joi, 9 mai 2019

Eco Run - un Ecomaraton pe stil nou

Nu am mai scris de mult o relatare de cursa, in ultimul timp, asa ca poate e timpul sa vad daca literele inca mai se astern cum trebuie.

Salomon Eco Run e vechiul Ecomaraton, dar cu unele schimbari. Nu am fost in 2018, asa ca fata de 2017 se vad schimbari multe. Dar despre asta la sfarsit.

Am mai scris despre cum traseul asta mi-a dat mereu batai de cap. Sambata am alergat a sasea oara la Eco (2013, 2014, 2015, 2016, 2017 si 2019) si mai mereu am avut aventuri si am suferit ca un caine mai ales pe buclele 2 si 3.

In 2013 am invatat ca nu se bea cafea dimineata inainte de cursa. Daca vreti sa va amuzati, povestea o gasiti aici. Am platit lectia asta cu vizite repetate in tufisurile de pe toate 3 buclele si finish in 8:06 h.

In 2014 a fost anul in care hernia inghinala m-a chinuit destul de mult (impreuna cu Speedcross 3), dar am reusit sa scad o ora si 6 minute, deci 6:59 h, probabil timpul stat prin tufisuri in anul trecut. Povestea aici

In 2015 ni-a mers mai bine si am mai scazut o ora (cat de bucuros am fost poti citi aici), timp final 5:49 h , si speram sa ajung pe la 5 ore in maxim 2 ani. gresit :)

In 2016 a fost acea cursa cu inceput insorit, dar final pe lapovita, o cursa cu probleme pentru multa lume (50 de oameni cu hipotermie, japonezul ajuns la spital, etc). Timpul final a fost mai slab ca anul trecut, 5:50 h, spre marea mea dezamagire.

In 2017 am avut mari sperante de timp sub 5 ore, m-am antrenat cu trebuie, dar am "spart" pe bucla 3, si am pierdut cam juma de ora pe Bisericuta, tremurand si asteptand sa-mi revina macar partial fortele. Finish in genunchi in 5;25, dar cu un Fake News care v-a placut :).

Si am ajuns in anul de gratie 2019, cand iar speram la un timp stelar, sub 5 ore. Ca sa nu va plictisesc, intru aproape direct in subiect.

Pregatirea cursei.
M-am tot gandit si am optat pentru o strategie super light, nimic in plus la mine. Fara foita (dar cu manecute), fara apa, doar cu geluri. Aici am optat pentru geluri care se iau fara apa, Spring Energy si cateva cu apa, GU, cele mai bune de pe piata in opinia mea. Voi sta cat mai putin in puncte, beau apa multa si pe final ceva de mancare, nu mai mult de 30 de secunde. Aici nu mi-a iesit asa de bine, mai e de lucru. 6-8 geluri, cu accent pe urcari.
Voi alerga nu foarte tare pana la podet (4:30-5, progresiv), nu voi forta de prima urcare, iar pe coborare stau lejer. Nu mi-am propus un timp mai bun ca acum 2 ani si mi-a iesit destul de bine. 1.26 acum 2 ani, 1:25 sambata.
Apoi pe bucla 2 voi merge cat de sustinut pot (fara sa fortez) pe urcari, pe coborarea spre Cheile Gradistei, una care nu-mi place, stau cuminte, dar apoi urc in forta spre Cheile Gradistei si de acolo fortez nitel spre Moeciul, cu coborare cam la 90%.
Pe bucla 3 all in, motoarele in plin, dau tot ce pot.

Planul mi-a iesit destul de bine, desi cateva secunde de neatentie m-au aruncat la start din randul 3 in randul 10, si am depasit destul de mult in primii 2 km. Am alergat destul de relaxat, as fi putut sa ajung la podet mai repede cu vreo 2 minute, dar nu-i vad rostul. Pe urcare sunt destul de relaxat, dau drumul la picioare pe coborare, dar fara sa fortez. Cam asta a fost povestea pe toata bucla 1, stau la cutie si economisesc energie cat pot. 1:25:07

Bucla 2 debuteaza cu urcare si incep sa turez un pic motoarele, urc mai in forta si sus alerg toata creasta. In fiecare an parca apar constructii noi pe creasta, in cativa ani se face o noua localitate acolo. Cobor spre Cheile Gradistei si incep urcarea spre Cheile Gradistei 2. ma simt bine, totul merge conform planului.

La intrarea in Fundata dau de Scoala de Munte, multumesc mult pentru incurajari si poze Lucian Pasca.

Pe coborarea spre Moeciu dau drumul bine de tot la picioare. Mai trec de un fotograf, virez dreapta, urca in forta o panta scurta si ma lansez pe poteca plina de bolovani la vale. In fata apare o doamna cu un copil, si incercand sa alerg o traiectorie pe langa ei se produce dezastrul. Un moment de neatentie (nu dau vina pe nimeni, este 100% vina mea), dau peste ceva in viteza si vincu genunchii si apoi capul pe poteca, cred ca m-am dus cativa metri printre bolovani pana m-am oprit pe burta.

Socul este mare, stau cateva secunde intins, apoi ma taresc cu greu de pe poteca (sa treaca oamenii pe care ii depasisem de curand) si incerc sa ma ridic in picioare, dar mi-e rau si gambele sunt blocate. Doamna respectiva vine la mine, incearca sa ma ajute, dar eu sunt cam nauc si nu cred ca am reusit sa articulez mai mult de cateva cuvinte.

Stau pe marginea potecii, alergatorii trec pe langa mine, toti ma intreaba daca sunt bine, si intr-un final reusesc sa ma ridic si o iau la pas spre Moeciu. Sincer, atunci m-am gandit ca s-a terminat, nu mai pot alerga si voi abandona. Incet-incet imi revin, pasii sovaielnici si clatinati se transforma incet-incet in alergare usoara si ajung sifonat bine la CP Moeciu, unde voluntarii incearca sa-mi curetele genunchii, dar din pacate cand se duce pamantul din rani, incepe sa curga sangele si le spun sa-l lase asa, ca ajung la ambulanta dupa ce termin.

Cateva pahare cu apa si un gel si simt ca puterile mi-au revenit. Sunt bine si ma voi bate ca sa termin sub 5 ore.

Incep urcarea pe Bisericuta in forta. Trag cat pot de tare, desi ocazional mai simt o usoara ameteala. Picioarele mi se misca bine, dau drumul la alergare unde panta devine mai moale, am ajuns sus mai repede ca niciodata. De acolo pana in valea Bangaleasa se ajunge repede, deci sunt atent si nu foarte rapid pe coborare, dupa patania de dinainte.

Pana la CP am alergat usor, ma pregateam deja pentru ultima urcare. 2 pahare de cola si un gel si sunt gata. Pe primii metri dau de un grup care ma incurajeaza asa ca plec in alergare, mult prea rapid pentru ca mi se face un pic rau si o las la pas. In urmatoarea juma de ora picioarele au fost ok, dar ocazional am simtit ca mi se face un pic rau, posibil urmarile socului de dinainte.

21 de minute pana sus, un timp mediocru pentru multi, PR pentru mine, Gutanu mereu a fost o iubita cruda, atat de frumoasa, dar atat de nemiloasa.

Sus am dat de prieteni, un motiv in plus sa dau din picioare. Aici ar fi trebuit sa fi luat un activator.  poate mi-ar fi dat cele 1-2 minute care mi-au lipsit. De aici pana la final am facut 33 de minute, iarasi un timp care poate fii imbunatati mult.

Timp final 5:19 pe ceas, 5;05 anuntat la microfon si 5:26 gun time, cel oficial. Oricum peste 5 ore, deci un semiesec pentru mine. Fara tranta probabil aveam cam 4:55.

Dupa, cum am promis la CP la intrarea in B3, am ajuns la ambulanta, unde oamenii mi-au curatat genunchii de scolar neascultator. Din pacate nu pot promite ca nu voi mai face :)
Revenirea mi-am facut-o la cursa copiilor, m-am bucurat ca am putut sa ajut un pic.

Cateva cuvinte despre organizare:
- kitul absolut impresionant, eu nu vin la o cursa pentru kit, dar apreciez efortul organizatorilor de a oferi lururi interesante, iar pentru multi va fi primul rucsac de alergare :)
- bufful de final foarte faine, felicitari Diana
- lista de start si premiile la fel de impresionante, fara precedent la noi
- mi-a placut zona de relaxare, mamcare multa si ma bucur ca micul dejun a ramas duminica
- traseul impecabil, punctele de alimentare bogate, voluntarii minunati

Nota 10-, singurul aspect unde as putea macani cate ceva ar fi utilizarea paharelor de plastic. Sper ca ala anul sa nu mai existe si ca fiecare sa vina cu paharul lui. Dar in rest totul a fost la superlativ, ne vedem la anul pentru participarea cu numarul 7 :)

Multumes pt poze: Diana Bobes, Mihai Benea, Marlene Mititeanu, Bogdan Filipescu