marți, 27 august 2013

Florile Caucazului - The Flowers of Caucasus

In afara de culmi semete, varfuri inzapezite, torente inspumate si genuni infricosatoare, Caucazul este si un munte verde, plin de flori, cu vegetatie care urca mult mai sus ca la noi su ca in Alpi.
Iata cateva poze cu florile Caucazului. Din pacate nu stiu sa va spun numele lor sau specia :)
dati click pe poze ca sa le vedeti intregral

Primele doua poze sunt de pe Kazbek

EN: Besides snow covered ridges, high peaks, white bubbled torrents and deep abysses, the Caucasus is also a green mountain, full of flowers, with vegetation that goes higher as in the Carpathians or the Alps/
Here are some of the flower of Caucasus. Unfortunatelly I dont know their names, but enjoy them no mather that.
Click on the picture to see them in full size. First 2 pictures are from Kazbek


vineri, 23 august 2013

Georgia - ultima parte: Ushba

Dupa intoarcerea de pe Kazbek ne-am rezervat o zi intreaga pentru turism in si in jurul Tblisiului (o sa revin cu un articol special despre oras) si reaprovizionare, urmand sa luam doar paine de la fata locului.

Ushba se afla situat aproape in partea opusa a tarii, cam la 400 km de capitala, drum pe care il vom parcurge cu microbuzul. Am plecat devreme spre Mestia, pe la 5 dimineata, avand rucsacii nostri, mai grei ca niciodata, ancorati solid pe acoperisul mashutkai.

luni, 12 august 2013

Georgia - pe vf Kazbek - partea a doua


A doua zi cerul era tot mohorat, cu nori de ploaie care se pregateau sa urce din vale, motiv sa mancam repede si sa strangem tabara. Pe la 9 o luam la deal cu monstrii in spate. Ajungem destul de repede (aproape 3 ore) la cabana Betlemi, fost post meteo, situata pe un contrafort care strajuieste ghetarul la 3700m. Aici ne informam despre vreme (prognoza era bunicica pentru dimineata urmatoare, mai buna decat o primisem noi prin telefon), profitam de ospitalitatea cabanierului pentru a lua un mic dejun copios si o luam la picior in sus pe vale.






vineri, 9 august 2013

Caucaz 2013 - Aventura incepe

Asa cum v-am obisnuit, in fiecare an plecam pe un munte inalt din afara. Ca de obicei alegerea muntelui a inceput din iarna 2012/2013. Initial ne-am dorit sa mergem in Pamir, sa facem Lenin si Pobeda, dar din pacat nu am reusit sa strangem banii necesari, asa ca ne-am decis la o varianta mai low-cost. Varianta aceasta a fost Caucazul, unde Ushba este un mai vechi vis al meu.

Pana la urma am ales sa mergem prin Georgia, intrucat rusii nu mai permit accesul spre Ushba, si nici nu mai este posibil sa te mai strecori pe sub patrulele lor, asa cum am facut la precedenta vizita. Cum nu avem chef sa cunoastem temnitele rusesti, si sincer, ne-am cam saturat de paranoia si lipsa de ospitalitate ruseasca, am decis sa mergem in Georgia, o tara mult mai prietenoasa cu strainii.

Echipa de anul acesta a fost mai restransa, intrucat Adi si Ileana nu au putut sa mearga cu noi. Nu-i nimic, la anul o sa fim iar in formula extinsa :). Deci am ramas 3, eu si colegii mei Lucian Dinescu si Alex Baran.

Ruta aleasa a fost destul de ciudatica. Alex a venit direct de la Moscova, iar eu si Lucian am venit cu masina pana la Istanbul, de unde am luat un zbor Turkish catre Tblisi. Perioada aleasa, sfarsitul lui iunie, 3 saptamani.

Plecarea a venit aproape pe neasteptate, fata de anul trecut, cand am stat toata vara asteptand sa plecam in Kenya :). Am plecat cu masina seara spre Istanbul, unde prin amabilitatea unui prieten, Bogdan Barbu, am putut lasa masina la seful lui in parcare si sa dormim cateva ore la Razvan, un coleg de munca al lui Bogdan. Multe multumiri Bogdan, Cumhur si Razvan pentru ajutor si amabilitate.

Am avut ceva emotii la aeroport, din cauza greutatii mari a bagajelor (cuie de gheata, coltari, pioleti, corzi, etc), dar din fericire Turkish are o politica relaxata fata de bagaje mari si am ajuns cu bine la Tblisi. Aeroportul din Tblisi este mic, dar foarte cochet si curat. Mai tineti minte Baneasa? Eh, e cam ca Baneasa dar exact invers, mult mai curat si modern, cam cum ar fi trebuit Baneasa sa fie :).

In Tblisi trebuia sa stam o zi, sa-l asteptam si pe Alex. Ne-am cazat la hotelul Isaka, gasit pe booking.com. Mic, dragut si foarte ieftin, situat aproape de centrul istoric, in cartierul Avlabari. O camera de 2 persoane a fost 75 GEL pe zi (1 Euro=2,2 GEL). Hotelul are si camere in regim hostel pt cine doreste, este curat si are WiFi moca (de acolo am postat poze si mici articolase pe facebook si blog). A fost cartierul nostru general in Tblisi pe toata durata aventurii georgiene.

Cum am ajuns, am bagat un somn de cateva ore, sa ne revenim dupa 2 nopti in care am dormit foarte putin, prima la volan, si a doua pe scaune de aeroport/avion. In Tblisi am gasit o caldura de cuptor,  mai ceva ca in Kenya :)).

joi, 1 august 2013

Flat is boring - am alergat la Cheile Rasnov Adventure 2013 :)

Inainte sa incep serialul Caucauz 2013, cateva randuri despre Cheile Rasnov Adventure 2013.
Cheile Rasnov Adventure 2013 este poate cel mai ambitios concurs din Romania, avand atat probe de aergare, maraton, semimaraton cat si de mountain bike si alergare - duatlon. O sarcina foarte grea, avand 3 trasee separate care trebuie marcate si monitorizate.

Din cauza ca m-am intors doar cu o sapatamana inainte din Caucaz, si nu prea am alergat in ultimul timp, m-am decis sa particp doar la semimaraton. In ultimul timp imi place din ce in ce mai mult trail runningul, alergarea pe munte, care imi ofera satisfactii vizuale si tehnice (:p) mai mair decat alergarea pe asfalt.

Zis si facut, am ajuns vineri seara la Brasov, iar sambata dimineata ma prezentam voios si cu chef de alergare la start. Nu apucasem decat sa ma inscriu pe net, plata si toate formalitatile le-am rezolvat rapid inainte de start, multumesc mult organizatorilor pentru intelegere.

La start ma intalnesc cu o groaza de prieteni si cunoscuti (majoritatea la organizare), printr care Serban, the big boss al Ro Club Maraton, de care mi-am propus sa ma tin. Plan de cursa nu aveam, pentru ca traseul imi era necunoscut.

Un pic de incalzire, un pahar de vorba cu prietenii si se apropie ora startului. Startul ma prinde ca de obicei in lupta cu banda care imi fixeaza telefonul pe brat. ca sa pot da drumul la monitorizare la momentul startului, sunt nevoit sa-l tin in mana pana atunci.

Traseul ocoleste poligonul de biatlon, si urca destul de abrupt pe dealurile care despart Rasnovul de Poiana Brasov. Trebuie sa recunosc ca nu ma asteptam sa fie atat de abrupt.


Incerc sa ma tin dupa Serban, cat pe aci sa ma piarda pe unele coborari (punctul meu slab), din fericire drumul urca destul de sustinut, iar noi urcam la pas portiunile mai abrupte. Coborarea care urmeaza este in mod sigur cea mai a dracului intalnita de mine pana acum. Un fost sleau de pamant, cu un fel de crestatura adanca pe mijloc, cu o panta de cel putin 30%. Am alergat-o cu mare grija, sarind dintr-o parte in alta. O cadere putea sa duca la consecinte destul de urate. Il simt pe alt alergator cum imi sufla in ceafa (nici nu puatea fi vorba de depasiri acolo) si am emotii si pentru el.

Ajungem la primulpunct de alimentare, bine aprovizionat si continuam alergarea spre partia Lupului, punctul cel mai inalt din traseu. Destul de curand imi dau seama ca sunt singur, distantasem grupul cu care am alergat pe una din urcari si continui solitar. Cand ajung pe partie dau de un grup de 3 alergatori, dar ii pierd la coborarea lunga spre Poiana. De aici se urca destul de putin, iar coborarile sunt lungi si destul de accidentate. Dupa urmatorul check point urmeaza problemele de orientare. Alergand in fruntea unui grup format tot pe motive de orientare turistica, pierd de 2 ori traseul in viteza si sunt nevoit sama opresc sa ma orientez. A doua oara am stat cateva minute pana am descoperit cu ajutorul unor concurenti care m-au ajuns din urma traseul. Care traseu coboara de-a dreptul prin padure si ajunge la pestera Valea Cetatii, de unde iesim la drumul asfaltat care leaga Rasnov de Poiana Brasov.

Portiunea de asfalt nu mi-a placut deloc, pantofii mei de trail nu sunt facuti pentru o alergare pe asfalt, asa ca am pierdut ceva timp. Am parasit asfaltul ca sa urcam la cetate, unde indrumati bine de un voluntar, am coborat 3 insi pe o poteca foarte aeriana si abrupta rau (nici vorba de alergare aici, pericol de moarte) direct in drum. Am aflar ulterior ca nu o luasem bine :)))

De jos au mai fost 2-3 km de asflat si soare puternic prin oras catre valea Carbunarii si baza olimpica de sarituri, unde am ajuns dupa 2h 47' 05'' locul 20 la general masculin (din 42 cati au terminat si 8 la categoria mea de varsta.

Stiu ca multa lume s-a plans de marcarea traseului, si in mod sigur este loc de mai bine aici. Intrucat cursa mea este doar cu mine insumi, momentele de orientare turistica  nu m-au deranjat. probabil altii sunt mai competitivi sau problemele de la maraton au fost mai mari.

Eu as vrea sa le multumesc organziatorilor pentru efort, un efort care de cele mai multe ori este ignorat de participanti. Sunt sigur ca la anul va fi mai bine


PS multumesc FotoArtis pentru poze