Dar sa o iau cu inceputul
Transmaraton este o competitie caritabila, axata nu doar pe competitia sportiva, si mai mult pe misiunea umanitara de a strange fonduri pentru 3 cauze nobile. Despre cauza mea puteti citi aici Se alearga 22, 43 si 64 de km, dupa cum a ales fiecare.
Ultramaratonul pleaca de la Balea Cascada, urca la Balea Lac, coboara la cabana Capra, iar apoi intoarcem iar spre Balea Lac si Cascada, ca sa inchiam la cabana Capra, dupa ce am urcat de 3 ori la Balea Lac, dupa 64 km si 3120 diferenta de nivel pozitiva. Tot traseul e pe asfalt, pe sosea.
Mi-am dorit mult sa particip la ultra-ul de la Transmaraton, iar initial trebuia sa fie primul ultra, dar apoi a aparut VLC-ul, asa ca primul ultra a venit oarecum prematur. Desi, e greu de spus cand esti cu adevarat pregatit pentru un ultramaraton. Un ultra se alearga mai mult cu mintea decat cu muschii
Daca ma intrebati de pregatire specifica o sa va cam dezamagesc. Am avut un sezon normal de vara, cu aproximativ 2 antrenamente pe saptamana, urmate de o activitate de weekend, cursa, munte, mare, mai mult sau mai putin sportiva. Am facut si o pauza destul de mare de alergare, intrucat am plecat in tura anuala pe un munte inalt, anul acesta in Alpi, a se vedea articolul precedent.
Nu o sa va plictisesc cu amanunte administrative, dar merita sa spun cateva cuvinte despre organizare, asigurata de proaspata familie Solomon (inca o data casa de piatra Oana&Gabi) si Andrei Rosu. Ca de obicei fara repros, toate micile detalii gandite si puse la punct ca noi sa nu avem alta grija decat sa alergam. Multumim mult :)
Kitul de start este foarte bogat, jambiere de compresie personalizate de la Compressport, Buff personalizat, dulciuri, ceaiuri si tot felul de hapuri (Artostop de ex), frontala de la Varta, etc
Startul a venit foarte devreme, la 4:30 dimineata, asa ca la 4 eram la Balea Cascada, echipat si gata de lupta. Un pic de streatching si ne-am aliniat toti 30 la start. Au incercat sa ne sperie nitel cu un urs care a fost vazut prin zona, dar cum toti eram oameni de munte, nimeni nu a fost impresionat.
Startul a venit in entuziamul general (cred ca i-am trezit cu tipetele noastre pe cei care dormeau in cabana) si ne-am lansat pe drumul care duce spre Balea Lac. S-a plecat destul de tare, dar dupa nici 2 km am fost nevoit sa trag pe dreapta in tufisuri, chemarea naturii. Am iesit numai bine sa ma lipesc de grupul lui Vald Tanase, care nota bene abia ce alergase cu o saptamana inainte un ultra de 105 km. Impreuna am mers ceas, intr-un ritm bun, stand si la taclale, asa cum e fain pe cursele lungi. la inceput, cand iti mai arde de asa ceva.
Soseaua era goala, puteai sa alergi pe unde vrei, iar singurele masini erau cele de asistenta si sustinatori&foto. Deci nici un pericol pentru noi. Vlad ne spunea la 20 de minute sa bem din bidon, asa ca nici nu am oprit la primul punct de alimentare. Pentru prima data aveam in bidon un gel diluat in apa si o pastila de High5. In rest mai aveam vreo 6 geluri si un Activator de la Sponser prinse de centura cu numar.
E noapte si din fericire nu poti vedea cat de mult avem de
urcat pana la lac. Drumul serpuieste prin valea glaciara, iar ultimii 4-5 km
urca foarte abrupt. Nu conteaz prea mult acum, cat timp suntem in forma si
mentinem un ritm constant. Eu trebuie sa fac o pauza fortata (a doua de acest
fel), dar accelerez si ii ajung din urma pe baieti.
O sa-i pierd la punctual de alimentare de la lac, unde a
trebuit sa stau ca sa-mi prepar un nou bidon (gel + pastila), iar apoi o iau la
picior spre tunnel. Soseaua mai urca un pic, iar de la intrarea in tunel o ia
la vale. Evident toata lumea accelereaza puternic, si sunt depasit de 2
alergatori. Spre disperarea mea trebuie sa opresc iar la iesire din tunel, din
acelasi motiv, si aici am pierdut orice sansa de a mai alerga cu ei.
Cobor in ritm lejer si ajung la Capra dupa 2:35 h, dand peste participantii la proba de
maraton care se pregateau de start. De aici incepe urcarea in sens invers,
urcare pe care am mers in buna parte. Coborarea foarte lunga de la lac spre
cascada a fost pentru partea cea mai grea din traseu. M-am simtit destul de
rau, abdomenul (pe care l-am simstit sip e prima coborare) doare destul de rau.
Accidentarea care mi-a facut zile fripte tot anul isi da in petec, stomacul
boloboroseste, o placere ce mai :).
Incep sa ma depaseasca vitezistii de la marathon, nu foarte
multi totusi. Ajung la punctual de alimentare de deasurpa cascadei destul de
hartanit, si mai aveam aproape jumate din traseu :))
Chiar inainte de Balea Cascada ma incrucisez cu masa
alergatorilor de la semimaraton, care pleaca voiosi sa atace pantele spre lac.
Ma salut cu multi, iar majoritatea ma aplauda (ma tradeaza numarul mic, indiciu
al probei de ultra), ocazie cu care moralul trece iar pe verde.
La punctual de alimentare de la cascada am stat foarte mult,
mai ales ca a trebuit sa-mi refac si protectiile pentru sfarcuri, noroc cu Gabi
Solomon care m-a ajutat cu niste leucoplast. Am refacut si provizia de lichide,
preparandu-mi un nou amestec, si am mancat bine. Chiar inainte de a pleca am
luat un gel sarat si un activator de la Sponser.
Primii doi km i-am mers, dar chiar inainte de serpentine
care intoarce soseaua cu 180 de grade pe deasupra cabanei, m-am simtit iar
energizat si am reinceput alergarea. Trebuia sa ma auziti cum pufneam. Cei pe care ii depaseam intorceau capul sa vada daca nu cumva venea o locomotiva asmatica dupa ei. M-am simtit mult mai bine cand au inceput sa apara si sa ramana in urma concurenti de la ultra si de la maraton. Din pacate nu a durat foarte mult, dar am reusit sa alerg aproape de jumate de urcare, ceea ce a fost bine pentru moralul meu.
Ultima parte a urcarii, cea mai abrupta am abordat-o in pas alert si am ajuns sus la lac numai bine sa fiu amagit cu o bere, din care n-am vazut un strop, bineinteles.
Coborarea a fost mai lejera, pana spre final cand deodata a aparut un alt concurent la vreo 200 de metri in spate, ceea ce m-a trezit din reverie si am marit ritmul de zici ca ma bateam la primele locuri. Probabil va intrebati ce mai conta un loc? Hm, nu stiu raspunsul la intrebarea asta, stiu doar ca sprintul meu prelungit m-a dus (absolut din intamplare) alte 2 locuri mai sus in clasament, depasind alti 2 ultrasi pe ultimele sute de metri.
Finalul a fost apoteotic, aplauze, privire tampa de bivol care vede nutretul, masaj, mancareeee si un chef deseara, unde am servit un meniu vegetarian din carne de porc, purcel si pui.
In concluzie, un concurs foarte bine organizat, intr-un cadru natural superb. Ne vedem cu siguranta si la anul :)
Ultima parte a urcarii, cea mai abrupta am abordat-o in pas alert si am ajuns sus la lac numai bine sa fiu amagit cu o bere, din care n-am vazut un strop, bineinteles.
Coborarea a fost mai lejera, pana spre final cand deodata a aparut un alt concurent la vreo 200 de metri in spate, ceea ce m-a trezit din reverie si am marit ritmul de zici ca ma bateam la primele locuri. Probabil va intrebati ce mai conta un loc? Hm, nu stiu raspunsul la intrebarea asta, stiu doar ca sprintul meu prelungit m-a dus (absolut din intamplare) alte 2 locuri mai sus in clasament, depasind alti 2 ultrasi pe ultimele sute de metri.
Finalul a fost apoteotic, aplauze, privire tampa de bivol care vede nutretul, masaj, mancareeee si un chef deseara, unde am servit un meniu vegetarian din carne de porc, purcel si pui.
In concluzie, un concurs foarte bine organizat, intr-un cadru natural superb. Ne vedem cu siguranta si la anul :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu