miercuri, 16 ianuarie 2019

De ce sa nu subestimezi Ciucasul


Muntele iarna iti poate rezerva foarte multe surprize. Duminica planul era o tura scurta pe schiuri de la cabana Muntele Rosu pana la repetitorul de pe vf Gropsoarele, cam 4 km, il ajutam pe Dragos State si echipa Salvamont Cheia sa care 2 panouri foto-voltaice maricele pana sus.

Ne-am cam chinuit cu panourile prin padure prin zapada mare, le-am pus in toate pozitiile pe targa, se tot impiedicau prin copaci si zapada mare, asa ca baietii le-au luat in mana pana la urma. Cand am ajuns in saua Gropsoarele ne-am inhamat cu totii ca la sania lui Mos Craciun si le-am tras destul de usor pana sus pe varf.

Vremea era inca buna cand eram pe traseu (care a durat aproape 4 ore), dar cand am ajuns sus plafonul de nori a coborat, vantul batea in rafale, deja muntele ne arata si fata lui mai urata. Pe cand ne chinuiam sa le facem loc sa le instalam a sunat telefonul lui Dragos.

joi, 13 decembrie 2018

Valencia - supermaraton pe plat

Se incheia anul fara un raport de cursa asa cum v-am obisnuit. In 2018 am alergat putin, iar accidentarea din ianuarie, atat de greu recuperata, m-a cam incetinit. Mi-am iesit din mana si la scris, asa ca nu am scris nici macar de cursele la care am participat dupa ce m-am recuperat. Au fost maraton la Ciucas, Apuseni Ultra Race, Maratonul Piatra Craiului si Cappadocia Ultra (proba de 64 km).

De ceva vreme imi doream sa alerg iar un maraton de plat, dupa Roma 2014. Cand s-a ivit ocazia sa mergi cu grupul Danei Badea la Valencia, si am vazut ca era si maratonul cand mergeau fete, am zis ca asta e ocazia de a mai alergat un plat.

Avionul e ieftin cu Blue Air, cazare la Airbnb (200 lei 3 nopti), un fel de city break alergacios. Vremea ameninta sa fie foarte buna, cam cu 20 de grade mai cald decat la noi.

miercuri, 5 septembrie 2018

Câteva sfaturi pentru un prim Ciucas X3

Dacă sâmbăta alergi la Ciucas X3 prima ta cursa de trail sau ești la început cu alergarea montana iată ce as face eu în locul tau:
- dormi și mănâncă cât mai bine în nopțile ramase pana la cursa. Dragele

vineri, 20 iulie 2018

Fake news se intoarce la Bucegi 7500 - 2018

Ei dragii mosului, credeati ca ati scapat de noi? Nt, nt, nt, chiar daca redactie e mai lenesa anul asta, asta nu inseamna ca de ochiul nostru vigilent, care palpaie mai ceva ca flacara la aragaz, scapa ceva sau cineva. ma rog, mai scapa, dar nu si de data asta.

Deci redactia s-a deplasat la Bucegi 7500/8500, zis si 1600/3200/7500/8500 sub acoperirea de voluntar. Adica le-am mancat slanina si le-am rontait stafidele in timp ce mai faceam ca fac treaba. In timp ce ma incurcam prin picioarele barbosilor (ma refer strict la baieti, fetele din CP nu-s deloc barboase) redactia a atintit un ochi vigilent asupra concurentilor. Iata ce am observat:

- carcotelile cu privire la echipamentul obligatoriu au incetat repede in vantul si ceata de pe varful Omu. Unii ar mai fi zi ceva, dar cu buzele inghetate e mai greu. Ele vor continua la caldura data de laptop.

Ca tot veni vorba de echipamentul obligatoriu, o fana a redactie a surprins in direct pregatirile pentru echipamentul obligatoriu pentru anul 2019. Organizatorii se pregatesc intens, iar in 2019 nu o sa va mai luati voi tzoale de unde aveti chef. Paris scrie pe voi amaratilor. Luati de aici arta
va place? mai avem


Bravo CNPT, asta zic si eu progres

Ca tot ziceam de barbosi, gurile rele spun ca directorul de cursa Marius Sendre e la un pas de demitere de catre Consiliul Barbos din CPNT. Nu ca nu-si face treaba, dar potrivit standardelor CPNT nu are destul par. Un membru CPNT ideal trebuie sa fie o combinatie de canis, pudel si puli. Puli e un caine obsedatilor, nu va ganditi la prostii. Cine va arata asa in iunie 2019 va avea garantat postul de director la Bucegi 7500 editia 2019. Asa trebuie sa arate orice cepenetist care se respecta

Pentru editia din 2019 organizatorii va vor pune la dispozitie draga concurenti urmatoarele facilitati, asta ca sa nu mai carcotiti ca nu va baga in seama:

- traseul balizat ca pista de aterizare de la Otopeni
- balustrada pe locurile expuse
- scara rulanta pe Bucsoiu
- meniu a la carte la fiecare CP
- pentru David & Kamy (cum care David?) la Pestera se va face meniu special de nunta cu 7 feluri si chelneri in frac
- timp limita de 100 ore
- route service (comanzi si voluntarii iti livreaza mancarea pe traseu)
- serviciu de trecut apa si noroiul in carca
- fanfara in fiecare punct important

Asta ca sa va inchida gura si sa vedem atunci ce o sa mai carcotiti.

La cursa 3200 concurenta de la mixt a facut victime. Fetele au profitat fara mila de partenerii lor care au carat tot bagajul, ba chiar si bagaje de lux, pt ca avem fete cochete si frumoase. Priviti aici la simpaticul nostru coleg de alerg Adrian Branescu, incarcat cu tot calabalacul tragea tare. Oare ce o fi chestia roz care ii atarne in jurul gatului?

V-am povestit acum un an de Slapamon, ultima creatie a Salomon pentru alergatoarele care vor sa combine performanta cu chick-ul. Daca anul trecut se pare ca au fost probleme cu talpa de vram-vram, anul acesta simpatica noastra Carmen Albisteanu a fost surprinsa in plin sprint spre locul 1 purtand celebrii Slapamon


Deci fetelor, daca vreti sa o bateti pe Carmen (felicitari Carmen :D) apelati cu incredere la Slapamon. Obligatoriu sa va gasiti si un partener care sa va care bagajul, dar asta nu v-am zis-o noi :D

Din pacate redactia nu a putut sa observe prea multe de la probele lungi, din cauza aburului cauzat de cei care suflau de zor in palme sa se incalzeaza, in timp ce tropaiau si scandau: p-r-e-a m-u-l-t e-chi-pa-ment o b li ga to ri uuuuu

Stomatologii in jur nu-si explica de ce smaltul de pe dintii alergatorilor cade mai des in luna iulie

Ursii din zona va roaga sa va bagati fluierul in cur, si sa fluierati doar din cand in cand lung, nu scurt si des ca sambata. E si ei animale delicate, ii deranjati. Consumul de fasole ajuta

Redactia va ureaza o vara reusita si nu va stresati prea tare cu antrenamentele
Ne vedem la MPC ;)



duminică, 20 mai 2018

Maraton Muntii Macin - Dobrogea verde in alergare

Probabil ati observat ca nu am mai scris de ceva vreme. Motivul este o accidentare care ma chinuie de la inceputul lui ianuarie. Nu are legatura cu alergarea, pe munte s-a intamplat. Initial diagnosticul a fost de entorsa, care probabil s-a transformat intr-o mica fractura cand era aproape vindecata (cazatura). O fractura atat de mica incat nu apare pe radiografie, doar la RMN-ul pe care l-am facut dupa Semimaratonul Brasov. Apoi au urmat 10 sedinte de fizoterapie, o pauza de 10 zile si apoi am reluat alergarile. Din pacate situatia pare neschimbata, asa ca m-am intors la medic.

Probabil nu ar fi trebuit sa alerg la Macin, dar cum urmeaza o pauza mai mare, iar la Macin se alearga mai ales pe pamant, am zis ca e un risc acceptabil.

Maratonul Macin e o cursa mica, dar bine organizata. Mi-am propus sa merg si pe la curse mai mici, unde de cele mai multe ori gasesti acel spirit care nu mai e la cursele mari. Srtatul e in comuna Greci, un sat surprinzator de modern la poalele muntilor Macin.

Ati auzit de muntii Macin, cei mai vechi, dar si cei mai mici munti de la noi cu creste de 3-400 de m, dar mult mai spectaculosi decat par la prima vedere.

Drumul pana acolo e foarte fain, imediat ce treci Dunarea si faci stanga drumul serpuieste pitoresc printre coline si luncile Dunarii. Cateva gropi, dar in rest un drum surprinzator de bun. Lipsa traficului poate fi explicatia :)

La Greci mi-am stabilit tabara de baza in campingul unde aveau HQ-ul si organizatorii, Turtle Camp. Vi-l recomand calduros, conditii foarte bune, iarba pe jos si ciresii incarcati de roada. Baie si dusuri foarte ok, preturi mici, oameni foarte prietenosi.

M-am intalnit imediat cu 2 cunoscuti, asa ca masa de seara am luat-o in grup la o pensiune cu mancare buna, sub bolti de vita. Recomandarea lui Sebi Chiriac, la domnul Matetovici. Nu stiu cum e cazarea, dar la ce am vazut nu poate fi decat buna, cum a fost si mancarea si tuica de caise de a doua zi. Preturi mici si oameni prietenosi pare sa fie laitmotivul comunei Greci.

Startul a doua zi era la 10, asa ca am dormit pana tarziu si am avut timp berechet sa amusin dupa ceva de mancare (multumesc Adriana :D) si am baut si o cafea mica. Nu fac asta de obicei inainte de cursa, va las sa ghiciti motivul.

Planul era simplu, alerg fara nimic la mine (3 geluri doar), nu trag nici pe urcare si nici pe coborare. Recunosc ca in secret am sperat la un loc pe podium la categorie, mai ales vazand timpii din 2017, dar mi-am promis ca nu o sa trag deloc si o sa ma las depasit.

Am bagat o alergare de incalzire de vreo 3km si m-am aliniat la start. Se pleaca pe pamant, si evident se pleaca destul de tare. Alerg lejer si pe urcare merg constant, fara sa fortez. Strang din dinti si nu ma las antrenat de oamenii care ma depasesc. Dupa cativa km se ajunge varful Tutuiatu, cel mai inalt al lantului, si de acolo suntem trimis la stanga pe traseul de semi. Cum apucasem sa accelerez sus sunt cat pe aci sa ratez virajul.

Urmeaza o coborare faina si rapida prin padure, apoi drumeagul urca iar si si apoi coboara. Trebuie sa fiu atent la crengile care penalizeaza pe cei peste 1:70 m inaltime. Ar fi de-a dreptul stupid sa feresc glezna si sa sparg dovleacul, nu?

Traseul merge destul de mult pe creasta, iese din padure pe un drum de camp, apoi intra din nou si iese peste alt km. De aici urcam destul de sustinut, dar eu ma simt bine si urc in alergare usoara cat timp panta nu e foarte abrupta. Cam din zona asta suntem 3 care ne tot depasim, probabil toti crezand ca ne batem pentru podium la categorie :)

Eu incerc sa nu ma las provocat si imi pastrez ritmul lejer de alergare, ii depasesc pe urcare si sunt invariabil depasit pe coborare, unde chiar am mers batraneste la vale. Glezna pare ok, dar nu risc si coboror destul de incet.

Sectorul care urmeaza este unu de creasta destul de ascutita, cu vizibilitate mare si priveliste superba, Coborarile sunt destul de stancoase, asa ca iar reduc viteza (cred ca a fost laitmotivul turei - franaaa).

Coboram sub creasta, si unde ne intalnim iar cu traseul de maraton e un punct de alimentare. Cum am plecat fara bidon (pe unde o fi centura mea?) am baut cam la fiecare punct. De aici traseul serpuieste pe sub creasta, urca si coboara prin cranguri si pe un drum de car tivit cu iarba. Apoi o ultima urcare alergabila, si apoi o coborare plina de pietre, dar pe iarba.

Un ultim punct de cu apa si se intra pentru ultimii 5-6 km pe un forestier. Acolo am pastrat un pace constant si destuld e lent (5-5:30) cu ignore pentru cei 3 concurenti care m-au depasit. piei ispita :)

Se intra apoi in Greci, si pe marginea drumului sunt grupuri de copii cu carafe cu apa rece. deja resimteam lipsa alergarilor mai lungi, si cum "adversarii" mei se resimteau dupa sprintul prematur, am pastrat acelasi ritm, accelerand usor doar pe ultimul km. Nu am putut sa opresc la copii, dar am reusit mai tarziu sa-mi iau revansa.

Am trecut linis de finish in 2:46, o distanta de 24 km cu diferenta de nivel de 1000m. Adriana a ajuns cam la 20 de min dupa mine si dupa ea au venit o parte din copii respectivi, cunostiinte vechi. Asa am aflat ca le-a adus ceva, sa ca aveam ocazia asteptata.

Inainte de premiere am insotit-o pe Adriana care venise cu o ditamai plasa de jucarii si rechizite pentru copii, si eu am putut sa le ofer cate o prajitura. Foarte faini copii de acolo, inteligenti si bine crescuti. Printre jucarii era un cub Rubik, dorit de 2 fetite, dar imediat una din ele a renuntat in favoarea celeilalte. O sa revin si nu cu mana goala :)

A urmat o noua cina la domnul Matetovici, si o seara faina cu prieteni, bere si tuica de caise, iar somnul sub cirese a fost de milioane.

A doua zi o tura faina prin imprejurimi, asa incat am plecat destul de tarziu spre casa.

Cateva cuvinte despre organizare. Traseu marcat foarte bine, puncte de alimentare bine puse si aprovizionate foarte ok. Mi-a placut tricoul din bumbac, iar taxa a fost mica. Pe post de pasta party a fost un gulas foarte bun, cu si fara carne. Nu ai nevoie de mai mult la o cursa, eu m-am simtit foarte bine si o sa revin si la anul ca sa alerg si maratonul.

Foarte frumoasa Dobrogea in luna lui mai, bujori, orhidee, lanuri verzi fosnitoare, padurea in zeci de nuante. De vis