scurtatura), iar ritmul urcarii a fost tare lent. Mi-am mai revenit pe urmatoarea bucata, care alterna bucati de coborare lungi cu mici urcari, toata o placere de alergat. A urmat inevitabila coborare in tromba spre Moeciu de Sus, una abrupta, dar buna pentru alergat. 3 ore a durat bucla 2, si probabil aveam o fata destul de expresiva cand am ajuns la punctul de alimentare. Nu probabil, ci sigur, pentru dau cu ochii de mama si cumnata mea, care ma saluta si ma intreaba daca nu vreau sa renunt (oare chiar asa rau aratam???). Raspunsul meu a fost al oricarui alergator care mai poata sa puna un picior inaintea celuilalt. Nu ma simteam foarte rau, doar ca diareea m-a cam secat de puteri exact cand nu trebuia. Cand termini? Buna intrebare, ii raspund si plec mai departe. Atac penultima urcare la pas, 326 m diferenta de nivel spre varful Bisericuta.
Ca o paralela, daca ajungeti la Moeciul de Sus, neaparat urcati pe culmea dintre valea Popii si valea Bangaleasa, privelistea este incredibila, se vad toti muntii mari din jur perfect, Bucegii, Craiul si Fagarasul.



Urcarea este la inceput pieptis, apoi urca mai domol spre Bisericuta, de unde se coboara mai intai domol, apoi foarte abrupt spre valea Bangaleasa, unde la capatul drumului forestier avem ultimul punct de alimentare, inainte de cea mai brutala urcare, cei 359 m spre Poiana Gutanu, unde trebuie sa recunosc ca m-am tarat ca un vierme. Capul in pamant si un pas inaintea celuilalt, fara sa ma opresc cum facea cu concurent inainte mea, care se aseza jos, statea 2 min si apoi galopa o bucata la deal si asa mai departe. Mai sus o fata in negru inainta constant si se indeparta. Enorm de mult mi-a luat, cred ca vreo 45-50 de min, dar intr-un final glorios am ajuns sus, la cota 1460, cel mai inalt punct atins. Aici  am cotit-o la stanga, urma sa alergam 6 km usor in coborare pe muchia Plesei, varstata cu mici urcari, alergabile, cu finalul intr-o coborare oribil de abruta direct in sat


.
Am inceput la pas, dar dupa cativa metri am inceput sa alerg usurel, pana am ajuns la un pas de croaziera pe care stiam ca il pot sustine destul de mult. Moralul meu este in crestere simtind finalul aproape, si vazand ca depasesc concurenti care nu mai erau in stare sa alerge. Il depasesc si pe alergatorul mai in varsta care urca in ritm mai ciudat mai devreme, dar il simt cum imi ia trena si continua sa alerge cand lent cand foarte tare, pana in calcaiele mele. La un moment dat a disparut din spatele meu, sper ca a ajuns cu bine la final. Alergare solitara prin padurea intunecoasa, dar finalul e aproape, asa ca alerg detul de constant. Depasesc un grup mai maricel, si am ajuns pe culme inaintea ultimei coborari. Apar oameni care ma incurajeaza asa ca imi dau drumul la vale destul de tare. In ultima bucata de padure dau de Marius, pe care il credeam cu mult inaintea mea, si care avea probleme cu genunchiul. Coboram impreuna ultimele sute de metri, traversam paraul, asteptat fiecare de sustinatorii lui, si ajungem impreuna la finish.


 Un final potrivit pentru o cursa atat de lunga dar atat de frumoasa. timpul final a fost 8:06:27
Am ajuns la pas la pensiune, unde marturisesc ca era cat pe aci sa cad in baie, motiv pentru care n-am mai mers nici la premiere, din pacate. Ziua am incheiat-o cu colegii de club, la o cina prelungita.

Asa a fost pentru mine Eco Marathon Moeciu 2013, un concurs cu destule invataminte, si sper ca la anul sa fie mult mai bine.

La final as dori sa le multumesc Corneliei si Silviei David, lui Adi Bostan, Mihai Orleanu si toti cei din echipa lor, mai ales voluntarilor din punctele de alimentare, pentru amabilitate si grija fata de participanti. Ca de obicei, nu ai ce sa le reprosezi, si este o placere sa participi. Tricoul si medalia foarte frumoase, traseul foarte bine marcat si ales.

Ne vedem cu siguranta la anul! ;)


vineri, 10 mai 2013

Gata de start - EcoMarathon Moeciu 2013

A mai ramas mai putin e o zi pana la startul unui concurs pe care mi-l doresc de mult. EcoMarathon Moeciu, un superb maraton de trail running organizat de surorile David. Toti care au participat spun ca traseul este superb, iar oganizarea perfecta, asa ca cu atat mai mult imi doream sa particip si eu.

In anii precedenti, din diverse motive nu am reusit sa ajung. De asta nu-l mai ratez. Sunt inscris de peste 2 luni, am ajuns de joi seara la Moeciu, pentru o aclimatizare cat mai buna :)). M-am cazat la pensiunea Regina Muntilor, o pensiune foarte simpatica si oameni primitori, cu preturi rezonabile si servicii bune. V-o recomand calduros. http://carta.ro/cazare-moeciu/vila-regina-muntilor-a/

Concursul va avea loc pe culmile si dealurile din jurul satului Moeciu de Sus, in zona Bran. Ma indoiesc ca exista multe persoane care n-au fost in zona, una din cele mai frumoase din tara, la poalele Bucegiului, avand Branul la 2 pasi, Cheile Gradistei la un pas, si Bucegiul care aproape cade peste tine. Putin mai incolo vegheaza Piatra Craiului, cu creasta impunatoare
Cateva cuvinte si despre traseu:
- 42 de km
- 2400 m diferenta de nivel
- 9 ore timp limita
-  traseul este compus din 3 bucle, fiecare cu start si sosire in satul Moeciul de Sus

Va fi cald maine, deci cu atat mai dificil. Dar ce conteaza! Ne vor durea diverse membre, muschi si tendoane altfel invizibile, genunchii, ligamentele si alte angarale trupesti. Dar parca conteaza! Bucuria alergarii pintr-un cadru natural superb prevaleaza peste orice.

Sa recapitulam:
- ghetele noi: checked (primul lor maraton)
- colanti scurti: checked
- tricoul de club: checked!
- emotii - prezente la cote rezonabile
- entuziasm - cat cuprindeeeeeeeeeee

 Sa inceapa distractia :)




luni, 8 aprilie 2013

Semimaraton Brasov - Bucuria alergarii pe munte

A fost cat pe aci sa anu ajung la Brasov, din cauza unei gastrite care mi-a dat de furca pana cu cateva zile inainte de alergare. Am stat un pic pe ganduri daca sa particip, intrucat sunt inca la regim, iar legume, fructe, lactate imi sunt inca interzise. Dar pana la urma am zis, ce naiba, ma simt bine acum, hai sa ma duc. Conteqaza si faptul ca startul se da chiar langa casa parintilor, in piata Unirii. :))

Semimaratonul Brasov este o cursa de trail running, alergare montana, 20 de km, diferenta de nivel pozitiva 650 m, prin Brasov, pe drumuri forestiere si poteci de munte.
Zis si facut, am plecat vineri (tarziu evident) de la munca, dar din fericire traficul e light si ajung lejer la Brasov. Mai stat nitel la taclale cu mama si la culcare, maine alerg!

vineri, 15 martie 2013

Kenya - Finalul



Camioneta cu noi in bena ajunge pe inserat in Mombassa. Pe drum admiram baobabii majestuosi si ne amuzam cu mutrele mirate ale localnicilor. 5 albi intr-o bena de camioneta :))
In Mombassa este un furnicar si o aglomeratie de nedescris, masina inainteaza cu greu printr-un trafic haotic. Cu greu ajungem in centru, unde trebuie sa ne achitam biletele de autocar rezervate prin telefon.

miercuri, 20 februarie 2013

Maratonul zapezii 2013 - Puternic si Rezistent



E greu sa te mobilizezi pentru un maraton de iarna din mai multe motive. iarna din cauza conditilor meteo antrenamentele sunt mai mult sporadice, alergarea este mai dificila din cauza zapezii, noroiului, ghetii, etc.


Maratonul Zapezii mi-a facut cu ochiul de la prima editie, de anul trecut, dar pana la urma am decis sa nu particip (evident am regretat dupa) din cauza ca nu ma simteam deloc antrenat, iar zapada foarte mare a facut alergarea foarte dificila.


Nici anul acesta nu am stat mai grozav cu antrenamentul (dar alerg un pic si la handbal), asa ca am decis sa ma bag macar la proba de 30 km, cu scopul clar de a fenta macar Zidul. ;)

sâmbătă, 9 februarie 2013

Nakuru, Bogoria, Oceanul Indian - raiul pe pamant?

Credeati probabil ca n-o sa mai termin nici calatoria aceasta, ca si povestea turei din Maroc, nu? :))
Am decis sa va dezamagesc si sa scriu si ultima parte a calatoriei.

Dupa 4 ore pe drum si un ocol ca sa o lasam pe japoneza noastra, ne indreptam pe una din putinele sosele expres din Kenya spre orasul Nakuru, langa care este si celebra rezervatie cu rinoceri, urmand sa dormim 2 nopti acolo, o zi fiind dedicata vizitarii parcului Bogoria si ultima zi pt rezervatia Nakuru.