miercuri, 20 octombrie 2010

Primul meu maraton

O sa o iau cu inceputul. Nu obisnuiam sa alerg pe distante lungi pana acum vreo 3 luni, si alergam mai regulat doar inainte de expeditii. In luna iulie am inceput sa alerg cu 2 colegi de echipa de la handbal, cand a inceput pauza de vara dupa terminarea Campionatului Municipal.
La cateva saptamani am vazut articolul lui Marian Chiriac din Hotnews, proiectul Think Outside the Box " primul Maraton" si am hotarat sa incep si eu. Din nefericire am venit prea tarziu ca sa mai intru efectiv in proiect (erau deja destui oameni), dar incurajat de Marian am hotarat sa ma pregatesc cat pot eu de bine si sa particip.
La inceput antrenamentele au mers bine, distantele au crscut treptat si cam 3-4 saptamani totul a fost ok. Apoi a venit problema cu unghia de la degetul meu meu mare de la piciorul stanga, care a si cazut in urma cu vreo 2 saptamani. Combinat si cu caldurile din august si problemele de la munca din septembrie, am ajuns in saptam,ana maratonului doar cu antrenamentele intensive din iulie si safarsitul lui septembrie.
Dupa ce am ezitat cateva zile intre maraton si semimaraton, am hotarat sa ma inscriu la proba de maraton. din motivul ca semimaratonul nu era o provocare pt mine, stiind ca pot alerga fara probleme 15-20 de km.
Maratonul este alta poveste, si aveam indoieli daca il pot termina. Dar asta insemna o provocare pana la urma si se inscria mult mai bine in continua mea lupta cu limitele mele :).
M-am pregatit cat de bine am putut, echipament, plan si am incercat sa ma montez cat mai bine. Ma temeam mai ales de Zid, celebra problema a maratonistilor pe la km 30-35, mai ales ca eu alergam cam nepregatit.
M-au ajutat mult si sfaturile colegilor de club, de la Ro Club Maraton, unde m-am inscris acum cateva saptamani si am gasit si multe informatii pe net si la Marian Chiriac, care a avut amabilitatea si rabdarea sa raspunda la toate mailurile mele.
Zis si facut, a venit si ziua maratonului, cu o vreme inchisa, dar nu foarte frig. Orele de pana la start au trecut foarte repede cu pregatiri si agitatia de rigoare.
Am un plan de care sper sa ma tin, atat in ceea ce priveste viteza cat si timpul pe care mi l-am propus. Mai alergau dintre prietenii mei Dragos si Soimu, cu care mai alergasem prin Herastrau, dar nu aveamd e gand sa alerg cu ei, stiind ca Dragos va alerga doar semimaraton, iar Soimu alerga mult mai bine ca mine.
Din fericire m-am intalnit cu Leo, care  avea aceasi target orar ca si mine, 5 ore.
Startul se da si toate emotiile dispar. Dureaza destul de mult pana reusim si noi sa trecem prin poarta de start, intrucat eram mai la coada. Dragos si Soimu dispar imediat, aveam sa-i vad doar la final.
Prima bucata este de la Casa Poporului la Unirii si inapoi, apoi o luamla dreapta si apoi facem iar dreapta pe Natiunile Unite si pe Splai pana la magazinul Unirii, apoi stanga imprejurpe cealalta parte a Splaiului pana la Calea Victoriei, pe Cale pana la hotelul Novotel, aproape de piata Revolutiei si inapoi pana la Splai, apoi pe lnga Dambovita pana la Eroilor, stnga imprejur pe cealalta parte a Splaiului, pana la Facultatea de Medicina Veterinara, unde facem dreapta si urcam spre Mariott, urmand ca sa ocolim Casa Poporului ca sa ajungem iar la zona de start din Piata Constitutiei. In total 10,5 km x 4 = 42,195 km.
Prima tura a fost destul de lejera, ne simteam bine, trebuia doar sa ne dramuim fortele. Din fericire langa mine Leo ma tempereaza, mai ales in zonele cu sustinatori, unde eu accelerez instinctiv. Am si sustinatori, Catalin si Flori Iancu, carorara le datorez si celel mai multe poze si 2 colege de la handbal, Alesa si Ana


Incepand cu a doua tura incepe sa nu mai fie aceasi alergare de placere, apar primle dureri la talpi si genunchi, probabil din cauza pantofilor care nu sunt conceputi special pt maraton, ci pentru alergari mai scurte.
Am grija sa ma hidratez constant, inainte sa mi se faca sete, si cam la fiecare tura bag si un gel. Vremea tine cu noi, pt ca desi e innorat nu ploua si temperatura este foarte buna pt alergat.
Alergam constant, fara sa fortam si timpul trece repede cu glume si povesti. La un moment dat il ajungem din urma si pe Marian, a carui grup de maratonisti la inceput, ca si noi, s-a subtiat.
Ne simtim bine si chiar schitam niste miscari de dans la punctele muzicale.
Tura a treaia aduce niste dureri mai serioase, dar totusi suportabile.  Eu am mai simtit asa ceva pe munte, deci nu le bag foarte mult in seama. Incep sa visez la sprintul final, cu care sper sa am puterea sa termin competitia.
In tura 4 nu mai vorbim asa mult, da moralul este din ce in ce mai bun. Nu am simtit celebrul zid, dar nici nu i-am simtit lipsa :)Cand intram in ultimul km si incepem coborarea de la Mariott spre zona de finish il intreb pe Leo daca se supara daca il las singur pe ultimul km. Din fericire m-a intele si cu o strangere de inima ma lansez. Nu a fost frumos sa-l las in urma, dar imi doream foarte mult sprintul asta. accelerez treptata pe coborare si imi pastrez energia pentru ultima linie dreapta unde am alergat ca la 100 de metri plat, ajungand la sosore atat de repde incat prietenii mei au ratat momentul si pozele de rigoare. Eh, neimportant :).
Timpul final a fost 5:05






Concluzii
- nu a fost asa de greu cum am vazut, dar nici n-am tinut un ritm de alergare mai serios. Cred ca majoritatea oamenilor pot sa termine unmaraton cu outina vointa si ceva antrenamente;
- va trebui sa ma antrenez mai serios ca sa pot alerga un maraton in 4 ore;
- vreau ca data viitoare sa alerg 4:30 :)
- multumesc mult lui Marian pt sfaturi si lui Leo ca m-a suportat 41 de km :)

4 comentarii:

  1. La maraton se alearga de obicei, nu se merge :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc pt incurajari, chiar si invidiosului de Dragos, cel mai mare semimaratonist in viata :)

    RăspundețiȘtergere