Eco Run - un Ecomaraton pe stil nou

Nu am mai scris de mult o relatare de cursa, in ultimul timp, asa ca poate e timpul sa vad daca literele inca mai se astern cum trebuie.

Salomon Eco Run e vechiul Ecomaraton, dar cu unele schimbari. Nu am fost in 2018, asa ca fata de 2017 se vad schimbari multe. Dar despre asta la sfarsit.

Am mai scris despre cum traseul asta mi-a dat mereu batai de cap. Sambata am alergat a sasea oara la Eco (2013, 2014, 2015, 2016, 2017 si 2019) si mai mereu am avut aventuri si am suferit ca un caine mai ales pe buclele 2 si 3.

In 2013 am invatat ca nu se bea cafea dimineata inainte de cursa. Daca vreti sa va amuzati, povestea o gasiti aici. Am platit lectia asta cu vizite repetate in tufisurile de pe toate 3 buclele si finish in 8:06 h.

In 2014 a fost anul in care hernia inghinala m-a chinuit destul de mult (impreuna cu Speedcross 3), dar am reusit sa scad o ora si 6 minute, deci 6:59 h, probabil timpul stat prin tufisuri in anul trecut. Povestea aici

In 2015 ni-a mers mai bine si am mai scazut o ora (cat de bucuros am fost poti citi aici), timp final 5:49 h , si speram sa ajung pe la 5 ore in maxim 2 ani. gresit :)

In 2016 a fost acea cursa cu inceput insorit, dar final pe lapovita, o cursa cu probleme pentru multa lume (50 de oameni cu hipotermie, japonezul ajuns la spital, etc). Timpul final a fost mai slab ca anul trecut, 5:50 h, spre marea mea dezamagire.

In 2017 am avut mari sperante de timp sub 5 ore, m-am antrenat cu trebuie, dar am "spart" pe bucla 3, si am pierdut cam juma de ora pe Bisericuta, tremurand si asteptand sa-mi revina macar partial fortele. Finish in genunchi in 5;25, dar cu un Fake News care v-a placut :).

Si am ajuns in anul de gratie 2019, cand iar speram la un timp stelar, sub 5 ore. Ca sa nu va plictisesc, intru aproape direct in subiect.

Pregatirea cursei.
M-am tot gandit si am optat pentru o strategie super light, nimic in plus la mine. Fara foita (dar cu manecute), fara apa, doar cu geluri. Aici am optat pentru geluri care se iau fara apa, Spring Energy si cateva cu apa, GU, cele mai bune de pe piata in opinia mea. Voi sta cat mai putin in puncte, beau apa multa si pe final ceva de mancare, nu mai mult de 30 de secunde. Aici nu mi-a iesit asa de bine, mai e de lucru. 6-8 geluri, cu accent pe urcari.
Voi alerga nu foarte tare pana la podet (4:30-5, progresiv), nu voi forta de prima urcare, iar pe coborare stau lejer. Nu mi-am propus un timp mai bun ca acum 2 ani si mi-a iesit destul de bine. 1.26 acum 2 ani, 1:25 sambata.
Apoi pe bucla 2 voi merge cat de sustinut pot (fara sa fortez) pe urcari, pe coborarea spre Cheile Gradistei, una care nu-mi place, stau cuminte, dar apoi urc in forta spre Cheile Gradistei si de acolo fortez nitel spre Moeciul, cu coborare cam la 90%.
Pe bucla 3 all in, motoarele in plin, dau tot ce pot.

Planul mi-a iesit destul de bine, desi cateva secunde de neatentie m-au aruncat la start din randul 3 in randul 10, si am depasit destul de mult in primii 2 km. Am alergat destul de relaxat, as fi putut sa ajung la podet mai repede cu vreo 2 minute, dar nu-i vad rostul. Pe urcare sunt destul de relaxat, dau drumul la picioare pe coborare, dar fara sa fortez. Cam asta a fost povestea pe toata bucla 1, stau la cutie si economisesc energie cat pot. 1:25:07

Bucla 2 debuteaza cu urcare si incep sa turez un pic motoarele, urc mai in forta si sus alerg toata creasta. In fiecare an parca apar constructii noi pe creasta, in cativa ani se face o noua localitate acolo. Cobor spre Cheile Gradistei si incep urcarea spre Cheile Gradistei 2. ma simt bine, totul merge conform planului.

La intrarea in Fundata dau de Scoala de Munte, multumesc mult pentru incurajari si poze Lucian Pasca.

Pe coborarea spre Moeciu dau drumul bine de tot la picioare. Mai trec de un fotograf, virez dreapta, urca in forta o panta scurta si ma lansez pe poteca plina de bolovani la vale. In fata apare o doamna cu un copil, si incercand sa alerg o traiectorie pe langa ei se produce dezastrul. Un moment de neatentie (nu dau vina pe nimeni, este 100% vina mea), dau peste ceva in viteza si vincu genunchii si apoi capul pe poteca, cred ca m-am dus cativa metri printre bolovani pana m-am oprit pe burta.

Socul este mare, stau cateva secunde intins, apoi ma taresc cu greu de pe poteca (sa treaca oamenii pe care ii depasisem de curand) si incerc sa ma ridic in picioare, dar mi-e rau si gambele sunt blocate. Doamna respectiva vine la mine, incearca sa ma ajute, dar eu sunt cam nauc si nu cred ca am reusit sa articulez mai mult de cateva cuvinte.

Stau pe marginea potecii, alergatorii trec pe langa mine, toti ma intreaba daca sunt bine, si intr-un final reusesc sa ma ridic si o iau la pas spre Moeciu. Sincer, atunci m-am gandit ca s-a terminat, nu mai pot alerga si voi abandona. Incet-incet imi revin, pasii sovaielnici si clatinati se transforma incet-incet in alergare usoara si ajung sifonat bine la CP Moeciu, unde voluntarii incearca sa-mi curetele genunchii, dar din pacate cand se duce pamantul din rani, incepe sa curga sangele si le spun sa-l lase asa, ca ajung la ambulanta dupa ce termin.

Cateva pahare cu apa si un gel si simt ca puterile mi-au revenit. Sunt bine si ma voi bate ca sa termin sub 5 ore.

Incep urcarea pe Bisericuta in forta. Trag cat pot de tare, desi ocazional mai simt o usoara ameteala. Picioarele mi se misca bine, dau drumul la alergare unde panta devine mai moale, am ajuns sus mai repede ca niciodata. De acolo pana in valea Bangaleasa se ajunge repede, deci sunt atent si nu foarte rapid pe coborare, dupa patania de dinainte.

Pana la CP am alergat usor, ma pregateam deja pentru ultima urcare. 2 pahare de cola si un gel si sunt gata. Pe primii metri dau de un grup care ma incurajeaza asa ca plec in alergare, mult prea rapid pentru ca mi se face un pic rau si o las la pas. In urmatoarea juma de ora picioarele au fost ok, dar ocazional am simtit ca mi se face un pic rau, posibil urmarile socului de dinainte.

21 de minute pana sus, un timp mediocru pentru multi, PR pentru mine, Gutanu mereu a fost o iubita cruda, atat de frumoasa, dar atat de nemiloasa.

Sus am dat de prieteni, un motiv in plus sa dau din picioare. Aici ar fi trebuit sa fi luat un activator.  poate mi-ar fi dat cele 1-2 minute care mi-au lipsit. De aici pana la final am facut 33 de minute, iarasi un timp care poate fii imbunatati mult.

Timp final 5:19 pe ceas, 5;05 anuntat la microfon si 5:26 gun time, cel oficial. Oricum peste 5 ore, deci un semiesec pentru mine. Fara tranta probabil aveam cam 4:55.

Dupa, cum am promis la CP la intrarea in B3, am ajuns la ambulanta, unde oamenii mi-au curatat genunchii de scolar neascultator. Din pacate nu pot promite ca nu voi mai face :)
Revenirea mi-am facut-o la cursa copiilor, m-am bucurat ca am putut sa ajut un pic.

Cateva cuvinte despre organizare:
- kitul absolut impresionant, eu nu vin la o cursa pentru kit, dar apreciez efortul organizatorilor de a oferi lururi interesante, iar pentru multi va fi primul rucsac de alergare :)
- bufful de final foarte faine, felicitari Diana
- lista de start si premiile la fel de impresionante, fara precedent la noi
- mi-a placut zona de relaxare, mamcare multa si ma bucur ca micul dejun a ramas duminica
- traseul impecabil, punctele de alimentare bogate, voluntarii minunati

Nota 10-, singurul aspect unde as putea macani cate ceva ar fi utilizarea paharelor de plastic. Sper ca ala anul sa nu mai existe si ca fiecare sa vina cu paharul lui. Dar in rest totul a fost la superlativ, ne vedem la anul pentru participarea cu numarul 7 :)

Multumes pt poze: Diana Bobes, Mihai Benea, Marlene Mititeanu, Bogdan Filipescu

Ecomarathon fake news

Din cate ati vazut azi pe Trail Runners fake news au ajuns si in alergarea montana. Un articol care probabil a dorit doar sa atrage multa vizualizari (probabil a reusit). Este a doua oara dupa povestea de anul trecut despre echipamente obligatorii si vremea rea. Daca am vazut ca merge o sa va servesc in loc de cronica concursului (vine si aia :D) un fake news veritabil despre Ecomarathon.

Tineti-va caii oameni buni, fake news incoming:

- S-a schimbat regulamentul, ai voie sa iei startul doar in adidasi noi de asfalt, obligatoriu de firma (Abibas, Bike, Shlalomon, etc). Este strict interzisa purtarea pantofilor profilati, a hainelor de compresie
- Nu mai este voie fara selfie-uri. La final organizatorii vor controla telefoanele mobile si daca nu ai minim 2 selfie-uri si 3 poze de fundal (pe fiecare bucla) esti descalificat
- Medaliile nu se mai dau finisherilor, se cumpara de la buticul de dupa pod
- Masinile se parcheaza obligatoriu pe mijlocului drumului, de preferat la start
- La start obligatoriu in fata vor sta cei mai lenti alergatori, iar depasirile pot avea loc doar daca alergatorul mai rapid isi face o poza cu cel pe care il depaseste
- Fetele care alearga in pantofi cu toc primesc juma de ora bonus
- Mihai Orleanu a fost vazut inchizand portile de la CEM, iar pastele de la pasta party s-au vandut la gram si nu au ajuns la toata lumea. Ba chiar nu au fost bune, ambele portii pe care le-am mancat
- Cornelia David a batut 3 copii la KidRace, iar Silvia pe parintii lor
- Se spune ca traseul marcat de Adi Bostan nu a mai dus la finish ci in Fagaras la cabana Podragu
- Mamaie a inchis cu lacatul Bisericuta
- La anul cola de la CP Gutanu va fi inlocuita cu aghiasma pentru alungarea duhurilor rele
- Viorel Palici a fost descalificat pentru ca a ajuns la sosire inainte ca organizatorii sa amenajeze zona de sosire
- Salomon a fost respins ca sponsor pe motivul, citez: “ce’s cu gioarsele astea, astia-s pantofi de alergare? Mars mah de aici!!!
- Echipa de alergare Salomon nu a fost lasata sa ia startul pentru ca baietii sunt lenti, iar fetele prea urate!!!! Nu creeeeeeed
- Oana Solomon (inchizatorul oficial) a fost vazuta alergand cu o ditai matura dupa ultimii alergatori
- Marmota (Gabriel Cojan) nu a fost lasat sa ia startul pentru ca avea chiloti de alergare prea lungi. Pardon, pantaloni scurti am vrut sa zic
- Ion Trandafir a alergat cu Viorel Palici in spate urcarea de la Gutanu, a coborat pe schiuri si l-a urcat si pe Soby (Gyorgy Szabolcs)
- Adelin Udeanu a scos un timp mai slab pentru ca a fost obligat sa recite o poezie in fiecare post de control. Gurile rele spun ca a fost confundat cu o papadie si cules de o domnisoara frumoasa, dar eu nu cred asta.
- 3 vegani de la coada clasamentului au ajuns pe podium dupa ce au fost alergati de o planta carnivora (sic) pana pe locul 1
- voluntarii au devorat tot de pe mesele de alimentare, iar alergatorii au mancat doar jar
- Editia din 2018 va avea urmatoarele probe: cel mai bun selfie (marele premiu) cel mai prost selfie (micul premiu), cele mai multe poze de pe traseu, cele mai multe postari pe Facebook si Whatsupp (Monica Manicuta se anunta mare favorita), cele mai multe carcoteli post-concurs si Marele Premiu adresat celor care comenteaza fara sa fi fost la cursa (lupta se anunta stransa)
- fotografii au fost obligati de catre organizatori ca intre doua poze sa mulga vacile localnicilor. Norocosii au nimerit vaci, restul boi
- Dinu Turcanu a castigat editia din 2017 a Ecomarathon. Pam pam

Acest articol este un pamflet si trebuie tratat ca atare. Orice asemanare cu persoane reale este total intentionata.

PS dupa cum vedeti, sa spui prostii (pe blog, pe facebook, etc este foarte usor. Un pic de retinere in a comenta negativ munca unor oameni care fac an de an cateva mii de oameni fericiti in primul weekend din mai nu ar strica

Cateva idei pentru organizatorii de concursuri de trail

Eu nu sunt un sportiv profesionist sau vreun atlet de top. In schimb particip cu placere la multe concursuri de alergare mai ales montana. Cam 15-20 pe an. La majoritatea platesc taxa (exista si unele gratuite, si mai plateste si firma) si cum sponsori care dau bani nu prea sunt in alergarea montana, din banii pe care ii dam noi participantii se face mare parte din bugetul unui concurs. Imi este si frica sa calculez cat cheltuiesc anual pentru placerea de a alerga pe munte.

Plec de la ideea ca un feedback constructiv este genul de critica dorita de organizatori. Chiar nu stiu daca critica este termenul potrivit, luati-le ca niste sugestii pentru a face concursurile voastre si mai atractive.

As fi fericit sa stiu data concursurilor din vreme, foarte din vreme, ca sa-mi pot fac calendarul competitional, preferabil din pauza de toamna-iarna, dar macar pana in decembrie-ianuarie. Odata ce ati stabilit data concursului, oameni buni, puneti-o vizibil pe site-ul vostru, undeva sus si foarte vizibil. Mi s-a intamplat de multe ori sa ma chioresc dupa data concursului sau chiar sa trebuiasca sa ma uit prin regulament.

Apreciez ofertele gen happy registration day (Retezat Sky Race a dat tonul aici), o zi in care te poti inregistra la un pret foarte bun. Este bine atat pentru bugetul meu cat si pentru al vostru. Este bine si daca aveti palierele tarifare, pentru ca incurajati inregistrarea mai rapida si aveti si voi banii mai repede in cont.

Imi place si sa pot alege ce am in kit. Va dati seama ca dulapul meu geme de tricouri, dar daca aveti un design deosebit la tricou (cum au de exemplu mereu Ciucas si 2x2) platesc bucuros mai mult ca sa-l am. De exemplu acum cativa ani am platit dupa concurs ca sa am tricoul superb de la 2x2. Este extraordinar ce se intampla la Ciucas X3, unde poti sa alegi sa-ti iei doar numarul de concurs, dar poti adauga si o groaza de alte materiale .

Incercati si altceva in afara de tricou si buff. Cel mai mult port bluza de corp de la editia aniversara cu numarul 10 a Maratonul Pietrei Craiului, pe care o port in oras si pe munte. As aprecia hanorace, bluze de corp, haine de compresie, geaca de vant.

Sunt prea putine materiale care pot fi cumparate, produse branduite pe care puteti sa scoateti bani. Imi beau cafeaua dimineata cu cana de la Ecomaraton, am cumparat de la ei destule produse pe care le-am facut cadou. Descoperiti merchandising-ul si cred ca veti avea o surpriza.

Dragostea trece prin stomac, asa ca apreciez o mancare buna dupa concurs. Campion a fost gulashul de la Aiud Maraton (concurs fara taxa dar cu conditii deosebite)

Chiar daca nu vin la un concurs pentru medalie, apreciez o medalie frumoasa. Eu mi le tin pe ale mele chiar langa biroul meu si ma uit de multe ori cu drag la ele. Amintiri frumoase :)
 Am apreciat foarte mult la Ciucas X3 faptul ca medaliile au fost deosebite pentru cele 3 curse, chiar daca a fost un efort si o cheltuiala in plus. La alte concursuri mi s-a parut usor aiurea ca cei de la 8km au primit aceasi medalie ca cei de la 100k. Nu e asa important, dar apreciez efortul

Chiar daca este un efort logistic in plus, apreciez ca din ce in ce mai multe concursuri permit schimbari si transferuri de inregistrari. Eu le-as permite cu o taxa modica, asa incat oamenii sa devina nitel mai responsabili. Cum organizez de 2 ori pe an participarea colegilor mei la maratonul si semimaratonul Bucuresti, stiu pe propria piele cat de neseriosi sunt unii oameni si cat de enervant si consumator de timp este sa gestionezi aceste modificari. O taxa de 20-30 lei per schimbare va permite sa platiti pe cineva care sa se ocupe de treaba asta.

Un aspect la care nu fac rabat este marcarea traseului. In general lucrurile stau bine, dar mai sunt cateva concursuri la care an de an sunt probleme. Nu sunt probleme la concursurile organizate de alergatori, care stiu foarte bine cum trebuie marcat un concurs. Probleme au fost an de an la Transilvania 100k. Nu inteleg de ce nu isi iau un director de traseu dintre alergatorii din zona Zarnesti-Brasov. Chiar ai de unde alege si sunt sigur ca ar gasi usor. Concurenta e din ce in ce mai mare, iar acum ii salveaza doar faptul ca nu este alt ultra in perioada aceea.Eu sper sa fi invatat din greseli si anul asta le mai acord o sansa.

Sunt prea putine evenimente inainte de concurs, unde pot fi implicati si cei care ne insotesc. Curse ale copiilor (ne pregatim viitorul) apar la din ce in ce mai multe concursuri, dar sunt inca putine evenimente post concurs. Exemple bune sunt celebrul mic dejun de duminica de la Ecomaraton, focul de tabara si chefurile de la Retezat, Corcova, Postavaru, etc. Prea putin inca, in multe cazuri organizatorii strang taraba imediat dupa concurs si gata. Trebuie sa va ganditi ca unii participanti vin de departe si poate ar venimai multi daca le oferiti si altceva in afara de cursa. Un fel de after party ar fi ideal sa fie. Poate si ceva duminica, pentru ca nu toata lumea vrea sa plece imediat acasa. O drumetie, o alergare de dezmortire, ceva de facut pana in pranz. Sau chiar un pranz cu mancare la ceaun (contra cost) ceva sa transforme concursul vostru intr-un eveniment de 2 zile.

Verificarea echipamentului obligatoriu (acolo unde exista) ar trebui sa fie obligatorie. Din pacate se face doar la unele concursuri. Nu va bazati prea mult pe declaratia pe proprie raspundere, nu va acopera integral si NU inlatura raspunderea voastra.

In cazul foarte de dorit in care aveti recomandari de cazare, nu strica sa spuneti pe site care pensiuni mai au locuri si care nu. Este frustrant sa suni la multe pensiuni si sa ti se raspunda ca nu mai au loc. Stiu ca e o povara in plus, dar ati marca niste puncte la capitolul satisfactia clientului.

Sunt sigur ca am uitat/omis o groaza de idei, si va incurajez sa fiti cat mai creativi. Noi va apreciam efortul si va vom vizita in numar cat mai mare.

AMR cateva sapatamani pana la un nou sezon de trail running :)

Ecomarathon 2016 - Atractia zapezii

Ecomarathonul este mereu special, chiar si cand cunosti traseul foarte bine deja. Cine nu a fost nu are cum sa inteleaga fascinatia pe care traseul, oamenii si atmosfera o exercita asupra noastra. A fost al patrulea meu Eco, si daca la celelalte trei am avut parte de vreme buna, anul acesta mama natura a vrut sa ne testeze un pic limitele.

De data asta am gasit cazare aproape de start, cam la 1 km, la Oana si Iulia, care s-au dovedit foarte de treaba. Inainte sa va ganditi la cine stie ce prostii, aflati ca Oana si Iulia este o pensiune tinuta de oameni foarte ospitalieri.

Am gasit loc acolo atat noi cat si prietenii nostri, chiar sub Bisericuta, celebrul deal de pe bucla 3. Am reusit sa ajungem devreme, asa ca am profitat si am luat-o prin spatele casei pe panta criminala care urca pe celebrul varf, spaima maratonistilor obositi. Parca e altceva cand pornesti din casa si nu ai 28 de km deja in picioare. Am ajuns sus cat ai clipi. Evident, a doua zi nu a fost la fel de usor.

Dimineata vreme superba, soare cu nori, asa ca am decis sa ma imbrac light. Toata saptamana am pandit prognoza meteo, incercand sa iau cea mai buna decizie cu privire la echipament. Pana la urma am luat-o pe cea mai proasta, ceea ce ma face sa ma gandesc ca poate mai bine as da cu banul.

Am iesit destul de tarziu la incalzire cu Tibi, si o alta decizie proasta a fost sa o luam in directia opusa startului, pentru o alergare usoara lunga. Evident ca am ajuns in criza de timp, asa ca am facut stanga imprejur si am bagat un sprint usor pana la pensiune, unde evident am uitat sa luam una si alta, lucruri neesentiale. Ce-ti mai trebuie cand n-ai uitat sa te incalti si sa tragi un colant scurt si un maieu. Asa urma sa alerg, colant scurt, maieu si manecute. Subtire, dar speram la o cursa rapida.

La start am ajuns foarte tarziu, asa ca am facut o mica magarie ca sa nu luam startul din spatele a peste 1000 de oameni. Nu intrebati ca nu va spun. A functionat, asta e important.

Ca de obicei startul te umple de energie, iar primul km cu multi spectatori este ca la marile maratoane. Apoi iesim din Moeciu si incepem sa dam drumul la picioare, coloana se mai rarefiaza. Il urmez fidel pe Tibi care baga carbuni seriosi. Ajungem dupa 3.5 km la podetul care semnalizeaza inceputul lucruilor serioase, urcasul abrupt spre La Mandru. Aici l-am pierdut pe Tibi, care a mai alergat cateva zeci de metri la deal si a disparut in coloana.

Urcam, urcam intr-un ritm sustinut cam 20-25 min, iar sus suntem rasplatiti cu un pahar cu apa. Inca cateva sute de metri la deal, ca apoi sa facem dreapta si sa dam drumul la picioare la vale. O alergare foarte placuta si foarte rapida, mai ales ca soarele era sus pe cer, Padure, iarba, cer senin si cativa norisori. Nimic nu anunta ce va urma.

Multi prieteni pe traseu, mereu ma salut si schimb cateva vorbe in timp ce ne depasim. Coborarea de la Fundatica este foarte frumoasa, pe pajisti cu flori, si ceva noroi. Ma depasesc de 2-3 ori cu Mircea Radu, pe care il prind apoi in timp ce filma cu GoPro-ul, asa ca e prada usoar pe o coborare mai abrupta, ceea ce nu-l va impiedica sa ma depaseasca pe urmatoarea urcare.

Bucla se incheie in 1:31 h, in grafic pentru cele 5 ore visate. Incepem imediat urcarea noroioasa care duce la Culmea Lunga, noi si un calaret calare pe Bucifalul lui, care cal papase ceva stricat. Cam atat ca detalii.

Culmea Lunga e locul in care observ norii negrii care se aduna. Nu e timp de facut griji, pentru ca ajung iar la grupul de copii care au inceput sa devina o traditie a buclei 2. Stau aliniati ore intregi ca sa ne incurajeze si bat cuba cu totii alergatorii, chiar inainte de a o lua in jos spre Cheile Gradistei. O adevarata incarcare cu energie. Urmeaza o coborare uda si o portiune de asfalt si ne pregatim de marele urcus spre Cheile Gradistei 2.

Urcarea asta nu e foarte abrupta, dar e lunga si sustinta si mereu am pierdut timp aici, iar anul acesta nu a fost exceptie. Aici a inceput sa ploua. Initial nu parea cine stie ce, asa ca nimeni nu prea a bagat in seama. Nimeni nu a scos foita (nu ca as fi avut ce sa scot). Am mai schimbat o vorba cu unul sau altul, si pana sa ne dumirim, am ajuns sus. Deja era o ploaie deasa si rece, asa ca ceaiul cald a fost binevenit. Am plecat de acolo cat de repede am putut, ca sa ma mentin cald. Urma bucata de pe partia de biatlon si pe platoul de langa, un loc unde vantul si ploaia pot sa-si faca de cap.

A urmat o coborare lunga si pe care am savurat-o pana la Moeciu de Sus, unde am ajuns cam in afara timpului, dupa 3:40 si un pic. Cred ca pentru la anul o sa fac o tactica speciala pt bucla 2. Nu stiu ce, dar va fi special.

Deja ploua torential de ceva vreme fara emne ca s-ar opri prea curand, asa ca nu stau decat 30 sec si plec in bucla 3, unde aveam sa dam de dracu sau de echivalentul lui ud. Cine a abandonat dupa bucla 2 poate sa stea linistit, pentru ca a luat decizia corecta. Bucla 3 a fost ceva anul asta, inca nu m-am decis daca de groaza sau placere pura (pur masochista).

Urcam sustinut si trag cu urechea sa nu se anunte sosirea lui Alin Tanase, care venise anul trecut chiar cand intram pe poteca care duce pe culme. Nu se aude nimic, probabil din cauza perdelei de apa rece care cade din cer (Alin a venit la 3 minute), asa ca am un scurt si ud moment de satisfactie.

Poate va intrebati daca nu imi era frig, avand in vedere ca eram imbracat foarte subtire. Cat timp esti in miscare, si nu sunt conditii cu adevarat speciale (vant si frig extrem) stiu ca nu am probleme. Corpul meu rezista bine la frig, chiar daca ceva energie s-a pierdut la viteza. Nu am avut in nici un moment probleme, iar daca as fi simtit ceva in neregula m-as fi oprit fara probleme.

Am ajuns pe culmea Bisericutei, unde am dat de Luiza care facea poze in ploaie. Erau 2 fotografi care au infruntat frigul si ploia ca sa ne faca noua poze. Am tot repesctul pentru voluntarii (forografii sunt tot voluntari) care stau atatea ore in frig ca noi sa putem alerga fara probleme. Grupul de voluntari care animau punctul de hidratare a lui mamei au trecut probabil prin clipe grele, mai ales ca ei nu puteau sa se miste.

Deja am detectat ceva ce mi s-a parut a fi lapovita, dar am zis ca mi se pare. Am coborat prin noroaie de pe deal spre valea Bangaleasa, dar cum nu alunca a fost o placere sa alerg printr-un paraias de noroi care zorea la vale. In vale am intrat pe forestier si dupa 1.5 km am trecut apa si am ajuns la ultimul punct de alimentare, km 33. Aici e locul unde a abandonat multa lume, pt ca urmeaza cel mai greu urcus si cel mai inalt punct al traseului, poiana Gutanu. Eram ud de 2 ore deja dar ma simteam foarte ok. Secretul este sa nu te opresti prea mult, pentru ca te racesti.

Incep urcusul in forta, sau cel putin asa credeam eu. Pana la urma urc intr-un ritm constant, chiar daca destul de lent. Am observat si la Brasov ca nu sunt foarte in forma, probabil am exagerat iar cu maratoanele in primavara asta. Ploua torential si iar mi se pare ca ploaia este tot mai groasa. Da, nu mi se pare este chiar o lapovita, o lapovita amestecata cu picaturi mair de ploaie.

Serpuim pe Gutanu, cu capul in pamant prin siroaiele de apa care se repede la vale pe poteca. Maieul meu Adidas are spatele dublat, iar manecutele (ude leaorca) imi tin cald destul de bine la brate. Urcam, urcam sustinut, parca nu se mai termina. Mereu mi s-a parut interminabil urcusul acesta.

In sfarsit panta se imblanzeste, si imediat apare si indicatorul turistic, iar langa el salvamontisti la datorie, ca in fiecare an. tot acolo zarim si straturi de zapada. Schimb cateva vorbe cu unul din ei si incep sa alerg la vale pe zapada. Buuf, am dat cu fundul de pamant si simultan mi se pune o crampa tare pe piciorul stang. Salvamontistul de care va vorbeam alearga pana la mine si imi intinde piciorul tragand de calcai. Inca 20 de secunde si sunt in picioare si alerg. Multumesc foarte mult, nu stiu cine este, dar sper sa citeasca randurile mele.

De aici sunt 7 km pana la sosire, 95% in coborare usuoara, cu exceptia a 2-3 urcari mici si alergabile si o coborare abrupta pe final. Poteca este de pamant, alergarea este agreabila si rapida. Azi? azi nu, aluneca in toate directiile, toata lumea cade, iar viteza este mica.

Mai reusesc sa-mi produc o zgarietura destul de serioasa la genunchiul drept sarind peste un copac, iar durerea ma incetineste si mai mult. Anul trecut am zburat p aici, anul asta mai domol. Ploaia cu lapovita se potoleste si avem parte de cateva reprize scurte cu soare

Ma depasesc prieteni, as vrea sa ma tin dupa ei, dar am in continuare crampe, asa ca o las mai domol. Coborarea este extrem de alunecoasa, dam cu totii cu fundul de pamant, si de data asta ma uit cu jind la cei cu Speedcross si alte incaltari cu talpi mai agresive, care au mai multa stabilitate decat Bushido.

Ajungem jos si suntem intampinati de multimea adunata la podet. De aici mai sunt 300 m de asfalt si vine finishul. Anul acesta au fost 5;50 h, mult peste asteptari, asa ca trec linia de finish cu o mutra cam antipatica.

Imi revin repede si ma bucur de cursa incheiata. Pana la urma, cu toata vremea cam uda, a fost o cursa care m-a uns la suflet, chiar daca pe moment am mai strambat din nas. Este mereu o placere sa alergi la Moeciu, cu sau fara concurs, dar preferabil cu :p.

La festivitatea de premiere ma aleg cu premiul de consolare la tombola Delaco, am castigat un cos plin cu branzeturi. E prea mult pentru mine, asa ca de 2/3 din cos scap la cina, hranind o foarte flamanda echipa Ciucas X3. Ceilalti clienti nu au inteles cum/de ce/ de unde zburau bucatile de cascaval prin aer. magie :)))

Am incheiat un weekend superb cu micul dejun traditional la CEM si cu inca o plimbare si un set de poze pe bucla 3, la Bisericuta si la punctul lui Mamaie.

Un cuvant despre echipament, mai ales ca au fost discutii interminabile si critici mai ales de la cei care nu au fost. Regulamentul si organizatorii au recomandat ce trebuie luat. Nu poti sa o transformi intr-o obligatie, mai ales ca Ecomaratonul se desfasoara pe dealuri, prin paduri si pasuni, la altitudini joase. Se trece de 3 ori pe la start sosire, fiecare bucla trece prin sate si statiuni, iar locurile de refugiu sunt foarte numeroase. Deci nu e pericol sa ramai in salbaticie si sa mori de hipotermie cu un minim de bun simt. Nici un echipament nu te protejeaza 100% de o ploaie asa zdravana, indiferent cat ai cara, nu in alergare. Deci trebuie sa fi constient ca udatul face parte din viata unui alergator de trail.
Cine s-a simtit in pericol a abandonat, fara ca aceasta sa fie vreo problema. La orice alegator montan, un DNF nu este o rusine, dimpotriva se intampla pana si la case mai mari.

In opinia mea organizarea a fost de nota 10, iar masurile luate au fost cele indicate. De altfel nu am auzit pe nimeni sa se planga dintre cei care au alergat, inclusiv pe japonezul care a ajuns la spital, si pe care l-am vazut duminica la micul dejun la CEM.

Sa ne vedem sanatosi la anul, poate intr-un cadru mai uscat :)

Credite Foto:

Alina Selinadie

Andrei Tanasie

Bel Art

Fisheye

Alexandru Farca

Luiza Loloiu

Cristian Nemes

Cati alergatori de trail am avut in 2015 in Romania?

Daca sunteti curiosi cati alergatori de trail avem in Romania, in anul de gratie 2015, aveti mai jos raspunsul. M-am apucat si am adunat toti participantii la concursurile de trail running pe care am reusit sa le identific. In mod sigur mi-au scapat cateva, iar cifrele nu au pretentia de a fi 100% exacte. Am luat unde am gasit si DNS si DNF (au fost cateva competii unde sunt afisati in clasament doar cei care au terminat cursa), pt ca aici am urmarit inscrierile mai ales, oameni care au platit o taxa, si deci merita sa-i consideram trail runneri, chiar daca nu au alergat. Am luat in considerare toate concursurile care se desfasoara in natura, si am inclus la trainrunning si verticalurile, dar si concursul de aventura Pro Park, care a avut o portiune mare de alergare pe munte. Am avut un ajutor, de fapt marea majoritate a muncii de cercetare a facut-o colega mea Elina Statescu, careia ii multumesc si pe aceasta cale.

Ca sa nu va tin foarte mult in suspans, suntem aproape 15.000  peste 15000 de participanti la concursurile de alergare montana din 51  53 de competitii. Iar numaratoarea continua! Numarul de participanti variaza de la 6 la 14826. Cifra de 14826 15486 este una bruta, este foarte probabil sa fim mai multi de atat. De asemenea trebuie sa tinem cont ca la cateva concursuri am avut doar finisherii (de exemplu la VMT, iar acolo au fost doar la ultra oamenii care au alergat 40, 60 sau chiar 70 de km, dar nu s-au incadrat in timpii limita, si mi s-a parut corect sa-i includem si pe ei). Evident numarul real de alergatori este mult mai mic, dar este o munca de chinez sa-i depistam pe toti alergatorii in mod individual, pentru a vedea cati suntem foarte exact. Am vazut ca si la case mai mari se contabilizeaza numarul de participari, asa ca sunt de parere ca nu este nevoie sa inventam noi roata.

Numarul mediu de participanti per cursa este de 290, dar evident ca este un calcul doar de dragul statisticii, marea majoritate a concurentilor sunt grupati in primele 10 competitii.

Este o cifra foarte frumoasa, in crestere de la an la an, chiar daca nu avem date pentru 2014. Sper ca aceasta cifra sa va fie de folos voua organizatorilor de competitii, pentru a le spune sponsorilor ca acesta nu mai este un sport de nisa, iar implicarea lor le poate aduce o publicitate frumoasa si aducatoare de profit. O sa incerc sa fac in fiecare an o astfel de statistica, si vom putea sa comparam cresterea fenomenului.

Am folosit atat listele de concursuri de pe site-uri (trail-running.ro, sportsplanner.ro, time.it.ro/2015, maraton.info.ro), cat si clasamentele de pe site-urile concursurilor. Unde nu am gasit am apelat la organizatori, care mi-au furnizat cu multa amabilitate rezultatele. Pe aceasta cale as vrea sa le multumesc celor care si-au intrerupt pregatire si/sau odihna pentru Revelion ca sa-mi furnizeze mie cifrele de care aveam nevoie. Oameni deosebiti, poate prea putin apreciati pentru efortul lor, de foarte multe ori mai mult criticati decat apreciati. Eu le multumesc la toti pentru ajutor :)

De remarcat ca avem deja concursuri mari, care sar de 1000 de participanti. Cel mai mare concurs este Semimaratonul Intersport Brasov, care a avut 1409 participanti si care creste in continuare de la an la an. A doua competitie ca numar de participanti este EcoMarathon Moeciu care a avut 1194 participanti. Ecomarathonul ar fi putut sa depaseasca probabil Semimaratonul Brasov daca si-ar fi dorit, pentru ca locurile de la concursul din Moeciu se dau ca painea calda, fiind ocupate cu mult inainte de data startului, atat datorita frumusetii locului, cat si organizarii foarte bune. Pe locul trei se claseaza Ciucas X3, cu 1051 participanti, dupa un veritabil tur de forta la organizare, avand curse de la 21 la 105 km, si o organizare iarasi de exceptie.

De remarcat si faptul ca Baneasa s-a apropiat foarte mult de cifra de 1000 de participanti, avand 958 de participanti si locuri ocupate cu ceva timp inainte, deci ar fi putut intra probabil in top 3 daca organizatorii aveau mai mult kituri :)

Cat despre distributia intre feminin/masculin, am fost fericit sa constat cu ochiul liber ca numarul de participari feminine este intr-o crestere destul de abrupta, ceea ce nu poate decat sa ne bucure. La unele concursuri nu am avut defalcarea pe curse, ci doar numarul final (nu au fost incluse in defalcarea pe sexe), dar nu cred ca ar schimba decat in mod superficial procentul. Procentul care mi-a iesit a fost de aproximativ 25% femei si 75% barbati. De remarcat ca procentajele la cursele mai scurte scad cam la 1/3. Dar si la ultra procentajul se modifica de la an la an in favoarea doamnelor :).

Va urez la multi ani si spor la antrenamente


PS: Aveti mai jos lista competitiilor si numarul de participanti de la fiecare. Apreciez daca imi semnalati public sau privat inevitabilele greseli pe care mi le asum, urmand sa fac modificarile necesare. Daca v-a placut articolul si informatiile continute (munca a doi oameni intinsa pe mai multe zile) apreciez un share pe mighty facebook :)

PS 2: multumesc celor care mi-au transmis informatii si corecturi

Cel mai mare maraton din Romania

Am avut curiozitatea sa ma uit un pic pe cifrele de participare la maratoanele din Romania, pentru a vedea care este cel mai mare maraton romanesc. Cifrele de mii de participanti (chiar 8.000 anul acesta) publicate de marile curse Maratonul International Bucuresti sau Maratonul International Cluj sunt inselatoare, pentru ca includ la participanti si p cei de la alte probe, fara nici o legatura cu maratonul, gen cursa populara, stafeta, 10k, semimaraton, etc. De aici apar cifre bombastice cu mii si mii de alergatori, dar din pacate cifra reala de alergatori este sub o mie de participanti. Da, ati citit bine, nu am avut inca maraton cu peste o mie de participanti, din cate stiu eu.

MARATÓN, maratonuri, s. n. Cursă atletică desfășurată pe o lungime de circa 42 km. [Pl. și: maratoane] – Din fr. marathon. 

Sursa: DEX '09 (2009) 

 Deci dintre participantii la un eveniment de alergare intitulat, Maraton, fie el si international, trebuie sa-i punem la socoteala doar pe cei inscrisi la proba de maraton, si care trec linia de sosire. Am preferat sa iau ca factor de referinta numarul celor care termina cursa, pentru ca asa evitam orice suspiciune de umflare a numerelor. Oricine se poate inscrie la un maraton, dar nu oricine poate termina cursa in timpul limita. Pozele cu mii si mii de oameni luand startul impreuna arata impresioant din elicopter, dar cand probleme scurte se termina, cam raman o mana de oameni pe traseu, sub privirile adesea ostile a trecatorilor, care nu inteleg de ce pentru o mana de oameni se blocheaza traficul. O lipsa crasa de educatie, la care noi trebuie sa ripostam mai ales cu un numar cat mai mare de alergatori, ca sa avem o justificare solida pentru blocarea traficului.

Ecomaraton 2015 - Feerie pe dealuri

Am asteptat cu mari sperante Ecomarathonul de anul acesta, mai ales dupa cursa mult mai buna de la Brasov Marathon. Nu o sa va mai plictisesc cu detalii logistice legate de program, drum, etc. de data aceasta :p
Planul pe care mi l-am facut implica sa alerg mai lent pe bucla 1 (mai ales pe prima urcare), ca sa fac bucla 2 mai rapid ca anul 3 si sa fortez pe bucla 3, indeosebi pe ultimii 7 km, dup ace am trecut de Gutanu in mod onorabil. Pentru asta am planificat o alimentare cuprinzand 5 geluri, 2 activatoare si 1 magneziu lichid de la Sponser. Urma sa iau un gel la al doilea punct de hidratare din bucla 1, apoi la intrarea in bucla 2, la Cheile Gradistei inainte de urcarea spre Cheile Gradistei 2. Sus la puntul de alimentare de acolo urma sa iau primul activator, ajutat de mancare. La intrarea in bucla 3 urma al patrulea gel, sus pe Bisericuta urma sa iau 1/3 de activator, la ultimul punct de alimentare, pe valea Bangaleasa venea ultimul gel, iar sus pe Gutanu la check point urma sa termin activatorul, inainte luand cateva fructe uscate. Urma forja totala ape ultimii 7 km, cu toate rezervele de energie ramase. Cam asta a fost planul meu cu care speram intre 6 ore si 6:30.  Anul trecut au fost 6:59:33 grele, alergate destul de haotic, fara geluri & sustinatoare de efort.
M-am echipat lejer, maieu + manecute, jambiere & sosete de trail ambele Compressport, iar in picioare Karimorr D3O cu care ma inteleg foarte bine, stabilitate bune, confortabili, la un pret imbatabil. Se anunta un pic de ploaie, dar temperature era destul de mare asa ca nu era problema. Centura cu bidon in loc de rucsac de hidratare.

Alt weekend, primul maraton montan - Brasov Marathon

Cronica aceatsa a intarziat un pic din cauza unei calatorii cu serviciul, asa ca abia la o saptamana dupa concurs am putut sa iau penita virtuala in mana si sa-mi astern impresiile despre Brasov Marathon, primul maraton de trail al anului.

Brasov Marathon este o cursa marca CPNT, organizat de oamenii care ne-au adus Bucegi 7500, deci te astepti la o organizare ireprosabila. Pe care o si primesti :)

Imi plac cursele montana din si din jurul Brasovului, care imi ingadui sa mai stau si pe acasa si sa fac si ce-mi place mai mult. o situatie win-win din care am doar de castigat.

Anul acesta m-am inscris din vreme ca sa nu am surprize, dar n-au fost atati participani poate si din cauza ca a fost un weekend aglomerat, cu Color Run, Forest Run Grand Prix si prima editia a Cernica Trail Run. Totusi am fost vreo 320 de oameni la start, la cele 3 probe, cros, semi si maraton, cu aproximativ 80 de oameni la startul maratonului.

Gata de start - EcoMarathon Moeciu 2013

A mai ramas mai putin e o zi pana la startul unui concurs pe care mi-l doresc de mult. EcoMarathon Moeciu, un superb maraton de trail running organizat de surorile David. Toti care au participat spun ca traseul este superb, iar oganizarea perfecta, asa ca cu atat mai mult imi doream sa particip si eu.

In anii precedenti, din diverse motive nu am reusit sa ajung. De asta nu-l mai ratez. Sunt inscris de peste 2 luni, am ajuns de joi seara la Moeciu, pentru o aclimatizare cat mai buna :)). M-am cazat la pensiunea Regina Muntilor, o pensiune foarte simpatica si oameni primitori, cu preturi rezonabile si servicii bune. V-o recomand calduros. http://carta.ro/cazare-moeciu/vila-regina-muntilor-a/

Concursul va avea loc pe culmile si dealurile din jurul satului Moeciu de Sus, in zona Bran. Ma indoiesc ca exista multe persoane care n-au fost in zona, una din cele mai frumoase din tara, la poalele Bucegiului, avand Branul la 2 pasi, Cheile Gradistei la un pas, si Bucegiul care aproape cade peste tine. Putin mai incolo vegheaza Piatra Craiului, cu creasta impunatoare
Cateva cuvinte si despre traseu:
- 42 de km
- 2400 m diferenta de nivel
- 9 ore timp limita
-  traseul este compus din 3 bucle, fiecare cu start si sosire in satul Moeciul de Sus

Va fi cald maine, deci cu atat mai dificil. Dar ce conteaza! Ne vor durea diverse membre, muschi si tendoane altfel invizibile, genunchii, ligamentele si alte angarale trupesti. Dar parca conteaza! Bucuria alergarii pintr-un cadru natural superb prevaleaza peste orice.

Sa recapitulam:
- ghetele noi: checked (primul lor maraton)
- colanti scurti: checked
- tricoul de club: checked!
- emotii - prezente la cote rezonabile
- entuziasm - cat cuprindeeeeeeeeeee

 Sa inceapa distractia :)