miercuri, 29 martie 2017

Aiud Maraton 2017 - intre Sparta si Mordor

Aiud e un loc special pentru mine, acolo mi-am facut toate vacantele cand eram mic, la bunici :). Care bunici nu mai sunt cu noi de ceva vreme, dar asta nu inseamna ca i-am uitat. Incerc sa ajung macar o data pe an la Aiud, si daca avem si un maraton la indemana, cu atat mai bine.

Probabil ati auzit de Aiud Maraton si de organizatorul ei (impreuna cu o echipa inimoasa) Levente Polgar. O competitie cu standarde de organizare inalte, cu multi atleti valorosi la start (Gyorgy Szabolcs-Istvan - Sabi, Bogya Tamas, Andrei Balasan, Vitalie Gheorghita, Cosmin Szekely la semimaraton, iar la fete Ingrid Mutter), o colectie de elite. Organizarea este foarte buna, tricou tehnic, medalie artistica de metal, gulash la final, puncte de alimentare bine aprovizionate, cronometrare cu chip, sponsori numerosi, etc. Lipseste ceva? Da, taxa de inscriere, pentru al treilea an consecutiv nu exista. Cum se descurca Levi &comp? Doar ei stiu :)

Ca de obicei la mine Aiud Maraton e o deplasare cu familia, stau la rude si ma bucur de celebra ospitalitate ardeleneasca. Scuze pentru cei care au vrut sa vina cu mine si a trebuit sa-i refuz.



Ca in fiecare am am ajuns de joi la Brasov, iar vineri dimineata plecam spre Aiud, unde am ajuns destul de devreme. Spre seara am reusit sa ajung sa-mi iau kitul, dar ziua a fost dedicata unui program familial.

Dimineata am ajuns din vreme la linia de start. Ma intalneam cu Tibi Toro, partenerul obisnuit de alergare, am impartit prada (geluri de la Sponser), planul de cursa era facut de cateva zile. Planul pentru Aiud e destul de usor de facut, pleci tare si alergi cam tot ce poti. Glumesc, de fapt Aiud poate fi imparit lejer in 2 parti. Una rapida pana la km 28 cand incep cele 2 urcari principale, una scurta dar cumplit de abrupta (35-40% inclinatie), urmata de o coborare inselatoare din cauza frunzelor, si una de 400 m diferenta, dar nitel mai lina, urmata de o coborare abrupta si foarte tehnica. De acolo daca te tin picioarele cursa devine iar foarte rapida.

Am facut o incalzire destul de lunga, vreo 3 km de alergare usoara, niste lansate, ceva speciale si ne-am bagat in al treilea rand la start. Evident, se pleaca tare, cu exceptia unor care probabil nu au experienta si mai bine ma opresc aici :))))

Primul km e jumate in urcare, jumatate intr-un fals plat, dar il alergam in 4:30 dusi de elanul startului. Apoi se iese din oras si se intra in padure, in urcare pe un forestier, care are si o portiune mai plata, asa ca al doilea km are cam 6 pe mie. Apoi urmaza niste portiune de coborare foarte rapida, exact cum imi place mie, unde deschid larg compasul si cobor cu 3:30-4 pe mie. Daca va agasesz cu cifrele, este ca scriu cu Strava in fata si fac un fel de analiza a cursei.

Apoi traseul urca iar prin padure, cam toate portiunile, chiar si cele in urcare fiind alergabile cu un pic de antrenament ;)

Imi dau seama ca l-am distantat pe Tibi, ma uit in spate si il vad ca nu-i departe, si se tine bine. E un luptator, asa ca nu-mi fac probleme ca l-as pierde pe drum. Dupa 6 km se iese pe coama dealului, pe unde urma sa ne intoarcem. Nu pare, dar traseul urca usor, asa ca ritmul nu e grozav (5). Cand ajung la primul punct de alimentare, la km 8, opresc pt un pahar de apa si glucoza iar ceasul face bip. Uitasem sa scot autostopul, ceea ce mi-a cam stricat trackul. Nu stau mult si ii dau la vale.

Eu credeam ca sunt rapid, dar aud in spate un alergat rapid si Tibi trece pe langa mine ca trenul. Probabil ca visam si nu eram asa rapid cum credeam, asa ca bag intr-o treapta superioara si ma agat de trena lui. Coboram rapid, traseul este foarte prietenos, coborare pe pamant si iarba, mici urcari rapide, si inca 4 km trec ca fumul.

Urmeaza inca un punct de alimentare, si apoi traseul urca un deal mic, dar foarte abrupt, o urcare cam de 1 km, urmat de alt km de coborare pe iarba, un deliciu. Peisajul este foarte frumos, alergare extrem de agreabila. De aici incepe o portiune de cativa km in urcare usoara, alergabila, unde am alergat umar la umar. E uscat, acum 2 ani ne-am balacit in toate noroaiele posibile acum 2 ani.

Atingem punctul cel mai inalt la km 21, de unde coboram spre Cicau. Din fericire este complet uscat, pentru ca lut ca aici nu ati mai vazut. Acum 2 ani m-am simtit ca ocnasul, carand 2-3 kile de lut pe fiecare talpa. Acum e lejer si rapid, ajungem in sat unde avem alimentare.

De aici traseul urca usor pe o vale si ajunge la o padurice, un crang, locul meu favorit. Traseul coboara printr-o padure tanara, stanga-dreapta, te simti la la handbal pe depasiri, dar foarte placut. Apoi coboram intr-o alta vale, urmand un forestier pe care mergem vreo 3 km. Aici ne amuzam cu paraul care se incapataneaza sa traverseze drumuld e multe ori.

Ajungem si la km 28, si de aici se schimba povestea. O urcare de 1,3 km cu 300 m diferenta de nivel, din care finalul e brutal. Se mai adauga si multe plante tepoase, care ne lasa fara parul de pe picioare. Intre timp suntem 3, ni s-a alaturat un domn dintr-o categorie de varsta superioara, extrem de ambitios si care se tine bine de noi. II cam stric eu starea de spirit cand ii divulg ce urmeaza, dar asta nu-l impiedica sa se agate de noi.

Urcarea se termina surprinzator de repede, cu gambele in flacari, dar fara daune majore. Pe coborare Tibi o ia in fata si incercand sa ma tin de el, a fost de vreo 2 ori cat pe aci a accidentez dealul, cazand peste el.  Nu se intampla nimic rau, si ajungem jos, trecem paraul si luam in piept ultima urcare majora, 1,8 km cu 300 m diferenta. Si ce urcare avea sa fie.

Am intrat in Mordor, dealul era scrum. Mi-a povestit Levi ca a fost incendiat de localnici, care isi pasuneaza oile aici. Saracul a venit fuga cu pompierii, ca sa nu arda pana venim noi!. Un peisaj apocaliptic, numai negru si cenusa peste tot. Jambierele albe au fost o inspiratie buna,


Ajungem sus unde ne asteapta gasca vesela din fiecare an de la Crucea Poienii. Baietii ne fac poze si ne asteapta pana si cu mici si cu colaaaaaaa. ce buna a fost, Am ras 2-3 pahare pe neresuflate. Si exact unde trebuia!!!

Coborarea de pe Crucea Poienii este surprinzator de tehnica si de abrupta. Acum 2 ani cand a fost si uda m-a lovit rau. Acum doar ne franeaza, pentru ca nu riscam, pentru ca ne pregatim de portiunile rapide care urmeaza.

De aici mai avem un sus-jos pe versanti, o coborare pe un drum de camp, urmata de o urcare lejera, care ne va scoate la acelasi punct de alimentare de la km 8 (acum km 36), unde s-au despartit traseele de maraton si semi.

Aici incerc sa plec cat mai repede, iar lui Tibi ii este foame. Ma zborsesc la el si incep alergarea, aracul om venind dupa mine cu gura si mainile pline. In fata vad alti 2 alergatori, asa ca accelerez strigand la Tibi sa vina dupa mine.

Aici din pacate mi s-a pus o ceata pe creier, nu-i vedeam decat pe cei 2 din fata (erau 3 de fapt), si alerg din ce in ce mai tare. Tibi incearca sa ma urmeze, nu sunt atent la el si-l pierd. Stiu ca ar fi trebuit sa-l astept, dar spiritul de competitivitate ma poseda si nu ma gandesc decat sa alerg cat mai tare si sa-i prind pe oamenii din fata, care sunt la catva sute de metri. Nu conteaza, am accelerat la 4:20-4:30 si ma apropii de ei. Pe primul il depasesc repede, dar ceilalti 2 alearga si ei destul de repede si ma apropii incet. Incep sa-l recunosc pe Florin Simion, care ma depasise pe la km 8-9, ceea ce face de obicei la concursurile in care alergam impreuna, dar pana acum nu l-am ajuns din urma.

Nu a fost sa fie nici de data asta, pentru ca s-a terminat platul si m-a observat chiar cand a inceput coborarea, coborare pe care n-am mai avut resurse sa ma lupt cu el :)

Am terminat in 4:43 h, mai bine cu 47 min decat in 2016, mult sub tinta de 5 ore. O cursa care imi place foarte mult, foarte rapida, marcata la perfectiune si cu organizare excelenta. In clasament am terminat al 26-lea la general si 5 la categorie.

Dupa am profitat de gulash si soare, o socializare foarte placuta cu prieteni vechi si noi.
O zi impreuna, ce poate fi mai placuta? Multumim Levi :)

Un comentariu:

  1. Ma intrebam eu ce e cu peisajul acela negru, arata spectaculos :)
    Faina si medalia!

    RăspundețiȘtergere