joi, 25 august 2016

Maratonul Piatra Craiului - o experienta de neuitat

Acest articol nu se adreseaza celor care stiu ce inseamna MPC-ul, voi puteti sa inchideti linistit articolul daca va lasa curiozitatea.


Ma adresez tie alergatorule de trail incepator. Ai alergat pe munte si ti-a placut, mai vrei inca o experienta. Daca ai fost deja la un concurs de alergare montana, nu trebuie sa ratezi MPC-ul.

Pe 1 octombrie se tine sarbatoarea anuala a alergarii montana din Romania, si ar fi pacat sa lipsesti de la petrecere.

Maratonul Piatra Craiului este cel mai vechi si cel mai prestigios concurs de alergare montana din Romania, ajuns anul acesta la editia cu numarul 11. Este si unul din concursurile cele mai bine organizate din Romania, si cu siguranta cel care se preocupa cel mai mult de siguranta participantilor. In anii trecuti s-au instalat corzi fixe, s-au facut trepte, ba anul trecut a fost si un elicopter gata sa intervina de la Plaiul Foii, iar Salvamontul si voluntari experimentati au fost in toate punctele critice ale traseului.

Anul acesta MPC-ul este mai special, pentru prima data se va alerga in sens invers.


De la Start/Sosire se va alerga spre Plaiul Foii, apoi vom urca la Coltul Chiliilor si de acolo la Diana. Celebra urcare de la Diana va fi o coborare abrupta si rapid, iar de aici vom ajunge la Plaiul Foii. Aveti 3 ore sa ajungeti aici, timp limita de care trebuie sa tineti cont.

De aici vom alerga pe drumul care duce la Spirla si la intersectie vom face dreapta spre Umerii Pietrei Craiului si Marele Grohotis. De aici vom urca pe Valea Urzicii spre Saua Funduri, iar de aici o coborare rapida ne va duce la CP de la La Table. De aici avem o alergare foarte frumoasa spre Pestera (Casa Folea) via varful Joaca, de unde avem o coborare scurta dar foarte abrupta, pe care o tinem minte ca o urcare crancena din anii precedenti. De aici via Magura ajungem rapid in Zarnesti, in Prapastii si la Sosire.

Se va alerga in sens invers doar in acest an, iar principala consencinta este ca vom avea un traseu mai rapid si ceva mai usor, din cauza ca o coborare tehnica s-a transformat intr-o urcare (portiunea Umerii-Saua Funduri) iar urcarea spre Saua Funduri va fi o coborare de mare viteza.

Pronosticurile sunt pentru o reducere a timpului mediu cu juma de ora. Daca va fi asa sau nu vom vedea pe 1 octombrie.

Mai sunt si alte motive pentru a nu lipsi de la start:
- kitul generos, cel mai bogat pe care l-am vazut, cu produse in kit care depasesc cu mult valoarea taxei de participare
- atmosfera extraordinara de pe traseu, din an in an sunt dint ce in ce mai mult oameni la incurajare, iar senzatiile traite sunt fabuloase
- prajitura de casa de dupa cursa
- festivitatea de premiere fara precedent, in care sunt premiati performerii anului (se decerneza titulurile de Carpathian Man), iar toti finiserii urca pe scena pentru as primi medaliile. da, ai auzit bine, vei urca pe scena
- procedura de inscriere este unica, fiecare trebuie sa trimita un mail, iar ulterior veti primi confirmarea de participare
- il veti cunoaste pe Lucian Clinciu, guru-ul alergarii montane, un om extraordinar
- veti alerga cu cei mai buni alergatori montani ai momentului

Va recomand pentru un antrenament si o aclimatizare mai buna, sa participati inainte la tabara de alergare montana a lui Silviu Balan, dedicata exclusiv MPC-ului. Tabara o puteti gasi aici
Puteti gasi relatari ale particparii mele la taberele de alergare a lui Silviu aici si aici

Ce mai astepti, hai sa alergi cu noi in Piatra Craiului, un munte superb si o experienta pe care o vei tine minte toata viata. Inscrieri aici

luni, 22 august 2016

Despre timpi limita si 2x2

In weekend am fost spectator si in brigada mobila de incurajare (impreuna cu Luiza) pe traseul lung de 2x2. Am plecat mai tarziu spre Moldoveanu ca sa-i prind pe primii concurenti in saua Capra, si apoi sa ma intersectez cu toata lumea pe traseu. Frumoasa lupta intre primii trei concurenti, despartiti de cateva minute, o lupta in care Viorel Palici (cel mai bun alergator roman al momentului) si Andrei Preda l-au depasit pe spaniolul Adell Cristobal Albalat. De remarcat si cresterea de la cursa la cursa a lui Andrei Preda. Foarte tare, felicitari baieti.

Ce m-a socat a fost numarul foarte mare de abandonuri, multe determinate de timpii limita de la cursa 2x2 (4 ore la Moldoveanu si 8 ore in saua Capra), dar si de accidentari si de lipsa conditiei fizice si/sau a antrenamentului.

Au terminat putin peste 60% dintre concurenti, mai exact 119 din 190. Mie personal mi se pare halucinant numarul mare de finisheri. Nu am absolut nimic de reprosat organizatorilor, timpii limita exista mai ales pentru protectia concurentilor.

Am vazut multi concurenti care erau deja morti de oboseala la intoarcea de pe Moldoveanu, adica la nici jumatate din traseu. Eu inteleg ca 2x2, desi doar la a cincea editie este una din cele mai prestigioase curse din Romania, si ca foarte multi isi doresc sa o termine, dar ceea ce nu inteleg acesti oameni care se duc nepregatiti la astfel de cursa, este ca riscul de accidentare creste exponential pe fond de oboseala. Mai ales tinanc cont de ploia crunta care a venit dupa 10 ore de cursa si i-a prin pe majoritatea pe traseu.

Dorinta si vointa nu tin loc de antrenament. Este totusi vorba de 44 de km la peste 2000 m altitudine, cu diferenta de nivel de 4200 m, mult peste un maraton montan obisnuit, aproape dublu. Fara un antrenament adecvat, care sa includa si multi kilometrii fara alergare pe munte, plus cateva curse montane, in opinia mea va asumati riscuri cam mari prin participarea la o cursa ca 2x2. Daca n-ati mai alergat pe munte, chiar si X2 poate fi o cursa peste puterile voastre. Relieful este foarte accidentat, sunt destule zone cu lanturi, poteci inguste si prapastii. Experienta montana nu ar trebui sa se capete la 2x2!

Daca v-ati simtit fara vlaga la un moment dat, a fost si din cauza altitudinii, unde noi nu suntem obisnuiti sa facem efort de durata. La cursele obisnuite urcam si coboram foarte repede, la 2x2 alergam 10-12-14 ore la altitudine. Nu degeaba multi dintre sportivii de elita merg cu cateva zile inainte ca sa se aclimatizeze.

M-au uimit si timpii de peste 8-9 ore la cursa X2. Luiza si cu mine am facut 80% din traseu (am urcat ce-i direct in saua Paltinu, fara sa mai trecem pe la Capra) aproape 6 ore, cu pauze de poze si pe varf, cu foarte putin alergare, dar cu un mers rapid. Aici e si singurul repros (sugestie mai curand) pe care l-as aduce organizatorilor, eu in locul lor puneam un timp limita de 2-3 ore la Caltun, si faceam un clasament separat pentru cei care nu au ajuns decat pana acolo.

Timpii limita de la cursa lunga au fost bine alesi, si din afara toata cursa a parut bine si profesionist organizata. M-am uitat a doua zi cu invidie la tricourile de bumbac foarte misto pe care le purtau multi (am devenit fan anul acesta, au fost cateva foarte reusite).

Voi ce parere aveti despre timpii limita in general, dar si la 2x2?

PS la anul sper sa nu mai ratez 2x2 :)

vineri, 12 august 2016

Tabara de alergare Silviu Balan in Ciucas - alta poveste in imagini

Dupa tabara din Bucegi, inainte de 7500, a venit randul taberei de la Babarunca, ca tot vine Ciucas X3. Despre tabara din Bucegi ati putut citi aici.

Locatia de la Babarunca este fosta cabana Babarunca, un loc care mie imi place foarte mult. Conditiile de cazare sunt din cele de tabara, cu paturi suprapuse, dar totul e curat, baia este ok, exista bucatarie. dar cel mai mult imi place afara, unde se face foc de tabara, iarba e tunsa si se poate sta fara probleme in picioarele goale. Afara exista umbrare, mese si banci. Un loc de vis

Am ajuns vineri seara, de data asta masina lui Radu si Mihaela, bolidul meu fiind pe butuci deocamdata. Gazdele ne-au asteptat cu paste calde si o prezentare foarte profi a lui Silviu despre alergarea montana. Am mai vazut-o, dar Silviu o imbunatateste constant, asa ca a fost la fel de interesanta ca si data trecuta.

A doua zi am servit un mic dejun exact ca la hotel, dar la iarba verde in aerul racoros al unei diminete in muntii Ciucas. Apoi am plecat sa alergam, o alergare intrerupta de regrupari periodice si de diverse ateliere. De aici urmeaza pozele


Intai am facut o alergar de incalzire si apoi incalzirea propriu-zisa

Primul atelier al zilei

Apoi plecam iar in alergare



Apoi am plecat mai departe


Am dat si peste tentantii care ne-au cam intarziat, afine cu duimul

Silviu ne-a aratat cum se folosesc betele

Am ajuns si la cabana Ciucas, unde am facut o pauza de hidratare

Apoi am plecat spre varful Ciucas

ne-am si amuzat



Cam asta a fost tura, dar ziua nu s-a terminat aici. Maestru Caprita Florin ne-a facut la fiecare un masaj, iar apoi ne-a vorbit despre accidentarile in alergarea montana. Masa de seara a fost delicioasa, am mancat foarte bine. Seara s-a terminat in jurul focului, cu cantece de munte si acorduri de chitara

Stiati ca Silviu Balan canta? Nu la fel de bine cum alearga, dar pe aproape oricum :D

A doua zi am avut parte de un concurs surpriza, orientare sportiva, un concurs unde Luiza si Serban ne-au invins pe mine si pe Radu :))


Apoi am plecat intr-o tura mai scurta, am mancat bulz la ceaun si am desfasurat diverse activitati cultural-educative


A fost tabara cu numarul 4 la mine, si de abia o astept pe urmatoare, in luna septembrie. Hai si tu!

luni, 25 iulie 2016

Bucegi 7500 - In spatele scenei


Acest articol este despre alergare, despre unul din cele mai prestigioase concursuri de alergare, dar nu despre alergatori, mai deloc despre traseu, cat despre oamenii din spatele scenei, care fac totul posibil, organizatori si voluntari. Nu despre mine, eu am participat practic o singura zi si un pic, nu 3-4 zile ca cei de la CPNT. Oameni care au stat treji in posturi de joi pana sambata seara, sau care au muncit in tabara de baza de joi pana duminica.

Nici anul acesta nu am alergat la 7500. Nu intrebati de ce, nici eu nu stiu. Dar daca tot nu am alergat, am decis (me+Luiza) sa ne facem utili. Silviu Balan ne-a zis cu un weekend inainte ca este nevoie de ajutor, chiar si de vineri seara, asa ca decizia a fost luata.

joi, 14 iulie 2016

Canionul Horoabei - alta poveste in imagini

Scoala lui Silviu s-a terminat cam devreme duminica, si doar nu era sa ma intorc acasa la ora 2 :)

Asa ca am decis impreuna cu Serban Dragomir sa facem o tura prin canionul Horoabei, care era foarte aproape de tabara de baza a scolii. Intrarea este foarte usor de gasit, intrucata apa din canion se varsa in Ialomita chiar inainte de pestera Ialomicioarei. Este o poteca care pleca din pajistea inainte de ultima cladire inainte de pestera sau  sa mergi pe malul Horoabei pana la intrare in canion. Poteca merge pe partea stanga a apei. Canonul este echipat cu scari si la lanturi, doar in apa este mare, si in unele locuri nu scapi de intrat in apa. Eu cel putin, pentru ca Serban a reusit sa treaca mai mult sau mai putin uscat. A reusit sa se ude cand era mai usor, mai sus :)))

Si acum, pozele. Va cer iertare pt calitate, sunt facute integral cu telefonul, si nu am avut timp sa umblu la ele pe motiv de plecare la 7500, unde suntem voluntari