duminică, 20 mai 2018

Maraton Muntii Macin - Dobrogea verde in alergare

Probabil ati observat ca nu am mai scris de ceva vreme. Motivul este o accidentare care ma chinuie de la inceputul lui ianuarie. Nu are legatura cu alergarea, pe munte s-a intamplat. Initial diagnosticul a fost de entorsa, care probabil s-a transformat intr-o mica fractura cand era aproape vindecata (cazatura). O fractura atat de mica incat nu apare pe radiografie, doar la RMN-ul pe care l-am facut dupa Semimaratonul Brasov. Apoi au urmat 10 sedinte de fizoterapie, o pauza de 10 zile si apoi am reluat alergarile. Din pacate situatia pare neschimbata, asa ca m-am intors la medic.

Probabil nu ar fi trebuit sa alerg la Macin, dar cum urmeaza o pauza mai mare, iar la Macin se alearga mai ales pe pamant, am zis ca e un risc acceptabil.

Maratonul Macin e o cursa mica, dar bine organizata. Mi-am propus sa merg si pe la curse mai mici, unde de cele mai multe ori gasesti acel spirit care nu mai e la cursele mari. Srtatul e in comuna Greci, un sat surprinzator de modern la poalele muntilor Macin.

Ati auzit de muntii Macin, cei mai vechi, dar si cei mai mici munti de la noi cu creste de 3-400 de m, dar mult mai spectaculosi decat par la prima vedere.

Drumul pana acolo e foarte fain, imediat ce treci Dunarea si faci stanga drumul serpuieste pitoresc printre coline si luncile Dunarii. Cateva gropi, dar in rest un drum surprinzator de bun. Lipsa traficului poate fi explicatia :)

La Greci mi-am stabilit tabara de baza in campingul unde aveau HQ-ul si organizatorii, Turtle Camp. Vi-l recomand calduros, conditii foarte bune, iarba pe jos si ciresii incarcati de roada. Baie si dusuri foarte ok, preturi mici, oameni foarte prietenosi.

M-am intalnit imediat cu 2 cunoscuti, asa ca masa de seara am luat-o in grup la o pensiune cu mancare buna, sub bolti de vita. Recomandarea lui Sebi Chiriac, la domnul Matetovici. Nu stiu cum e cazarea, dar la ce am vazut nu poate fi decat buna, cum a fost si mancarea si tuica de caise de a doua zi. Preturi mici si oameni prietenosi pare sa fie laitmotivul comunei Greci.

Startul a doua zi era la 10, asa ca am dormit pana tarziu si am avut timp berechet sa amusin dupa ceva de mancare (multumesc Adriana :D) si am baut si o cafea mica. Nu fac asta de obicei inainte de cursa, va las sa ghiciti motivul.

Planul era simplu, alerg fara nimic la mine (3 geluri doar), nu trag nici pe urcare si nici pe coborare. Recunosc ca in secret am sperat la un loc pe podium la categorie, mai ales vazand timpii din 2017, dar mi-am promis ca nu o sa trag deloc si o sa ma las depasit.

Am bagat o alergare de incalzire de vreo 3km si m-am aliniat la start. Se pleaca pe pamant, si evident se pleaca destul de tare. Alerg lejer si pe urcare merg constant, fara sa fortez. Strang din dinti si nu ma las antrenat de oamenii care ma depasesc. Dupa cativa km se ajunge varful Tutuiatu, cel mai inalt al lantului, si de acolo suntem trimis la stanga pe traseul de semi. Cum apucasem sa accelerez sus sunt cat pe aci sa ratez virajul.

Urmeaza o coborare faina si rapida prin padure, apoi drumeagul urca iar si si apoi coboara. Trebuie sa fiu atent la crengile care penalizeaza pe cei peste 1:70 m inaltime. Ar fi de-a dreptul stupid sa feresc glezna si sa sparg dovleacul, nu?

Traseul merge destul de mult pe creasta, iese din padure pe un drum de camp, apoi intra din nou si iese peste alt km. De aici urcam destul de sustinut, dar eu ma simt bine si urc in alergare usoara cat timp panta nu e foarte abrupta. Cam din zona asta suntem 3 care ne tot depasim, probabil toti crezand ca ne batem pentru podium la categorie :)

Eu incerc sa nu ma las provocat si imi pastrez ritmul lejer de alergare, ii depasesc pe urcare si sunt invariabil depasit pe coborare, unde chiar am mers batraneste la vale. Glezna pare ok, dar nu risc si coboror destul de incet.

Sectorul care urmeaza este unu de creasta destul de ascutita, cu vizibilitate mare si priveliste superba, Coborarile sunt destul de stancoase, asa ca iar reduc viteza (cred ca a fost laitmotivul turei - franaaa).

Coboram sub creasta, si unde ne intalnim iar cu traseul de maraton e un punct de alimentare. Cum am plecat fara bidon (pe unde o fi centura mea?) am baut cam la fiecare punct. De aici traseul serpuieste pe sub creasta, urca si coboara prin cranguri si pe un drum de car tivit cu iarba. Apoi o ultima urcare alergabila, si apoi o coborare plina de pietre, dar pe iarba.

Un ultim punct de cu apa si se intra pentru ultimii 5-6 km pe un forestier. Acolo am pastrat un pace constant si destuld e lent (5-5:30) cu ignore pentru cei 3 concurenti care m-au depasit. piei ispita :)

Se intra apoi in Greci, si pe marginea drumului sunt grupuri de copii cu carafe cu apa rece. deja resimteam lipsa alergarilor mai lungi, si cum "adversarii" mei se resimteau dupa sprintul prematur, am pastrat acelasi ritm, accelerand usor doar pe ultimul km. Nu am putut sa opresc la copii, dar am reusit mai tarziu sa-mi iau revansa.

Am trecut linis de finish in 2:46, o distanta de 24 km cu diferenta de nivel de 1000m. Adriana a ajuns cam la 20 de min dupa mine si dupa ea au venit o parte din copii respectivi, cunostiinte vechi. Asa am aflat ca le-a adus ceva, sa ca aveam ocazia asteptata.

Inainte de premiere am insotit-o pe Adriana care venise cu o ditamai plasa de jucarii si rechizite pentru copii, si eu am putut sa le ofer cate o prajitura. Foarte faini copii de acolo, inteligenti si bine crescuti. Printre jucarii era un cub Rubik, dorit de 2 fetite, dar imediat una din ele a renuntat in favoarea celeilalte. O sa revin si nu cu mana goala :)

A urmat o noua cina la domnul Matetovici, si o seara faina cu prieteni, bere si tuica de caise, iar somnul sub cirese a fost de milioane.

A doua zi o tura faina prin imprejurimi, asa incat am plecat destul de tarziu spre casa.

Cateva cuvinte despre organizare. Traseu marcat foarte bine, puncte de alimentare bine puse si aprovizionate foarte ok. Mi-a placut tricoul din bumbac, iar taxa a fost mica. Pe post de pasta party a fost un gulas foarte bun, cu si fara carne. Nu ai nevoie de mai mult la o cursa, eu m-am simtit foarte bine si o sa revin si la anul ca sa alerg si maratonul.

Foarte frumoasa Dobrogea in luna lui mai, bujori, orhidee, lanuri verzi fosnitoare, padurea in zeci de nuante. De vis