luni, 21 aprilie 2014

Squeezy Vertical Challange Zarnesti 2014 - Sus, tot mai sus

De ceva vreme imi doream sa incerc si o competitie gen vertical. Vertical defineste un concurs mai putin cunoscut la noi pe distante scurte si cu diferenta mare de nivel. Cea mai cunoscuta (si veche) este Hit the Top, din Bran pana la vf Omu (pana anul trecut Scara) si inapoi, dar vine tare din urma si Vertical Trail Race din Busteni (Busteni - Babele), care beneficiaza de o importanta sustinere a primariei din Busteni.

Squeezy Vertical Race mi s-a parut o introducere buna in lumea vertical, intrucat este mai scurta si cu diferenta de nivel mai mica decat celelalte doua. Pe scurt, se pleaca de la Gura Raului din Zarnesti, se alearga pana la fantana Botorog (drumul spre Prapastiile Zarnestiului) si apoi pe poteca turistica care duce la cabana Curmatura pana in poiana Zanoaga, unde se face iar dreapta si se urca pieptis poteca care duce in varful Pietrei Mici.



Concursul e mic, suntem 60 de participanti, majoritatea alergatori montani cu experienta, asa ca ma gandeam ca poate ajung ultimul :)))). Timpul speram sa fie mai putin de 2 ore, dar nu aveam nici un reper personal de care sa ma agat.

Tabara de baza a fost la pensiunea Irina 3, care dispune de o curte imensa. Vremea nu a tinut cu noi, a plouat cam toata saptamana, iar ziua de zambata a inceput cu o ploaie deasa si marunta, care s-a oprit doar pentru putin timp. Nu ca ar fi contat foarte mult :p

Sus se anunta zapada si pe jos si in aer, tinand cont ca Piatra Mica are 1816 m, iar norul care ne invaluia promitea sa se scuture inca multa vreme.

Am ajuns in Brasov de vineri seara, iar sambata dimineata am ajuns pe la 9 la start, la timp pentru obisnuita socializare, mai ales ca formalitatile de start au durat foarte putin. Ploua, asa ca sedinta tehnica a fost scurta si pe la 10 ne-am aliniat la start. La sfatul unui alergator experimentat am luat betele de trek cu mine.

Startul s-a dat repede, iar majoritatea participantilor au sprintat spre Botorog. Am alergat economicos, stiind ce ma asteapta de acolo. De la Botorog am schimbat pe mers rapid, alergand pe portiunile din poteca unde se putea, mai ales dupa ce m-a ajuns din urma Lucian Clinciu, cu care m-am intretinut un pic pe urcare. Nu multa vreme pt ca va dati seama ca este mult mai rapid decat mine :)

Ambele urcari mi s-au parut scurte, trece repede timpul cand tragi tare si incerci sa te gandesti cat a mai ramas, In fata si in spatele meu 2 alergatori cu care m-am schimbat la trena de cateva ori. Cu unul din ei am continuat pana sus. Ma ajut din bete cat pot, din pacate s-a cam dus sistemul de prindere si simt ca nu pot apasa zdravan pe ele, iar unul se micsoreaza vizibil. Totusi ma ajuta chiar si asa.

Ajungem la Zanoaga dupa vreo 35-40 de minute, si continuam spre punctul de hidratare, care e spre iesirea din poiana, unde se bifurca traseul. Din grupul de 3, fata a accelerat si ne-a lasat de caruta, eu fiind ultimul care a ajuns in poaina :).


1 minut pauza de hidratare si ma reped pe urmele celor 2. Ma simteam bine, dar panta cea mai urata acum venea. Noroiul si pamantul umed au lasat loc zapezii, 20-30 cm cu urme si poteca vizibila. Urc bine si il depasesc pe celalalta alergator, care a ramas in urma mea si ma motiveaza sa trag tare. Traseul e alunecos, iar betele fac toti banii acum, chiar si micsorate. Cand trec de jumatea pantei de sus vine primul alergator care a terminat, Silviu Balan, iar dupa el incep sa apara si altii. Toti se dadeau la o parte sa trecem noi, ne incurajau si ne strigau cat de putin mai aveam. Ma simt din ce in ce mai bine si accelerez sub ploiaa de incurajatori si batai pe spate, asa incat scap si de umbra mea :)).

Am avut noroc si de o filmare, multumesc Male Marian Mircea :)


Mai ai 300 m, 200m, 100m, haide, trage tare, inca putin, mi se striga si pentru confirmare  panta se indulceste si vegetatia se rareste, semn ca ma apropii de varf. Inca 50 m, alti 2 care se dau la o parte si vad varful si cele 2 cruci si TOP! Am terminat in 1:22:19, mai bine decat am sperat, locul 41 din 60 de participanti  :). Castigatorul Stotz Cristian a terminat in 49:54, dar aproape jumatate din participanti au fost intr-un interval de aproximativ 10 min in spatele lui, asta ca sa va dati seama de nivelul cursei :).

Am stat un pic in varf si am luat-o la vale (pantofi uzi :D) strigand la randul meu la cei care inca nu terminasera. Am alergat si la coborare, nu foarte tare, nu prea dornic sa repet tranta de la Intersport de acum 2 saptamani. Inainte de Gura Raului un spectator de lux, Marius V. Ionescu, cel mai bun maratonist roman :)

Am ajuns la start cam la 2 ore de cand plecasem pe aceasi ploaie marunta, care a tinut sa fie cu noi si la premiere (una rapida din acelasi motiv). Nu au fost medalii, dar au fost diplome pentru toti care au terminat.


Mi-a placut la Squeezy Vertical Race, un concurs bine organizat si cu un traseu frumos. Craiul a ramas ascuns in nori, dar sa alerg pe pantele lui a fost o placere. Ne vedem si la anul :)

PS pozele apartin lui Alex Barli si Male Marian Mircea :)

2 comentarii:

  1. Frumos scris, Dinu! Felicitari si ... ne vedem la Brasov Marathon! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc :). Si eu de abia astept maratonul Brasov. Ne vedem acolo ;)

    RăspundețiȘtergere