sâmbătă, 21 februarie 2015

Maratonul Zapezii 2015 - scurt si la obiect

Scurt si la obiect a fost cursa, relatarea s-ar putea sa fie mai lunga, asa ca nu va speriati :)
Nu ar fi trebuit sa alerg aici, prima cursa trebuia sa fie mult mai tarziu, spre sfarsitul lui martie. Am reinceput sa alerg dupa 15 ianuarie, dupa problemele de santate de la sfarsitul anului. Maratonul Zapezii clar nu era in program anul acesta, dar cum insoteam pe cineva care alerga la Rasnov am zis ca as putea sa mai inscriu si eu la cea mai scurta cursa, cea de 15 km, mai ales ca alergasem deja distanta la antrenament inainte.

Zis si facut, ajungeam seara la Rasnov, la cabana Himalaya, unde ne si cazam. Prognoza pt a doua zi era frumoasa, ceea ce ma face sa ma gandesc daca as putea sa ma imbrac mai subtire, mai ales sa renunt la colantii lungi. Ma uit la prognoza si vad un minus 9 grade pentru dimineata. Ok, poate la urmatoarea cursa :))

Dimineata vine repede, ne trezim la 6 ca sa prindem si micul dejun. La echipament m-am decis pt maieu de compresie, un tricou peste, manecute si colantii subtiri de la Gravity, asa, in cinstea zilei insorite care se arata. In picioare nu am luat incaltari de trail, pt ca cea mai mare a distantei era pe asfalt, si aveam doar vreo 2 km pe o suprafata mai inghetata.

Afara un frig destul de tapan, dar slanina de la micul dejun (mi-am facut de cap :D) a facut minuni, asa ca ambagat relaxat o incalzire buna.

S-a cantat imnul si apoi am plecat lansati la vale. Se alerga tare, 3-4 pe mie si la primul km mi-a iesit cam 4 la mie in medie, iar apoi pana la urcare putin peste 4. Plutonul s-a rasfirat pe primii km, iar urcarea in cetate a venit repede, intre km 3-4. De data asta piatra cubica nu este asa alunecoasa ca in anii trecuti.

Trecerea prin cetate este o placere, foarte spectaculoasa, desi este nevoie sa fii atent la obstacole :D. Pe coborare se baga carbuni ca lumea, apoi urmeaza kilometrul de sosea pana in oras.

In Rasnov se mai alearga cam 2 km, iar alergatorii sunt deja bine rasfirati. Alerg lejer, cam 5:30 si ma bucur de vremea superba, de alergarea placuta si de privire curioase ale rasnovenilor, care inca nu s-au obisnuit cu noi, desi este a patra editie.

Traversam DN-ul ca sa intram spre drumul spre Glajarie (binecunoscut celor care merg la Malaiesti) unde Politia opreste traficul ca sa putem trece in siguranta. De acolo eu mai am cam 7 km de alergare, majoritatea pe asfalt.

Ma irita un pic microuzul celor de la scoala Cambridge. care ma tot depaseste ca sa ia una din fetele care participa la stefata. Tot raul spre bine, pt ca una din fetele de la Cambridge a reusit sa ma scoata din zona de comfort, venind tare dupa mine si pozitionandu-se usor in spate si in lateralul meu. Aveam impresia ca o duc in carca, ceea ce mereu m-a enervat (eu merg in carca altora de obicei :D).

Usor iritat am bagat intr-o treapta superioara si am alergat mai tare vreo 4-5 km, iar alergatorii au inceput sa curga pe langa mine. De obicei sunt eu cel depasit, asa ca sensatia este placuta. Evident pt cei rapizi este ceva banal. Mai trebuie adaugat ca suflam ca o locomotiva si aveam pulsul cam la 170 bpm.

Finisul a venit destul de repede, desi pe ultimul km a trebuit sa incetinesc, intrucat aluneca tare, si eu eram incaltat cu adidasi vechi, tociti, comozi, dar fara nici un fel de aderenta pe gheata.

Am terminat in 1:20:57, locul 6 la general si 2 pe categoria mea de varsta.

Seara a fost de poveste, asa cum este in fiecare an. Premiere, berbecut la protap, vin, petrecere, voie buna, si dans pana cand mi s-au inchis ochii. Un weekend perfect a fost inchiat la ski a doua zi dimineata/

Ne vedem si la anul, poate la proba de maraton