Se afișează postările cu eticheta Marakkesh. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Marakkesh. Afișați toate postările

joi, 18 martie 2010

La vale

In noaptea asta am dormit prost, m-au trezit mereu rafalele de vant care veneau la intervale neregulate peste noi. Cortul meu din fericire este facut pentru asa ceva, dar tot aveam oaresce emotii. La un moment dat imi dau seama ca spatiul de deasupra capului este mai mic decat trebuia, dimineata am vazut ca vantul a reusit sa rasuceasca unul din cele 2 bete ale cortului. Tinta de sambata, Oanoukrim, parea din ce in ce mai departe in conditiile astea.
Diminata a venit in aceasi conditii, si era exclus sa incercam varful pe vant asa puternic, tinand cont ca pasajele finale sunt foarte expuse. Muntele va ramane tot acolo, o sa mai fie ocazii. De altfel nimeni n-a plecat spre varf in dimineata aceea, fie el Toubkal sau Oanoukrim.

vineri, 12 martie 2010

Spre Marakkesh

In sfarsit a venit si ziua plecarii, marti 23 februarie 2010. Ziua a trecut repede cu facut bagaje, scris pe blog si mailuri de final, si ultimele cumparaturi, maruntisuri mai ales, restul fiind procurat din vreme. Pe la 6 am plecat spre Luci, unde vom cantari bagajele si distribui greutatea, asa incat sa nu avem probleme cu Wizz Air. Acolo am constatat ca Ileana nu vine, dar si-a trimis bagajul ca sa fie aranjat. In frenezia si entuziasmul plecarii ne-am pierdut si bruma de creier pe care o aveam, asa incat un primus si un cort au ajuns in 2 bagaje de mana, cu finalul previzibil pe care il intuiti deja.
Ajungem noi pe Baneasa, vine intr-un final si Ileana si la scanarea bagajelor problem, nu vor sa lase sa treaca cortul, decat daca il bagam la cala si deloc primusul meu Colman pe benzina. Daca cortul a reusit sa ajunga singur in cala, primusul a trebuit sa-l abandonam la niste prieteni ai Ilenei, care din fericire nu plecasera inca.
Ok, am decolat in cele din urma, ca sa avem aceeasi surpriza pe Baraja, la Madrid. Se pare ca foarte vigilentilor vamesi romani le-a scapat faptul ca intre cele 2 tende erau pitite frumos cuiele de la cortul meu, asa ca a trebuit sa le abandonam la Madrid, cu speranta ca vom gasi altele in Maroc. Daca nu, vom improviza la fata locului.