luni, 30 ianuarie 2017

Gerar 2017 - Viscolul bate tare

Viscolul brasovean a fost o idee comuna cu fratele meu in ale alergarii Tibi Toro. Eu am observat ca timpul cu care s-a castigat in 2016 la mixt era de 1:32, ceea ce deschidea destule posibilitati dupa cursa reusita de la Maratonul International Bucuresti. Tibi stiu ca a fugit mereu mai bine ca mine, asa ca ramanea sa gasim fata care alerge 1:30 fara probleme. Tibi este coleg de munca cu Iulia Gainariu, alergatoare care nu mai are nevoie de nici un fel de prezentare, multipla invingatoare la MPC si la alte maratoane de trail si mai nou de sosea, desi este inca foarte tanara. Sincer nu ma asteptam sa accepte, dar Iulia a acceptat imediat, asa ca ne-am inscris din prima ora . Mai ramane sa ne antrenam, ceea ce s-a dovedit a fi mai greu decat m-am asteptat.

Toamna asta am decontat mai multe pacate si un an bun de alergare. Dupa mica fractura de la Ciucas de care v-am mai povestit, dupa pauza de 2 saptamani de la sfarsitul lui octombrie, abia ma apucasem de antrenamente cand am avut o hemoragie la un ochi care m-a trimis o luna intr-o pauza fortata, timp in care am incercat toate investigatiile posibile si imposibile pentru a afla cauza. Nu am reusit decat sa cheltui o groaza de bani, si sa stau o luna luunga pe bara, timp in care mi-am pus 6 feluri de picaturi in ochi.

M-am reapucat de alergare in decembrie, iar dupa o saptamana am alergat un 5km la Christmas Tri, unde am avut ocazia sa vad cat am pierdut in luna de pauza. M-am sufocat dupa 2 km cu 4 pe mie, desi ma incalzisem bine. Ma gandeam cu groaza ca vine Iulia cu viteza ei supersonica si nu o sa ma tin dupa ea, si echipa o sa piarda din cauza mea. A fost motivatia care m-a facut sa ies la antrenament pe orice vreme si indiferent de zapada de afara.

Foarte grea a fost luna ianuarie, cu o cifra de 220 km alergati in conditii grele, pe zapada si gheata, cu timpi care nu-mi ieseau, si viteze care imi pareau imposibil de obtinut. Singura veste buna a fost ca traseul era aproape in intregime curatat, si deci puteam sa alergam in incaltarile de asfalt.

Din cauza ca Iulia a fost plecata o buna bucata din tara, nu am apucat sa alerg decat de 2 ori cu Tibi, dar pe gheata, si deci nu cu o viteza de concurs. Ne-am vazut toti 3 inainte de cursa, cand am luat kiturile si imediat am plecat in recunoastere in zona de la uzina, sa vedem la lumina zilei cat de rau se prezinta situatia. Am vazut ca era ok, asa ca am plecat sa ne schimbam si am iesit la incalzire.

Dupa incalzire ne-am mosmondit toti 3 atat incat am intrat in zona de start cu 10 secunde inainte de start, care start ne-a prins pe la jumatea plutonului, departe de echipele bune care bineinteles au plecat tare. Norocul nostru e ca s-a deschis un culoare usor in diagonala, asa ca am plecat intr-un sprint furios pe el, si timp de 6-700 m am zigzagat periculos incercand sa depasim cele mai multe echipe. Deja vedeam 2 echipe alergand tare la 100-150 m in fata noastra. Asta e, am strans din dinti si am bagat carbuni. Iulia a venit repede langa mine si a preluat trena si ne-a dus cu sub 4 pe mie in urmarire. Am ramas usor socat cand am depasit echipa de vedete Ingrid Mutter, Denisa Dragomir si Geanina Tanase (asa ceva cred ca nu se va mai intampla). Cand a inceput urcarea pe deal distanta s-a redus cam la 50 m si tragand impreuna am redus treptat si am intrat in pluton pe coborarea de pe deal.

Deja eram foarte frumos aliniati, Sana Sport in frunte, echipa Marianei Nenu a doua, si noi in ultima pozitie. Toate cele 3 fete erau in pozitia de mijloc, incadrate de coechipieri. Era un fel de formatie militara, formatie care s-a mentinut aproape 3 ture. Am profitat de trena dusa de altii ca sa ne tragem nitel sufletul, dupa goana. Mie ritmul imi convenea, dar o simteam pe Iulia ca ar fi alergat mai repede, si ma bucuram ca se merge in pluton :))).

Deja intampinam probleme de trafic, echipe de la cursa masculina pe final de cursa, asa ca strigam si ne anuntam prezenta ca sa ne faca loc. As vrea sa profit de prilej si sa le multumesc tuturor celor pe care poate i-am agasat cu strigatele noastre si care fara exceptie ne-au facut loc cu sportivitate, ba ne-au mai si incurajat. Scuze si multumiri celor care m-au recunoscut si m-au incurajat. Pulsul era sus, si de cele mai multe ori nu mi-am permis sa-mi iau ochii de pe traseu, orice pas gresit putea sa ma coste scump, si echipa sa aiba de suferit. V-am auzit pe toti chiar daca nu am putut sa va raspund si am prins aripi de fiecare data. Va multumesc :)

Iulia tatoneaza echipa Marianei si ii depaseste de cateva ori, pana trecem de ei si ne instalam dupa Sana Sport. Din pacate Tibi nu se simte asa bine pe bucata asta (nici eu), asa ca desi depasim si ne distantam de echipa Ideal Pack, incepe sa se faca distanta si intre noi si Sana Sport. Eu si Iulia alergam cot la cot cu Tibi in spatele nostru la cativa metrii. Cei de la Sana Sport au prins momentul si au accelerat usor si ne-au distantat. O tactica bine pusa in practica. Nici eu nu eram la acel moment la un nivel de energie prea mare. Am asteptat sa ajung aproape de start/sosire si am apelat la un gel si la activatorul de la Sponser, arma secreta. Nu am apucat sa infasc un pahar cu lichid pt ca erau alti alergatori la masa de alimentare. Cursa asta nu am reusit deloc sa iau ceva de pe masa pentru ca efectiv treceam in viteza pe acolo, si ba erau alti oameni acolo, ba voluntarii nu erau pe faza. O singura data a fost cat pe ce, dar un alergator mai lent s-a interpus intre mine si voluntarul cu tava, fara sa ma vada ca vin din spate, asa ca m-am lasat pagubas :)))

Activatorul si gelul si-au facut efect repede si am venit langa Iulia. Am incercat sa marim viteza, dar din pacare nu am reusit sa alergam mai repede, eu si Tibi, pentru ca Iulia ar fi putut cu siguranta sa alerge mult mai repede. Sana Sport se indepartau incetisor, si aveau sa scape in castigatori. In spatele nostru Denisa Dragomir si Ingrid Mutter stateau la taclale de parca nu alergau cu 4:20/km :))))

Tibi si-a revenit foarte frumos din tura a 5-ea si am alergat iar cu totii cot la cot. De data asta nu mai aveam pe nimeni in fata, asa ca am ragusit cat am strigat sa ne semnalam prezenta. Turele au trecut foarte repede, nu ai timp sa respiri, nu ai timp sa faci giumbuslucurile care sunt traditionale la Gerar. S-a lasat si mai frig, dar raman conditii bune de alergare.

Intram in ultima tura si lucrurile erau clare. Sana Sport a castigat cu 1:05 min in fata noastre, iar echipa Marianei a venit la 2:20 in spatele nostru.

Am trecut de mana linia de sosire in 1:31:01, un timp decent, pe locul 2 la categoria mixt, al sapteteal timp daca punem toate clasamentele si facem un open, ceea ce la Gerar nu exista. Daca Iulia va dori sa alerge si la anul cu noi cu siguranta vom putea sa reducem cateva minute din el. Am incercat si o mica alergare de revenire, dar ne-am dat seama ca eram toti 3 uzi leoarca, de parca iesisem de sub dus, asa ca dupa cateva poze si imbratisari am tulit-o in interior.

Inainte de festivitatea de premiere Tibi ne-a dat mari emotii, i s-a facut rau si chiar a lesinat, cazand inainte sa apuce cineva sa-l prinda pe gresia din sala mare. Si-a revenit repede, ba chiar a gasit energie sa urce cu noi pe podium. El a fost cu adevarat eroul echipei noastre, intrucat el e obisnuit sa alerge mai mult in panta, si probabil i-a fost mult mai greu decat mie sau Iuliei. Vorbind de Iulia a fost un adevarat privilegiu sa alerg cu ea in echipa. O stiam de ceva vreme, i-am admirat performantele, victoriile de la MPC, timpii extraterestrii :)

Am avut o echipa grozava, cea mai bune pe care mi-o puteam dori si va multumesc Iulia si Tibi :)

Cateva cuvinte despre organizare, un kit foarte bogat, totul foarte bine pus la punct, voluntari foarte simpatici si traseul bine delimitat. Singura observatie ar fi cu ora de start. daca se incepea la 2 am fi prins si noi putin soare, o raritate in zilele acestea. A fost fain si pe noapte, cu exceptia celor 2-3 ocazii cand am calcat direct intr-o balta :))))

A fost prima data cand am purtat echipamentul de membru al echipei Ciucas, din care sunt mandru ca fac parte. Seara s-a incheiat cum nu se putea mai bine, in Piranha la o masa cu Ciucas & friends

Ne vedem si la anul :)

marți, 3 ianuarie 2017

Planuri pt 2017 - vand rinichi

A trecut si anul 2016, un an cu bune si rele pentru mine. Cu 2633 km alergati si cu cateva concursuri alergate. Ce e cu rinichiul? Rabdare si veti afla :)

In 2016 am alergat 612 km in concurs (distante masurate cu ceasul meu) la un numar de 17 concursuri, din care 2 ultra, 6 maratoane montane, 2 curse de 30 km, 3 semimaratoane, o cursa de 10km. Nu au fost cine stie ce rezultate, ma rog, nu cred ca se astepta cineva sa rup norii. Am reusit sa cobor sub 1:30 pe plat, ducand PB-ul meu la 1:28 h, iar la 10km in primavara am alergat 40:26, ceea ce la categoria mea de varsta a fost locul 2 (primul fiind un marocan, care era deja la dus cand am terminat eu :D.
Rezultatul care m-a bucurat cel mai mult a fost cele putin sub 20 de ore de la Ciucas, rezultat obtinut in conditii grele, alargand (fara sa stiu) cu o fractura la un oscior la mana dreapta, metacarpian V, cam pe la km 23 (din 105). Fractura a fost o mostra de prostie pura, ma uitam dupa fotografi si m-am impiedicat de un smoc de iarba. Deci nimic eroic, dimpotriva. Povestea o gasit aici

Apoi am fost nevoit sa alerg la urmatoarele 2 curse cu o orteza. Cel mai complicat a fost la Maratonul Piatra Craiului, unde orteza simteam ca ma dezechilibreaza un pic pe coborarile mai tehnice de la Marele Grohotis. Timpul sub 6 ore e decent, dar cam atat.

Lista completa a concursurilor

1   Gerar: 21 km
2.  Green Flow: 14 km (Piatra Mare)
3.  Maratonul Zapezii: 30 km
4.  Aiud Maraton: 45 km
5.  Semimaraton Intersport: 19 km
6.  Sinaia S-Karp 13 km
7.  NN 10 km
8.  Brasov Maraton: 38 km
9.  Ecomaraton: 40 km
10. Transilvania 100k: 30 km
11. Ultrabug: 100 km
12. Olympos Marathon: 44 km
13. Ciucas Ultra: 103 km
14. MPC: 37 km
15. MIB Semimaraton : 21 km
16. Hercules Maraton: 44 km
17. Bunloc Vertical : 3 km

Cat priveste antrenamentele in 2016 am mers in prima jumatate la sedintele lui Ben Ami din fiecare joi pe Dinamo. Ma rog, atunci cand am putut sa ajung, pentru ca ora 6 este una care mi-a pus mari probleme, avand in vedere ca termin munca la 6 si am biroul in capatul Militarilor, adica in cealalta parte a Bucurestiului. In rest antrenemanetul e foarte fain si dur. Dezavantajul e ca ma cam scotea pentru cel putin 2 zile din circuit, iar eu de multe ori sambata aveam concurs. Problema mea la antrenamente este ca de multe ori sunt lenes, air cand ies la alergare fac mai mult alergari usoare, pe la 5:30.

In vara, dupa o perioada cand am alergat foarte putin am decis sa infrunt realitatea si sa admit ca nu sunt in stare sa ma descurc de unul singur. Asa ca am apelat la TeamRun, mai exact la Radu Milea pentru un plan de antrenament si sfaturi profesioniste. De ce Radu Milea? Pentru ca e un foarte bun alergator de ultra, si un antrenor excelent. M-am document nitel pe la unii elevi, iar feedback-ul a fost unul pozitiv. De la sfarsitul lui iulie lucrez cu el, iar de la 2-3 antrenamente (in saptamanile bune) si 150 km pe luna am trecut la 5 antrenamente pe saptamana si 300 km pe luna. Nu e deloc usor, a trebuit in multe zile sa ma trezesc foarte devreme sau sa alerg la 35 de grade pentru ca dimineata avusesem treaba (lene :D). Rezultatele s-au vazut destul de repede, dar sper ca e doar inceputul :)
Ar fi fost si mai bine daca nu as fi tras cu niste probleme medicale care m-au tras complet pe bara in noiembrie, plus recuperarea destul de greoaie la mana dreapta.

Asta vara am facut o alta pauza de la antrenamente ca sa-mi indeplinesc un vis vechi, Matterhorn pe ruta Leone. Cei care ma urmariti pe Instagram, sa stiti ca inca mai am poze superbe pe care o sa le pun din cand in cand ;)

Tot in 2016 am avut onoarea sa ma alatur echipei Ciucas X3, multumiri Alexandra si Dragos State :)

Ce va fi in 2017? M-am inscris la UTMB, la proba TDS de 120 km. Mi-a lipsit 1 punct ca sa ma pot inscrie la UTMB 160 km, asa ca anul asta o sa iau masuri ca sa am puncte pentru 2018. Pana la TDS o sa alerg la deja obisnuitele curse aproape de sufletul meu Ecomaraton, Aiud, Brasov (ambele), Rasnov (tot 30km), Ciucas, Gerar, MPC, dar si iubiri mai noi ca Ultrabug sau Hercules. In plus, o sa merg probabil la Transilvania 100, la proba lunga, in principal pentru puncte, desi sunt constient de problemele de an de an la partea de marcare a traseului.

Asta pana in iunie, pentru ca ce voi face in vara depinde foarte mult de obiectivul principal varful Khan Tengri din muntii Tian-Shan, 7010m. Daca o sa facem rost de bani o sa incercam sa urcam si Lenin (7134m) pentru aclimatizare. E nevoie de bani pentru echipament (nu poti merge in Tian-Shan fara bocanci de altitudine, sac de dormit, etc), pentru ca echipamentul meu in mare parte nu e suficient de bun, pentru pachetele de servicii (zbor cu elicopterul la tabara de baza, cazare si masa acolo, permise, etc) si bilete de avion. Daca cineva se simte generos si doreste sa sponsorizeze un alpinist (nu de top :D) pot sa ofer la schimb publicitate pe blogul meu si pe fb, cu o audienta destul de bun, ca si la partenerii media pe care expeditia noastra ii va avea. Voi face parte dintr-o expeditia cu alpinisti valorosi, dar despre asta intr-un articol separat.

Cum sunt sanse incerte pentru sponsorizari, ajungem si la rinichiul meu, deocamdata singura varianta cu valoare certa :)))
Evident glumesc, sau cel putin asa sper.

Se anunta un 2017 interesant ;)


duminică, 23 octombrie 2016

Haideti la Vertical langa Brasov

S-a terminat si sezonul de alergare montana 2016, pentru unii de 2-3 saptamani dupa MPC, pentru altii la Hercules, Faget sau chiar ieri la Codlea. Urmeaza pauza (activa sau totala) si apoi incepe cea mai grea si mai importanta perioada, pregatirea de iarna, atunci cand punem caramizile pentru sezonul viitor, cel atat de indepartat :(

Totusi, asta nu inseamna ca nu mai prindem si cate o pauza, cand gasim cate un concurs care sa ne scuture putin din monotonia antrenamentelor, o pauza activa este cu atat mai binevenita.

Verticalul este cea mai scurta forma de concurs de alergare montana, si consta dintr-un traseu scurt 1-6 km de obicei, cat mai abrupt si mai inclinat posibil. E genul de traseu care scoate sufletul din tine, iti testeaza forta si rezistenta si mai curata vasele de sange de la inima :p

joi, 20 octombrie 2016

Matterhorn in adidasi

In ciuda titlului, nu veti citi o poveste despre teribilism. Da, am urcat in stil de trail running pe Matterhorn incaltati in papuci de alergare montana, dar am stiut in fiecare moment ce facem si am fost mereu in control. mi-am dorit de mult timp sa urc pe Matterhorn, acest munte mitic care exercita o atractie aproape magnetica asupra tuturor cataratorilor. Am incercat acum multi ani sa-l urc impreuna cu Mircea Struteanu si Claudiu Miu, 2 cataratori foarte buni (Claudiu e multiplu campion national la escalada). Am urcat pe Monte Rosa pe partea elvetiana pentru aclimatizare, dar acolo din cauza unei probleme la bocanci, am ajuns in Zermatt la doctor, care a trebuit sa-mi dea gauri in toate unghiile pentru a scoate puroiul. Nu, nu a durut, decat poate la portofel (136 Euro). Am incercat sa urc si asa, dar din pacate am avut bunul simt sa ma opresc rapid, pentru ca tineam echipa in loc. Asa ca am luat loc pe o banca si m-am uitat vreo 10 ore in sus, timp in care coechipierii mei au urcat pe varf, via creasta Hornli. Am ramas cu sechele pe creier si mi-am promis ca-mi iau revansa. Din pacate nu au mai fost ocazii pana anul asta, dar au fost alti munti, Ararat, Elbrus, Grossglockner, Triglav, Mt Kenya, Jebel Toubkal & Angour (mtii Atlas in Maroc), Kazbek (Caucaz – Georgia), Monte Rosa din nou, dar pe partea italiana, etc. Anul asta nu a fost nimic planificat, asa ca atunci cand Justin Ionescu (o vedeta a catararii romanesti, cu mai multe varfuri de 8000+ din Himalaya la activ si un vechi prieten)
In ciuda titlului, nu veti citi o poveste despre teribilism. Da, am urcat in stil de trail running pe Matterhorn incaltati in papuci de alergare montana, dar am stiut in fiecare moment ce facem si am fost mereu in control. Aveti rabdare pana la final

Mi-am dorit de mult timp sa urc pe Matterhorn, acest munte mitic care exercita o atractie aproape magnetica asupra tuturor cataratorilor. Am incercat acum multi ani sa-l urc impreuna cu Mircea Struteanu si Claudiu Miu, 2 cataratori foarte buni (Claudiu e multiplu campion national la escalada). Am urcat pe Monte Rosa pe partea elvetiana pentru aclimatizare, dar acolo din cauza unei probleme la bocanci, am ajuns in Zermatt la doctor cu toate unghiile negre si plutind pe puroi, iar doctorul a trebuit sa-mi dea gauri in toate unghiile pentru a scoate puroiul. Nu, nu a durut, decat poate la portofel (136 Euro). Am incercat sa urc si asa, dar din pacate am avut bunul simt sa ma opresc rapid, pentru ca tineam echipa in loc. Asa ca am luat loc pe o banca si m-am uitat vreo 10 ore in sus, timp in care coechipierii mei au urcat pe varf, via creasta Hornli. Am ramas cu sechele pe creier si mi-am promis ca-mi iau revansa. Din pacate nu au mai fost ocazii pana anul asta, dar au fost alti munti, Ararat, Elbrus, Grossglockner, Triglav, Mt Kenya, Jebel Toubkal & Angour (muntii Atlas in Maroc), Kazbek (Caucaz – Georgia), Monte Rosa din nou, dar pe partea italiana acum 2 ani, etc.
Anul asta nu a fost nimic planificat, asa ca atunci cand Justin Ionescu (o vedeta a catararii romanesti, cu mai multe varfuri de 8000+ din Himalaya la activ, dar si un vechi prieten) mi-a propus sa merg cu el in Alpi si sa urcam pe creasta Leone (ruta italiana), decizia a fost foarte usoara, cu toata ca nu m-a prins in cea mai potrivita perioada financiara.

duminică, 2 octombrie 2016

Este mai greu sau mai usor MPC pe sens invers?

Iata ca a fost si Maratonul Piatra Craiului editia cu numarul 11 al cursei regina a alergarii montane romanesti. S-a alergat pentru prima data in sens invers traseul normal, adica s-a plecat spre Plaiul Foii  -Coltul Chiliilor- Diana - Plaiul Foii - Spirla - Umerii Pietrii Craiului - Marele Grohotis - valea Urzicii - Saua Funduri - La Table - Pestera - Magura - Zarnesti. 38 km si 2300 m diferenta de nivel.
O sa revin cu un raport de cursa cat de curand (imediat ce apar si niste poze), dar pana atunci as vrea sa va aflu parerea referitor la intrebarea zilei:
Este mai usor sau mai greu traseul parcurs in sens invers? Parerile sunt extrem de impartite, subiectul a fost intens dezbatut atat inainte de cursa, cat si mai ales dupa cursa pe iarba verde de la Sosire.

Parerile auzite inainte de cursa de la oameni care au facut traseul inainte spuneau ca traseul e mai rapid, si ca probabil timpii vor fi mai buni. Dupa cursa majoritatea elitelor au spus ca traseul a fost mai greu anul acesta. Timpii scosi nu au fost mai buni decat anul trecut, asa ca teoria are sustinere in rezultate.

Am observat si pareri ca traseul e mai tehnic, dar mai rapid (Adrian Valean), Silviu Balan mi-a zis ca ne avantajeaza mai mult pe noi asfaltistii (astia care ne antrenam pe asfalt). Hai ca mi-a placut asta cu asfaltistii, din pacate mama natura n-a pus vreun munte in Bucuresti, nici macar un deal mai serios, asa ca ne antrenam si noi cum si pe unde putem.

Parerea mea este ca traseul ii dezavantajeaza pe alergatorii de elita intrucat portiunile extrem de tehnice pe care se facea de multe ori diferenta gen valea Urzicii, marele Grohotis, de fapt toata zona de la saua Funduri la refugiul Spirla este acum in urcare. Pentru noi care acolo coboram in mers rapid este un avantaj, noi oricum nu puteam sa alergam pe acolo, multi erau blocati si la corzi, unde se facea aglomeratie. Eu personal am fost mai rapid cu 40 de minute, dar in mare parte datorita antrenamentului mai bun din ultimul an.

Am observat timpi buni la mai multi alergatori de asfalt, dar e greu de spus cat se datoareaza asfaltului si cat antrenamentelor asidue. La putere sunt tot alergatorii care domina de ceva timp concursurile de trail, in frunte cu Viorel Palici, care pare de neinvins sezonul acesta.

Tu ce parere ai? A fost mai usor sau mai greu? O sa iau o selectie din cele mai pertinente pareri si o sa le pun in articol, asa ca acum e momentul sa te pronunti ;)

PS foarte, foarte frumoasa atmosfera de pe traseu. Mii de multumiri celor care au venit special sa ne incurajeze, sustinatori, turisti si voluntari, oameni frumosi care ne fac alergarea mai usoara. Sunteti din an in an mai multi si mai galagiosi. Zegama romaneasca