Saptamana dinainte de concurs a fost un absolut cumplita la munca, am dormit putin, am alergat foarte putin si ma simteam obosit. Colac peste pupaza am plecat tarziu spre Bran, asa ca decizia a fost usor de luat, am trecut de la 100 la 30 km, iar acesti 30 de km urma sa-i alerg ca pe un antrenament.
Tabara de baza am facut-o la pensiunea lui Ion Trandafir, Pensiunea Cehov, foarte faina, cu oferta speciala pentru alergatori, si cu vecini pe alese (Robert Hajnal, Radu Milea, Cosmin Szekely, Catalin Toda, etc).
Am dormit vreo 4-5 ore si dimineata m-am dus devreme sa-mi schimb numarul cu unul pentru cursa de 30. La start m-am intalnit cu Mircea Radu, cu care am convenit rapid sa alergam impreuna.
Zis si facut, cateva ture de parc (al castelului Bran) si ne aliniam la start. Superba zona de start-sosire, in parcul castelului Bran, chiar sub stanca pe care e castelul. Greu ai putea gasi ceva mai spectaculos.
Ziua e frumoasa, dar mai tarziu se anunta ploi grele. Intrucat o sa ajungem pe crestele Bucegiului, de data asta m-am echipat bine. Colanti lungi, tricou, manecute, geaca de vant si o pelerina scurta de la Deca (mai mult pentru comfort termic decat pt udeala). In picioare Ultraraptorii, cei mai indicati pentru terenul extrem de variat.
La ora 8 ii dam drumul pe strazile Branului, iar dupa vreo 3 km facem stanga si urcam pe o creasta impadurita din stanga vaii Poarta. Trecem rapid de partia de ski, si continuam sa urcam prin padure. Suntem peste 100 de alergatori, cu foarte multi straini, fara experienta montana. Urmau sa dea de dracu mai sus pe munte.
Se iese din padure si continuam pe muchia care duce la refugiu Tiganesti. De acolo coboram spre lacul Tiganesti, si dam de zapada in cantitati mai mari. Cerul e destul de senin, soarele bate cu putere si e destul de cald. Continuam pe Padina Crucii si coboram abrupt la cabana Malaiesti, Aici facem o pauza mai lunga si umple stomacul.
Dupa vreo 5 minute de infulecat plecam eu si Mircea Radu spre hornurile Malaiestiului. In ultima caldare totul este alb, si regret ca nu am luat ochelarii de soare. In schimb a iau snowline-urile a fost o decizie buna. Urc foarte usor pe hornul mare si nu prea am nevoie de ajutorul corzilor instalate de organizatori. Sus este foarte frumos, prilej de poze si stat la taclale cu alti concurenti. Atmosfera de cursa indarjita :))
Cand o luam la vale dam de o concurenta de la proba de 100k care urca din vale. Probabil gresise traseul, la punctul unde se despart 50 & 100 de 30 nu era nici un voluntar, iar ea nu studiase probabil harta.
Coborarea a fost foarte placuta. Ne-am dat pe zapada, am descatarat lanturile, i-am ajutat pe englezii prea putini familiarizati cu traseele alpine, etc. Intre timp ni se alaturase si Bogdan, asa ca am format un grup destul de vesel.
Nici nu ne-am dat seama cum a trecut valea, ca am si ajuns la CP Gaura, asezat langa o stana. Aici am dat iama in chipsuri si cola, festin de fast-food :))
De aici traseul face dreapta, urca o culme si cade abrupt in valea Poarta. La cateva sute de metri de CP, ne incrucisam cu un voluntar care ne striga dreapta si fuge la CP. Din pacate acolo era un punct unde traseul de 100 se reintalnea cu cel de 30, iar multi straini au gresit si au luat-o in sens invers pe cel de ultra, ajungand pana in Moeciu. O mare greseala de organizare. O alergatoare din Anglia care a stat mai toata cursa in spatele nostru a luat-o gresit si a ajuns in Moeciu. La final avea 42 de km alergati in loc de 30.
Dupa o ultima urcare tapanoasa am ajuns pe culme si ne lansam la vale. deja suntem 4, pe la inceputul urcarii ne-a ajuns din urma un alergator rapid de la 50 k si ne-am agatat de el. pe coborare ne depasim succesiv in functie de cum ii place fiecaruia. dau si eu drumul la motoare si trec in fata dar una din gaiterele mele se tot desprinde si sunt obligat sa opresc de vreo 2 ori, asa incat din primul ajung ultimul, ba chiar pierd contactul cu grupul.
Se ajunge la drumul forestier de pe Poarta si deja fiecare alearga singur. Dau de caldura si ma cam turtesc. Alergam vreo 2-3 km pe forstier, si apoi urcam iar un deal si pe drumuri de car printre gradini inaintam pe culmea dealului la capatul caruia este castelul.
Dau si de Luiza care prinsese un loc foarte fain, asa ca ma aleg si cu cateva poze. De aici mai sunt putin peste 2 km prin padure si pe sosea si intram in curtea castelului Bran, unde e finishul. Cam 6:50 h, alergare lejera, un antrenament cum mi-am propus.
Seara venim iar la finish sa-l intampinam pe Robert Hajnal, care a terminat primul intr-un timp fabulos de 15 ore proba de 100k, cu peste o ora avans.
Cateva cuvinte despre organizare. Am apreciat tricoul si posibilitatea de a schimba chiar si in timpul cursei traseul. Din pacate problemele care reapar in fiecare an cu traseul de ultra (marcaje deficitare mai ales) si organizarea defectuoasa a voluntarilor pe traseu (sa nu zic lipsa lor din puncte cheie) cam trag concursul in jos. Lipseste un om cu experienta mare in alergare la organizare si un grup de voluntari cu experienta. In locul lor as trata cu CPNT, mai ales ca nu cred ca au probleme cu banii la ce taxe de inscriere au.
Au fost cate balbe si la premiera, cand castigatoarea de la 50k fete a fost omisa din clasament. Eu sper ca pana la anul sa aduca cativa alergatori in echipa si situatia se va schimba.
Felicitari tuturor care ati terminat proba de 100, aveti invidia si admiratia mea sincera :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu