miercuri, 14 mai 2014

Ecomarathon 2014 - lumini si umbre

Ecomarathonul este un moment asteptat cu drag de toti alergatorii de trail. Frumusetea locurilor, organizarea desavarsita, oamenii deosebiti, totul face din ceea c ear trebui sa fie un simplu concurs o sarbatoare a alergarii montane in Romania.

Este doar al doilea Eco pentru mine, dar e deja o parte din mine.

Anul acesta m-am inscris in prima saptamana, ca sa nu am emotii. Multa lume nu a mai reusit sa ajunga din cauza ca s-au mosmondit cu inscrierea, iar locurile s-au ocupat.

Am ajuns vineri seara tarziu la Moeciu de Sus, dupa o saptamana groaznica la munca. Totul a fost exact pe dos, mult stres, am dormit putin si am mancat prost, o combinatie care avea sa ma coste pe final.

Cazarea a fost la Casa Cosmin, un loc misto si ieftin. Multumesc Paula Dogaru, raman dator :)




Vremea dinainte de concurs a fost ploioasa, de fapt vineri a plouat de a rupt, asa ca am fost pus intr-o mica dilema in privinta incaltarilor. Pentru prima data aveam de ales, avand in dotare de 2-3 zile o pereche de Salomon Speedcross, papuci cu talpa adevcata noroiului care ne astepta, dar inca nealergati. In mod normal nu se alearga o cursa lunga in papuci netestati, dar am decis sa-mi asum riscul si sa-i iau sambata dimineata.

Obiectivul meu era un timp sub 7 ore, dar speram la 6 jumate sau poate chiar mai bine. Anul trecut am avut o cursa grea, cu multe probleme de sanatate si un timp de 8 ore. Nu am avut timp sa ma gandesc la vreo tactica, imi propun doar sa trag tare si sa scot tot stresul si gandurile negre din sistem. Zis si facut :D

Dimineata a trecut foarte repede, startul s-a dat cand nici nu apucasem sa intru bine in zona de start, asa ca am plecat din coada. A urmat o perioada cu multe depasiri, pana am ajuns intr-o zona cu o viteza mai convenabila. Drumul o tine 4 km pe asfalt si macadam, apoi sare paraul si urca pieptis o culme lunga. Primul semn ca nu sunt intr-o forma prea grozava (problemele mele cu muschii abdominali – in sfarsite identificate sub forma unor microfisuri) o arata faptul ca transpir. dupa nici 3 km.



                                                     foto: Radu Cristi
Totusi abordez urcarea spre La Mandru in pas alert si depasesc multi alergatori. La vale am parte de o surpriza placuta, ma simt pentru prima data sigur pe picioare pe noroaie si plec in tromba. Incep sa ma doara degetele de la picioare, ceea ce m-a franat pe coborare ulterior.

                                        foto:Andrei Valentin Drăgușanu

Alerg cea mai mare parte a fals platului de la Fundatica, cu exceptia a 1-2 pante mai abrupte si ma simte bine. urmeaza o coborare abrupta spre Moeciu, un loc unde stiu ca asteapta multi fotografi. Ajung la primul in fata unui sir mai lung de alergatori. Cum de obicei sunt incruntat in poze, zambesc frumos si nu mai sunt atent la traseu (alergam pe o poteca cu noroi, deci cu stabilitate buna), numai bine ca sa ratez o portiune de iarba, care ma trimite la pasunat. Am noroc si doar ma murdaresc, genunchiul stang care percuteaza solul intalneste doar noroi prietenos. Ma ridic si continui fara alte probleme.

                                      foto:Andrei Valentin Drăgușanu
 Urmaritorii mei s-au amuzat copios :)))
                                      foto:Andrei Valentin Drăgușanu


Am terminat bucla 1 in 1:42, un timp bun, dar care s-a dovedit ca mi-a consumat prea multe resurse. Ca sa termin in 6:30 calculatorul de pe site zice sa faci in prima bucla 1:57 si eu aveam 15 minute avans. Din pacate am platit pretul in bucla 2.

                                            foto: Radu Cristi

Am plecat in bucla 2 plin de incredere, pe o ploicica destul de insistenta, dar o vreme de alergat buna. Culmea inalta a fost ok, am alergat-o pe toata, dar ritmul scazuse. Coborarea spre Cheile Gradistei a fost urata, iarba alunecoasa cum nu-mi place. De aici a urmat o bucata scurta de asfalt si punctul de hidratare de la piscina.

De aici a inceput cea mai lunga urcare, una de 400 m diferenta care ne-a dus la statiunea noua, unde aveam un punct de alimentare, unde m-am intalnit cu o groaza de prieteni. Am incercat sa alerg cu Dragos, dar era prea rapid pentru mine. Bucata care urmeaza, cica de plat, destul de intortocheata si cu un sus-jos deranjant nu -mi prea place. Pe coborare a trebuit sa merg cu grija, degetele de la picioare ma dureau din ce in ce mai tare.
                                             foto: Cretze Photography

Per total am terminat bucla in 2:43, pierzand 23 de minute fata de 2:20 dorit. In plus nu ma simteam prea bine, imi era un pic rau.


Am alimentat bine si am plecat in bucla 3. Pe urcarea spre Bisericuta m-a simtit cel mai prost, dar m-am straduit sa trag cat de tare puteam. Am ajuns sus si am avut placerea sa o intalnesc, pe bunicuta in punctul de hidratare din varful dealului. :)


De aici traseul coboara, iar la un moment dat se lasa in valea Bangaleasa, de unde mai parcurge cam 800 m pe forestier, inainte sa sara paraul si sa inceapa ultima urcare, si cea mai abrupta, spre Gutanu. La punctul de alimentare de aici nu prea am putut sa mananc mare lucru, aveam un ghem in stomac. Am plecat destul de rapid la deal, dar intr-un ritm lent. Cred ca am facut cam jumatate de ora de chin, timp in care am fost depasit de destui concurenti.


                                                    foto: Radu Cristi

Sus am reinceput sa alerg usurel si am parcurs Muchia Plasii in alergare usoara. Coborarea nu mi-a pus mari probleme, dar deja iesisem cu mult din targetul propus :(.

Am terminat in 6:59:33 (timp oficial) si am tras cateva lectii importante:
- am plecat prea tare in bucla 1
- inca nu am gasit pantofii ideali (Speedcross sunt foarte stabili, dar nemilosi cu picioarele mele cu probleme)
- saptamana dinaintea maratonului este foarte importanta (stiam deja, dar nu am reusit sa gestionez problemele de la munca asa incat sa pot sa ma organizez corespunzator).


                                                foto: catalina Niculae

Oricum nu am regrete prea mari, sunt inca incepator in ale trailului, si voi vine si la anul la Moeciu :)


As vrea sa le multumesc Siselor (Cornelia si Silvia sunteti grozave :*), lui Mihai Orleanu si la toti cei care fac din Ecomaraton o sarbatoare a trailului romanesc. Organizare foarte buna, momente frumoase atat inainte cat si dupa. Am plecat cu totii fericiti acasa :)


                                                   foto: Sisele - cred

Ne revedem la anul, sau poate mai devreme ;)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu