luni, 3 ianuarie 2011

Creasta Tiganesti – 26 decembrie 2010

Ca de obicei in ultimii ani, in perioada dintre Craciun si Revelion se merge la o tura de iarna pe undeva. Anul acesta tura a fost in Bucegi, si a fost nitel mai scurta.
Participanti, Cristi, Andrei si subsemnatul. Ne-am decis sa mergem in Bucegi, pe creasta Clincea spre varful si refugiul Tiganesti.
Plecarea s-a dat duminica dimineata, nitel mai tarziu ca sa-i dam timp si lui Andrei sa ajunga din Bucuresti. Ne decidem sa urcam sus prin creasta Clincea, si nu pe Poarta/Ciubotea sau Gaura, cu toate ca o sa iesim mai repede in golul alpin si o sa dam de zapada.

Am lasat masina in parcarea partiei de schi din Bran si de acolo am luat-o pe poteca turistica cu banda rosie. Zapada doar petice si mai mult chiciura pe jos. Regratam ca am plecat in bocanii de iarna, pt ca ar fi mers mai bine in ghetele de vara. Cam in 3 ore de mers destul de sustinut iesim in golul alpin. Zapada e in conitnuare absenta, doar pe unele virogi dam de bucati de zapada de 20-30 cm.

 Peisajul e de basm, un amestec de valatuci fin de ceata cu raze solare prin padurea seculara de brazi.


Arata ca in Lord of the Rings. Cam acum trebuia sa apara Gandalf, sculat din morti :)

L-am asteptat noi dar nu a aparut :)




Cum am iesit in golul alpin, intrucat nu am dat de zapada la inceput, o luam nu pe firul crestei, unde am fi mers in continuare daca era iarna adevarata, ci pe poteca. Dupa juma de ora dam de portiuni de zapada cu crusta si placi de vant.

 Aici am stat un pic sa facem niste poze, pt ca era prea frumos peisajul :)

Si am plecat mai departe, spre refugiul care se zarea deja pe creasta.


Deja incepe sa fie nitel periculos sa traversam diverse valcele, dar le trecem pe rand. Batem cu schimbul urme in zapada (treaba usoara, de primavera :D) si continuam sa mergem bine. Cam de la limita zapezii ne-am pus si parazapezile, intrucat pe alocuri crusta ceda si ne trezeam in zapada pana la sold. Bucatile de zapada alternau cu iarba ingheta cum nu prea vezi in Bucegi iarna.


Am ajuns la refugiul Tiganesti cam dupa 5 ore de mers, pe la 3 si jumate, unde ni s-a cam facut lene. Am terminat de mancat pe la 4, si dupa cateva reprize de poze si tratative ne decidem sa ramanem acolo, pt ca vremea incepea sa se strice.
Aveam niste vin si o sticluta mica cu coniac, asa ca nu ne faceam probleme. Andrei s-a bagat in sac si de acolo ne-a tinut isonul la sprit si vin fiert. Problema e ca pe la la 6-7 mancasem bine, terminasem vinul (cam 1,5 l nu va inchipuiti ca ne-am betivanit acolo) si eu si Cristi ne cam plictiseam. Asa ca am hotarat sa coboram in aceasi seara si sa tragem un gratar la Cristi acasa in Bran.
Andrei s-a lasat destul de greu scos din sacul de dormit, si doar pe la 8 fara 10 ieseam afara din refugiu, unde ne-a intampinat un vant destul de puternic si taios.
Am coborat pe urmele noastre fara probleme si in 3 ore intram la Cristi in casa unde am tinut-o in gratare si vin fiert pana pe la 2-3.
 Toate lumea a mancat si s-a veselit :p
O tura reusita, desi putin cam scurta.
Privind in urma, mai bine mancam ceva repede si o continuam pana la Omu (desi nu se stie daca am fi putut ramane la statia meteo peste noapte). Data viitoare :)

4 comentarii:

  1. si relatarea vizuala? adica ceva poze? :)

    RăspundețiȘtergere
  2. gata, am adaugat finalul si niste poze :)

    RăspundețiȘtergere
  3. pfff... si ce poze!!! extraordinare imagini!

    RăspundețiȘtergere
  4. ... La Muuuu...ulti Aaaaa...ani ! , ... La Multi Ani Strabatand Miii De Neuitat De Frumosi Kilometri !
    Cu Consideratie ,
    cristi .

    RăspundețiȘtergere