luni, 20 octombrie 2014

Azuga Trail Race - Splendoare in noroi

Daca va intrebati cum poate sa fie superba o cursa pe frig, vant puternic, ploaie in rafale, ud pana la genunchi de la km 2 inseamna ca nu ati fost la ATR 2014 :)

Dar sa o luam cu inceputul. Azuga Trail Race este o cursa foarte frumoasa, care incheie sezonul de trail cam in fiecare an. Deci NU se rateaza! Am stat in dubiu daca sa ma inscriu la 20 sau la 27. 20 ar fi lejer si placut, asa ca decid sa ma inscriu la traseul lung, sa stiu o treaba.

Cum Azuga e aproape, ajungem dimineata pe la 9 la hotel Larisa, ne luam kiturile, ne echipam si asteptam sa inceteze ploaia. Asteptam degeaba pt ca ploua din ce in ce mai tare. Cineva vine sa ne spuna ca nu se va alerga pe Sorica si ca trebuie haina de ploaie si pantaloni lungi. Ma uit in jur si vad destui alergatori in colanti scurti, si cum mai erau 10 minute pana la start raman si eu la fel. Stiu foarte bine cum reactionez la frig si umezeala si eram sigur ca nu voi avea probleme.

Startul se da la ora 10, pe ploaie, dar plecam in tromba si ajungem dupa 2 km la inceperea urcusului de 3 km si 500 m diferenta de nivel spre Clabucetul Azugai. trebuia sa traversam un parau, unde organizatorii trudisera sa faca un podet, pe care apa il luase peste noapte. Mai ramasese jumatate din el, iar pana la jumatate era un bustean pe 3/4 scufundat in apele umflate, atent vegheat de Silviu Balan, care statea relaxat in apa rece. Era o coada destul de mare, iar eu ma asez disciplinat langa Adrian Mila. Evident ca nu apuc sa stau prea mult, ca ma repereaza Balan, care striga: Dinuu, treci prin apa nu mai sta. Nu am mai stat pe ganduri, am glisat prin noroi pana in apa, si din 3 pasi mari (cu apa pana aproape de genunchi) am sarit pe podet si apoi pe mal, trecand pe langa fotograful de la Fisheye.ro, care statea si ne tragea in poze.

Apa din incaltari a iesit repede, iar urucusl abrut m-a incalzit repede. Starea de confort s-a dus dracului pe la jumatea urcarii, cand a inceput un vant lateral care ne arunca apa rece si ceva care semana a mazariche peste fata. Eram imbracat in colanti scurt, tricoul 2x2, manecutele de la Salomon, jambiere Compressport (ambele 2 piese de echipament foarte importante pt confortul meu termic), o geaca de alergare gen foita foarte subtire de la Decathlon, iar in picioare aveam noile ghete de trail de la Karimorr. Mai aveam o bentita MPC 2013 si multa voie buna. Nu mi-a fost frig pt ca urcam sustinut, iar in jurul meu erau alti alergatori cu care radeam despre cum o sa ne ia pe noi dracu cand ajungem la golul alpin.

Am ajuns acolo si surpriza, nu mai batea vantul :D. Cam la o ora intind mana sa iau primul gel, ca sa constat ca nu mai aveam centura cu geluri, activatori si magneziu. Aveam sa o gasesc in masina, probabil nu o fixasem bine si mi-a cazut chiar cand mi-am prins-o. Tot planul meu se ducea pe apa Azugai, si aveam sa alerg iar pe uscat.

Nu am avut timp sa-mi plang de mila prea mult, pt ca am ajuns pe culme, si am dat drumul la picioare. urma o bucata care imi place foarte mult, in coborare usoare spre cabana Susai. Aici am oprit la un pipi, iar pe langa mine a trecut in tromba Adrian Mila, pe care l-am ajuns cand a fost randul lui sa opreasca la pit stop. Am continuat impreuna pana la cabana Susai, unde am luat singurul gel pe care il facusem rost (multumesc Marius) de la un suflet milostiv.

Pe coborarea care a urmat l-am pierdut pe Conu Mila, prea rapid pt mine, mai ales ca a trebuit sa opresc inca o data. Pana la urcarea spre C;abucet Sosire, pe creasta si partia Cocosul am alergat binisor, dar apoi incepe iar sa ma supere abdomenul. De la Clabucet Sosire spre Garbova e doar coborare, dar eu nu ma simt prea bine si pierd timp.

De la Garbova este o urcare nu foarte lunga, dar sustinuta, urmata de o coborare de 5 km, cu mult noroi si destul de abrupta spre Azuga. In continuare nu-s foarte in forma, si nu alerga foarte rapid, asa ca ajung la urcarea pre Sorica in 2:53. Ma incearca o foame crunta, asa ca vreo 3 minute inghit cascaval, mere si chec in cantitati industriale. Aratam ca un naufragiat care daduse de mancare. La 3 minute dupa mine apare Andreea Calugaru, care infasca 2-3 bucti e mancare si o ia la deal (cam asa se face, nu ca mine). Ma smtvinovat, recperez betele ascunse dupa stalp. si o iau la deal. Ma astepta Sorica, cu cele 500 m diferenta de nivel pe 2 km, mereu o placere. A fost o idee buna sa las betele acolo, ma imping vartos in ele si inaintez bine.

 O ajung din urma pe Andreea, si stam la taclale un pic. Parca se urca mai usor cand dai din gura. Andreea decide ca e mai bine cu muzica, asa ca isi pune castile si instant trece intr-o viteza superioara si ma lasa la 20-30 m in urma. Hm ... dopaj :)

Am trecut si pe langa Radu Cristi, care imi smulge un ranjet. Cu greu

Se vede capatul urcusului, pierdut in ceata si nori. De fapt nu era fnalul, ci doar partea superioara a partiei, urmau inca vreo 300 m spre stanga, pana la punctul terminus al telescaunului. Andreea pierde din ritm, asa ca o depasesc, desi merg si eu mai incet. O groaza de muschi ma dor, dar cum nu m-a adus nimeni cu forta nu are rost sa ma plang. Trec de check point ca la 45-50 de minute dela plecare, iar urmatorii 2 km, curba de nivel pe creasta nu reusesc sa-i alerg prea repede. Ma tot petrec cu alti 2 baieti, care cand mergm cand alearga. Eu alerg constant dar incet. Din fericire intram in padure, si dintr-o data incep sa uit de toate. Cobor cum nu am conborat pana acum, rapid si fara sa franez din alergare. Noile incaltari imi ofera o stabilitate foarte buna si zbor peste noroi. Depasesc inca cativa alergatori si pentru prima data, nu ma depaseste nimeni pe coborare.

Noroiul este foarte mare, sunt sleauri de tractor sau TAF, dar nu mai conteaza nimic. Finalul coborarii vine foarte repede, si ajung la asfalt. Arunca 2-3 priviri in spate dar nu vine nimeni din urma. Pe ultima portiune am alergat relaxat, nu se vedea nimeni in fata sau spate. Am terminat in 4:23, dar cu sperante de mai bine, daca reusesc sa rezolv peste iarna problema la muschii abdominali.

Seara a fost foarte placuta, cu vin de Corcova, o festivitate de premiere foarte vesela, si un chef de la care am chiulit, di pacate.

O cursa foarte bine organizata, un traseu numai bun de alergat, multi prieteni si cunoscuti la start, mai conteaza vremea? :)


Sa nu uit, multumim organizatorilor si voluntarilor pt efortul lor, a fost foarte bine. Multumesc Lucian, Silviu, Radu & comp
Ne vedem la anul, la ATR 2015

luni, 13 octombrie 2014

Pacemaker la Maratonul International Bucuresti 2014

Iata ca am bifat a doua mea experienta ca pacemaker la MIB 2014, prima la un maraton, precedenta fiind la Semimaratonul Petrom in primavara.

Ca de obicei, am ratat aproape complet pregatirea de toamna, pe motiv de tura anuala din Alpi, (prima parte a relatarii o puteti citi aici), coroborat cu Transmaraton. Au mai venit si niste delegatii, asa ca tacamul a fost complet.

Saptamana dinainte de MIB am petrecut cu multa cafea, mancare si sedinte la Londra. Carbo loading ratat aproape complet, a fost mai curand un baconloading. Colac peste pupaza am baut tone de cafea, asa ca efectul Activatorului urma sa fie minim. Dar oare am nevoie de Activator daca alerg ca pacer? S-a dovedit foarte util pana la urma