luni, 22 iunie 2015

Retezat SkyRace 2015 - Alergand norii

Retezatul este un loc special, de o frumusete aproape nepamanteana, cu peisaje de vis. Sa alerg pe Custura si pe superba si putin umblata creasta Plesa-Piule este de fiecare data o placere, chiar daca portiunile tehnice de alergare nu se potrivesc asa bine cu pasul meu.

Dar sa o iau de la inceput. Lung drumul spre Cheile Butii, langa Campul lui Neag, 6:30 h, mai ales din cauza nenumaratelor semafoare de pe valea Jiului. Am ajuns cam pe la 11 la zona de start, am luat kiturile, pus corturile si mancat o ciorba. Pe la 12 ne-am bagat la somn, din pacate fara sa pregatesc totul dinainte, ca de obicei.

Smabata dimineata ploua mocaneste, iar eu am avut o dimineata proasta. M-am miscat ca o curca beata, rectific, o curca beata lenta si cam tuta. Am reusit sa mananc ceva, sa merg la baie pt momentul esential din dimineata fiecarei curse si sa alerg intre masina si cort. M-am hotarat cu greu sa alerg cu colanti lungi, maieu si manecute, foita de vant, si in ultimul moment am adaugat si noua pelerina scurta de la Decathlon, foarte usoara si subtire, pe care am bagat-o in spate intre maieu si piele, de aveam o frumusete de cocoasa. Am luat si betele de trek, pe care le-am bagat la spate sub maieu.

luni, 15 iunie 2015

In tabara cu Silviu Balan

Iata ca a venit si momentul in care am rezistat cu succes la cantecul de sirena al unor concursuri si am reusit sa nu ma duc la nici un concurs in weekendul care tocmai a trecut, desi Atinge Omul (Bucegi - unul din traseele mele de antrenament montan) si un maraton pe asfalt in Brasov, orasul meu drag, mi-au facut cu ochiul. Greu cu atatea concursuri frumoase!

Dar sa nu credeti ca am stat departe de alergare montana si de munte in general. Nu, pana aici! :)
Am fost in schimb la prima tabara de alergare montana organizata de cunoscutul alergator de trail Silviu Balan, care nu mai are nevoie de nici o prezentare. Am zis ca poate ii fur si eu secretele lui Silviu, ca prea a fost rapid in ultima vreme, desi vine dupa un sezon de iarna foarte lung, in care a stat pe skiuri o jumatate de an.

Tabara de alergare montana Silviu Balan a avut loc la cabana Babarunca, jud Brasov, intre Cheia si Sacele, la poalele muntilor Ciucas si in afara de echipa Silviu Balan (una care s-a ocupat de toate detaliile administrative, de la mancare la poze) au participat 15 alergatori cu varste si experiente diverse, dar toti dornici sa invete de la Silviu.

Vineri dupa-masa/seara am mai cules inca 3 alergatoare entuziaste si i-am dat bataie spre Babarunca. Imediat dupa sosire ne-am asezat confortabil pe banci, si cu un caston de paste in brate am vizionat prezentarea lui Silviu care ne-a vorbit despre tehnici si tactici de trail running, grupate pe urcare/coborare si tipuri de teren. A fost o prezentare tare interesanta. Oare de ce nu pot sa fac asa ceva si la munca? Corporatiile astea ar trebui sa se ocupa si de chestii serioase, nu doar de bani si afaceri.

Seara am incheiat-o la focul de tabara, vorbind despre alergari, concursuri pana s-a stins focul. Am plecat cu parere de rau spre camere/corturi, cel putin eu :)

A doua zi trezirea la 7-8, am luat un mic dejun si pe la 9 a inceput programul. Silviu a inceput cu o incalzire profesionista, ceva ce mereu uit sa fac inainte sa dau drumul la alergare. Ma rog, bab.. aaah, doamnele in varsta care pazesc blocul meu m-au rugat sa mai fac streching in fata blocului, dar eu sunt timid si nu ma tratez.

Dupa ce am intins tendoane, muschi, osanza, oase, colanti si ce am mai avut fiecare la indemana, s-a plecat in alergare pe poteca turistica care urca domol spre culmea Bratocea si ajunge pe varful Ciucas via saua Tigailor.

Coloana de alergator s-a labartat imediat, intrucat eram pe toate vitezele dar Silviu a avut grija sa aiba atat cap de coloana cat si inchizator de traseu, iar el a alergat in sus si jos si ne corecta/sfatuia/incuraja. Il aveam cu noi pe Cornel zis si Fisheye, care ne tragea in poze. Silviu a reusit sa treaca pe la fiecare, era ca un hopa-mitica sus-jos.

In saua Teslei ne-am regrupat si am avut parte de un atelier de coborare in viteza pe un teren accidentat, brazde de iarba si braduti. Am coborat fiecare pe rand de cateva ori panta destul de abrupta pana cand Silviu s-a declarat multumit.

Am plecat iar in alergare usoara spre saua Tigailor unde ne-am regrupat din nou. De aici o parte au luat-o direct spre varful Ciucas, iar majoritatea am ocolit in alergare spre dreapta, cu Silviu mereu pe urmele noastre, corectandu-ne postura si pasii. O zona foarte frumoasa si foarte alergabila.


Deasupra cabanei Ciucas am oprit pentru un atelier de urcare la bete, mai ales ca multi nu alergasera cu bete. Multi turisti treceau si se uitau cu noi cu uimire. Eu am alergat primul asa ca mi-am permis un chill intre 2 brazde de iarba. E greu la trail running.

De aici a trebuit sa ne grabim un pic, sub spectrul unei ploii cat toate zilele care se apropia vazand cu ochii dinspre Baiului. Am tras tare cu totii spre vf Ciucas unde am oprit pentru cateva poze.

De aici am coborat in viteza pana in padure, unde Silviu ne-a oprit pentru inca un atelier de coborare in viteza, scapati de amenintarea direct a ploii. Ne-am luat la intrecere apoi cu niste baietii care faceau downhill pe poteca turistica, cu rezultat incert :p

Un ultim popas in poiana Tigailor si iar la vale spre cabana Babaraunca, si mai ales spre tocana de cartofi la ceaun pe care o pregatea mama lui Silviu. Mai gustasem tocana respectiva la Pro Parc, dar abia acum am putut sa-mi fac plinul.

In afara de tocana am petrecut o jumatate de ora foarte placuta cu picioarele in parau si cu botul in castroanele de tocana. Vorbesc strict despre mine :D

Seara a fost foarte placuta. Am avut iar foc de tabara, si ne-am delectat cu fimuletele facute de Silviu pe Go Pro, pozele lui Cornel, toate proiectate de peretele cabenei cu un retroproiector. Ne-am distrat copios cu mutrele noastre in alergare, am ras cu totii copios. Asteptati sa vedeti pozele si o sa radeti si voi. Seara am incheiat-o cu cartofi copti in jar si mai ales cu filmul UTF 2012 (Ultra Trail Fagaras).

M-am bagat la somn visand crestele fagarasene, pe care sper sa le alerg integral in iulie.

Dumincia dimineata am bagat o alergare mai scurta, pe forestier si pe poteca pana in poiana Teslei, cu coborare pe poteca turistica, cam 2 ore usoare.

La intoarcere ne astepta o surpriza, asa, ca pentru finalul taberei. Cornel si Irina ne pregatisera un traseu de orientare prin poiana in care era cabana Babarunca. S-au tras la sorti echipele si s-a dat start la 4 minute. Eu si colegul meu Eugen am fost penultimii si am plecat in tromba cu harta si fisa in mana. Nu am stiut ca poate fi asa de distractica orientarea. Am alergat prin toate colturile poienii (5-700 m lungime si 4-500 latime), verificand copacii, stalpii, gardurile, etc, cautand si notand literele de pe posturi.

Am scos al doilea timp, la 20 de secunde echipa fruntasa cu pretul defrisarii a multor urzici si maracini. Am crezut ca trebuie sa cautam prima echipa, care se apucase de cautat pe sub busteni si garduri :)))

Tabara s-a incheiat cu un bulz la ceaun si cu regretul ca un weekend superb este pe terminate.

Foarte fain (si ieftin) a fost in tabara lui Silviu, o sa revenim cu siguranta. Este un mijloc bun de a invata de cineva cu adevarat bun si de a incuraja sportivii care vor sa traiasca din alergare si sa invete si pe altii. Ne revedem in iulie sper


marți, 9 iunie 2015

Pro Park Adventure - Aventura in noapte

In mod normal nu trebuia sa ajung la Pro Park, deja aveam un calendar foarte aglomerat. Ma tenta cursa intrucat am fost un mare fan al Carpathian Adventure, care pana sa apara Pro Park era cel mai fain concurs organizat la noi. Am niste amintiri tare frumoase si am vizitat multi munti cu Carpathian Adventure. Totusi in seoznul acesta m-am concetrat pe trail run, asa incat nu m-am agitat sa-mi fac echipa, mai ales ca stau foarte prost la capitolul echipament MTB.

Totusi, pe coborarea din Postavaru, de la Bv Marathon, o amica care venea din sens opus mi-a strigat: hai cu noi in echipa la Pro Park iar eu am acceptat din alergare. Formalitatile s-au rezolvat foarte repede in zilele urmatoare. Ulterior am regretat alegerea nechibzuita, care mi-a ocupat singurul weekend de odihna, dar cum imi dadusem deja cuvantul, iar oamenii se bazau pe noi, nu mai era cale de intors. Ein Man ein Wort.

Echipa noastra, intitulata Focul Viu, a fost compusa din capitanul Andra Tanase si talpasii Valentin Panait, Alexandra Radescu si subsemnatul.

Timpul trece repede cand ai un concurs cam in fiecare weekend, asa ca data fatidica a venit repede. Din pacate nu am reusit deloc sa ies cu bicla la antrenament, nici macar prin oras. De asemenea bicicleta mea, cumparata de la un vanzator cam fara scupule, nu este pt marimea mea, fiind cam cu 2 numere mai mica. Totusi, este o bicla buna, Trek, care desi imi este mica m-a ajutat la multe ture pe munte.

marți, 2 iunie 2015

Apuseni Maraton - despre ziduri si o alergare superba

Merita sa mergi la Muntele Baisoarei pentru Apuseni Maraton, chiar daca e ceva de mers pana acolo. Apuseni Maraton e un concurs tare fain, bine organizat si cu un traseu superb, intr-o zona deosebita. In plus, concursul este organizat in weekendul cu lunea libera (Rusaliile), deci ai ocazia sa mai petreci o zi in plus in Apuseni. Ce poate fi mai frumos?

In anii anteriori nu am reusit sa ajung la alergat in Apuseni, asa ca anul asta mi-am promis ca voi face pe dracu in 4 ca sa aleg aici. Din pacate mi-am supralicitat puterile si nu mi-am gestionat cum trebuie calendarul competitional, inca o dovada ca este mult mai usor sa dau sfaturi decat sa le urmezi chiar tu!  Semnalele pe care corpul meu mi le da de 2 saptamani le-am cam ignorat, asa incat sambata a sosit si decontul pentru feria de concursuri din ultimele 2 luni si ceva, inclusiv 4 maratoane montane, 2 halfuri si un vertical.

M-am trezit tarziu cu rezervarea unui loc de cazare, asa incat am gasit doar pe valea Ierii, care s-a dovedit si mai departe de start decat am crezut initial. Vina mea pt ca m-am trezit tarziu.