De data aceasta ma inscriu la timp, si reusesc sa mai conving un prieten, Andrei Donciu, sa vina cu mine. Am profitat de iarna blanda ca sa alerg cu spor, asa ca startul maratonului ma prinde mai pregatit decat anul trecut.
Am ajuns devreme la rasbov, pe la 7 si ceva, numai bine sa prindem inceputul sedintei tehnice. Tabara de baza este la cabana Himalaya, un loc foarte ospitalier, apartinand unui participant la expediata Everest 203, dl. Vasile Dogaru. Cazare la un pret foarte bun, 25 lei pe noapte in camera cu baie, 2 mese incluse in taxa de start, 3 de fapt, pt ca a fost si un berbec la protap de pomina. Dar sa ramanem la alergare deocamdata.
Sambata dimineata luam si pe Damian Serban si mergem cu masina spre zona de start, urmand sa o recuperam dupa final. Ziua se anunta fara ploaie dar si fara pic de soare. Traseul nu avea zapada decat sus, pe drumul spre Diham. La start o multime de cunoscuti, lume mai putina ca anul trecut, dar pe alese :).
La start Andrei pleca ca din pusca, si eu dupa el. El va alerga half, eu 10 km in plus, asa ca imi propun sa ma tin dupa el cat de mult pot. Din pacate ritmul lui (pe undeva pe la 4+) este prea rapid pentru mine dupa vreo 2 km, mai ales ca urma sa am parte de cateva urcari, asa ca reduc usor ritmul, ramanand la un 5+/km.
Prima urcare este din Rasnov la cetatea taraneasca, una scurta dar destul de abrupta, pe piatra cubica alunecoasa. Si in cetate era sa alunec pe niste scari de lemn, pe care le-am parcurs pe jumate in glisaj. La coborare alunecam copios pe pavele, asa ca o las mai moale un pic. Prin oras deja ne-am distantat bine unii de altii, asa ca alerg destul de singuratic. Evident trebuie sa ma opresc sa-mi leg sireturile, asa ca atunci cand repornesc aud pasii unui alt alergator in spate, care ma ajunge din urma la intrarea pe drumul spre Glajarie. este Damian Serban, de care ma agat si alergam impreuna o buncata zdravana. Ritmul este bun (masurat pe ceasul lui) 5,8 - 5:15.
Trecem de zona de sosire, care marcheaza mijlocul cursei noastre, km 15. De aici drumul urca mai accentuat, iar dupa 2 km apare si gheata pe drum, destul de brusc, intai mestecata cu noroi, si imediat ca o masca care acopera integral drumul. Ne intalnim cu Andrei, care a intors si mai are putin peste 2 km din cei 21 ai lui. Este pe locul 3 si face o cursa foarte buna.
Primul km este lejer, dar gheata face alergarea incomoda. Apoi drumul urca din ce in ce mai accentuat. Serban incepe sa se indeparteze metru cu metru, pana cand in ultimul km il vad ca se opreste si continua in mers. Il ajung din urma si reincepe sa alerge cu mine si ajungem amandoi sus, la ATV-ul punct mobil de alimentare. Un pahar cu ceai si o luam la vale. Srban imi spune ca unul din noi va ajunge pe locul 3 la categoria noastra de varsta (ultramajoritara de altfel) si accelereaza la vale. Pare sa aiba aderenta mai buna decat mine, care alunec destul de rau cu papucii mei de vara :D
Alerg la vale destul de relaxat, privind dupa Serban cum se ducea tot mai rapid. Oricum nu ma pot compara cu el la plat, iar singura cursa pe care o duc este cu limitele mele si cu timpul. Stateam mult mai bine decat anul trecut, asa ca-i dau bataie la vale, schimband incurajari cu grosul alergatorilor care se chinuiau cu dealul.
Ajung la intersectie si o iau la stangam, ca sa parcurg si bucla mica, de 1km spre Malaiesti. pe la jumatea ei ma intalnescu iar cu Serban, care avea deja un avans respectabil. Intorc si eu o iau la vale, chinuindu-ma destul de mult cu gheata. Nu aveti idee cat m-a bucurat intalnirea cu noroiul de mai jos.
Ritmul e bun, asa ca punctul de finish apare rapid in zare. Nu, nu terminasem, mai aveam o bucla de 3 km spre Rasnov si inapoi. Depasesc cativa alergatori de la maraton si ma intalnesc ultima data cu Serban, aflat in ultimul lui km. Eu mai aveam cam 2. Intorc destul de fericit la celebra deja casa cu acoperis albastru, de unde mai aveam doar 1,5 km pana la final. Accelerez incet-incet, asa incat la final ajung in sprint, in 2:44:37, un timp cu 42 de minute mai bun decat cel de anul precedent. Locul 5 la general la 30 km, 4 la categoria mea de varsta.
Maratonul a fost castigat la sprint de catre Timotei Pacurar, la mare lupta cu Florin Simion, intr-un timp bun, de 3: 18:43, cu doar 7 secunde in fata lui Florin.
Seara am avut parte de premiere, foc de tabara, berbec la protap, chef si voie buna. A fost foarte fain, ne vedem si la anul ;)
cateva poze final
Multumim voluntarilor si organizatorilor care au facut tot posibilul ca noi sa ne ne simtim bine si sa ne stea capul doar la alergare.
Felicitari Timotei Pacurar si tuturor celor care au participat. In mod special organizatorilor care sustin miscarea, competitia si voia buna!
RăspundețiȘtergereBravo!
RăspundețiȘtergereMultumesc, A fost o cursa pe cinste.
RăspundețiȘtergere