marți, 24 iunie 2014

Retezat Trail Run - Alergand prin nori

Da, nu este nici o exagereare, am alergat prin nori si ceata toti cei care am parcurs traseul Custura :)

RTR este ceea ce se numeste un concurs de skyruning, o cursa nu foarte lunga (28 km - o distanta clasica in trail) dar cu diferenta de nivel mare, 2300m, care se obtine din 2 urcari mari, urmate de 2 coborari pe masura, ultima, de 1500m diferenta de nivel negativa, foarte dificila, lunga si tehnica. Se pleaca de 900m din Cheile Butii, de langa Campul lui Neag, la poalele Retezatului, se urca pe creasta Piule-Pleasa, se coboara la cabana Buta via saua Scorota, iar apoi urmeaza piesa de rezistenta, urcarea pe varful Custura, la 2470m iar de acolo se traverseaza la varful Marii, de unde se coboara pe un picior al muntelui pana in drumul ce duce la cabana Buta, iar de acolo se ajunge rapid pe poteci si fanete inapoi la start.

Organizatori aceasi echipa neobosita de la Asociatia Sport la Orice Varsta, in frunte cu Lucian Al Marii, Florin Glinta, Radu Milea &co, care ne mai aduc Azuga Trail Race, Baneasa Trail Race, Corcova Trail Race, Busteni Vertical Challange, etc

De data aceasta ne-am luat o zi de concediu si am plecat spre Cheile Butii dimineata devreme vineri, mai ales ca CNADR-ul ne anunta ca Valea Jiului este blocata jumatate de zi cu lucrari, asa ca am ales sa ocolim prin Sibiu si Simeria, pe unde drumul este foarte bun, chiar daca faci 80km in plus. Am ajuns dupa-masa  la Cheile Butii, avand timp destul sa punem cortul, sa socializam cu multimea de prieteni si cunoscuti (iubesc momentele acestea) si sa petrecem o seara placuta, cu paste si bere.

Seara am asistat la sedinta tehnica, una cu multe amanunte interesante, mai ales tinand cont de vreme dubioasa de afara, care alterna reprize de ploaie cu soare. Am observat ca multa lume nu preamai ia in seama echipamentul obligatoriu, poate si pentru ca, cu exceptia lui Lucian Clinciu la Maratonul Pietri Craiului, nimeni nu controleaza acest echipament. Am observat cativa alergatori care nu aveau colanti lungi/colanti scurti& sosete inalte, iar destui nu aveau incaltari de trail. Un risc destul de mare pentru organizatori totusi.

Dimineata a venit cu soare, o vreme buna si deja incepeam sa ma indoiesc de decizia mea de a alege colantii lungi si bluza de compresie cu maneci lungi. Totusi, stiu ce-i poate pielea Retezatului, iar vremea se anunta instabila. Andrei ma cam boscorodestre, dar imi urmeaza exemplul. Am decis sa alergam impreuna, si ca un antrenament pt 2x2.

Startul vine repede si se pleaca in tromba spre drumul asfaltat, de unde cotim dupa aproape 3 km prin padure si incepem sa urcam spre manastire prin padure.

 Poteca e destul de umeda dar nu pune mari probleme. De aici incepe sa urce mai accentuat pe creasta muntelui, iesind destul de repede in golul alpin spre varful Piule. Andrei trage mai tare decat mi-as fi dorit, si imi este destul de greu sa ma tin dupa el. Traseul este extrem de spectaculos, mai ales in golul alpin unde se deschide panorama vaii Jiului de vest. Atingem repede vf Piule si continuam pe creasta Piule-Pleasa, alternand portiunile de urcare cu cele de coborare, extrem de tehnice, inspicate cu colti de granit si expuse unei caderi in unele portiuni. Deja ma simt mai bine, traseul imi convine si trec la trena. In fata noastra salta ca o caprita Bogdana Diaconu, datorita careia ne-am ales si cu cateva poze.


Am ajuns in saua Scorota de unde incepe coborarea de 500 m spre stana Buta. Coborarea este abrupta dar nu foarte tehnica, asa ca avem un ritm bun, si continua prin padure unde prindem viteza. Ajungem dupa 2:50 h la stana Buta unde alimentam vartos si completam provizia de apa. Stam destul de mult, dar ne este cam foame :D.

De aici incepem urcarea spre saua Plaiului Mic, de unde prindem creasta care duce mai intai domol iar apoi din ce in ce mai abrupt spre vf Custura. Destul de repede intram in nor, incepe si un vant rece, iar temperatura scade spectaculos, de la 15-20 de grade, spre cateva grade peste zero, cu vant puternic, care aduce temperatura resimtita (factorul de racire) sub zero. Facem o oprire de echipare si tot echipamentul obligatoriu vine pe noi, inclusiv manusile. Numa bine pt ca p mazariche enervanta (ceva cu gheata oricum), vine sa ne mangaie crestetul.

Incet, prea incet urcam prin ceata (nor) spre varful Custura. De data asta eu conduc ostilitatile, intrucat vremea rea ma motiveaza si m-am cam saturat sa stau in fundul lui Andrei. Suntem vreo 5 care urcam cat de repede putem. Dupa aproape 2 ore de la plecare suntem pe vraful Custura, unde ne intampina o echipa feminina de voluntari (ma rog, 3+1), care infrunta voiasa vremea cainoasa. Aici bag 2 batoane pt energie (Sponser si jeleu de la Decathlon) si 2/3 de tub de activator (tot Sponser), si pentru prima data stomacul meu nu-l respinge. Ma simt bine si incepem alergarea chiuind si cantand spre varful Marii, unde este o echipa de la Slavamont care ne indruma la vale. Destul de repede imi dau seama ca Andrei a ramas mult in urma si il astept sa vad ce s-a intamplat.

Genunchii lui au cam cedat, asa ca nu poate alerga in viteza la vale, pe traseul plin de stanci si pietre care coboara pe un picior al vf Marii in vale. Eu ma simteam foarte bine, dar cum am decis de la inceput ca alergam impreuna, am ramas cu el. Asa ca alternez portiuni de viteza cu pauze in care il las sa ma ajunga, si cu portiuni parcurse in ritmul lui. Ne depasesc multi alergatori, dar nu conteaza :).

Iesim din nor destul de brusc, iar soarele ne incalzeste imediat, asa ca urmeaza o mare dezbracare. Traseul trece de la piatra la iarba si pamant, dar continua sa conoare accentuat. Mai sunt si alti raniti care coboara incet, asa incat nu ne simtim singuri. Intram in padure, unde poteca de pamant ii mai alina din dureri si ajungem in sfarsit la forestier. Aici il las fara betele care il cam incurca si alergam lejer. Drumul este frumos, prin padure, pajisti, dar are o ultima coborare mai abrupta care ne scoata deasupra complexului, unde avem finishul. Deja se aude muzica, DJ Trail Race ii intampina pe finisheri si ajungem si noi dupa 7:09h.


Am trecut linia de finish cu zambetul pe buze si cu mainile impreunate pe sus. ma rog, zambetul cam dupa cum a putut fiecare. Bravo lui Andrei care a strans din dinti si nu s-a gandit o secunda sa renunte :)

Seara am avut premiere, degustare de vin de la Corcova (a se citi, vin la discretie), tochitura, foc de tabara si cantec de chitara pana la 2 noaptea. Nu se putea mai bine

Excelenta organizarea concursului, am gasit locuri delimitate pentru corturi, WC-uri si dushuri pt cei de la cort, am avut pasta party vineri, tochitura si o bere de caciula din partea organizatorilor, plus degustarea de vin Corcova. Foc de tabara si voie buna cat cuprinde. Sambata puteai sa te inscrii la Azuga Trail race cu doar 60 de lei (nu am idee cum am reusit sa ratez, desi l-am cam vanat pe Lucian sambata seara si duminica dimineata :D)

Kitul de start a avut un tricou frumos, iar medalia e deosebita. Traseul a fost marcat foarte bine, voluntari si punctele de hidratare/alimentare au fost fara repros. Incredibil de frumos traseul! A castigat bineinteles Ionut Zinca, de departe cel mai valoros alergator montan al nostru, numarul 2 mondial :)

Singura observatie pe care le-as face-o ar fi ca traseul Custura este greu, si poate ar fi indicat sa faca o triere a participantilor ca sa evite orice problema. La fel o verificare a echipamentului, chiar si sumara (incaltari) ar fi necesara.
La intoarcere ne-am abatut iar prin Sibiu, sa ne indopam la Kon Tiki :))

Un concurs de nota 10, 3 zile frumoase petrecute cu oameni dragi. Ne vedem la Busteni

PS foto credit; Gabi Varzari & Alexandru Florian Nitulescu