Maratonul zapezii 2013 - Puternic si Rezistent

E greu sa te mobilizezi pentru un maraton de iarna din mai multe motive. iarna din cauza conditilor meteo antrenamentele sunt mai mult sporadice, alergarea este mai dificila din cauza zapezii, noroiului, ghetii, etc.


Maratonul Zapezii mi-a facut cu ochiul de la prima editie, de anul trecut, dar pana la urma am decis sa nu particip (evident am regretat dupa) din cauza ca nu ma simteam deloc antrenat, iar zapada foarte mare a facut alergarea foarte dificila.


Nici anul acesta nu am stat mai grozav cu antrenamentul (dar alerg un pic si la handbal), asa ca am decis sa ma bag macar la proba de 30 km, cu scopul clar de a fenta macar Zidul. ;)



Am avut ceva probleme a in ma inregistra la timp, dar din fericire domnul Ilie Rosu, organizatorul evenimentului, a fost foarte intelegator cu mine si problemele mele existentiale, si as dori pe aceasta cale sa-i multumesc inca o data in aceste slove.

Maratonul Zapezii este unic in Romania, se alearga pe asfalt, pe piatra cubica, pe drumuri de pamant si forestiere, prin balti, prin noroi si zloata, iar zapada si gheata isi fac mereu simtite prezenta. Se alearga atat pe plat cat si la deal, pe pantele de la cetatea Rasnov cat si pe primii contraforti ai Bucegilor, prin zapada, pe urmele lasate de un ATV.

Vineri am plecat foarte greu de la birou. Practic am vrut sa ma invoiesc 2 ore si am plecat cu aproape 3 mai tarziu. Nu-i nimic, am abuzat inca o data de bunavointa organizatorilor si m-am dus direct acasa la Brasov, unde am reusit sa prind vreo 5 ore de somn.

Dimineata, scularea mai devreme pentru a ajunge la 7 jumate la Rasnov, la startul aflat langa complexul de sarituri din valea Carbunarii, ca sa-mi termin inregistrarea. Am ajuns cam odata cu organizatorii, asa ca am terminat repede cu formalitatile birocratice. Startul era la 9, asa ca am mai stat la taclale cu colegii de la Ro Club si am putut sa-mi fac incalzirea in tihna. Initial planuiesm sa ma tin de colegul Serban Damian, dar discutan cu el am aflat ca si-a propus o medie de 5:15 min/km, cam peste posibilitatile mele actuale, tinand cont ca se alerga multa vreme in panta.

Dupa un mic discurs al primarului din Rasnov, solista de muzica populara Domnica Sorescu Voicu a intonat imnul national iar startula venit imediat dupa ora 9.

Am inceput sa alergat la vale pana in Rasnov, prin oras pana la drumul spre Poiana Brasov, pe care l-am urmat o vreme, pana la intrarea spre drumul pavat spre Cetatea Rasnov, unde am dat de cea mai serioasa panta din traseu. Ajunsi la cetate, am alergat o vreme pe ulitele si gangurile cetatii, dupa care am luta-o la vale si spre oras.

Aici m-am insotit cu colegul de club Razvan, care alerga la 15 km, si care mi-a tinut companie o buna bucata. Traseul continua prin oras, si apoi pe drumul de pamant, gropi si noroi care merge spre Glajarie. Pana la cabana Himalaya, unde era sosirea la toate categoriile a fost relaxant, intrucat am stat la taclale cu Razvan, iar kilometrii au curs lin. La cabana Razvan mi-a urat noroc, si a cotit-o la stanga sa treaca peste finish, sa-si ia in primire medalia si ciorba bine-meritata. Am ramas singur, doar cu ceasul primit de la colegii de la Acvila, care numara monton minutele. Trecusera 1:30 h si eram la jumatatea traseului, dar greul urma sa vina. Si pana in acest moment, odata ce am iesit din roas, traseului era usor in urcare, dar o panta foarte blanda.

Cam la un kilometru de la cabana in sus, zapada isi face aparitia timid, intai sub forma de zloata, iar apoi din ce in ce mai ferm pe drum. Specatorii, casele si civilizatia se raresc, mai rama doar punctele de alimentare, asezate din 3,5 in 3,5 km simpatic, pe botul unor masini. La un moment dat facem stanga spre cabana Diham, loc unde se opresc si masinile care ii transporta pe copii participanti la stafeta. Drumul devine mai abrupt, zapada se mareste, si se poate alerga doar pe urmele lasate de ATV.

Tragem tare la deal, intr-un ritm mai scazut totusi, dar alergam. In fata mea, la 50 si 100 m sunt 2 alergatori, colegi de suferinta. Este destul de frig, dar nu simtim nimic incalziti fiind de efortul depus. Din sens opus alearga la vale colegii mai rapizi, care ne incurajeaza si ne transmit distantele ramase pana la varful pantei. 2km, 1 km, 800 m, 500 m, 300 m, 200m, imediat dupa curba, haideti, trageti tare. Un incepator la volanul unui jeepulet imi rupe de 2 ori ritmul de alergare, trimitandu-ma in zapada mare, ca sa ramana de fiecare data infipt in zapada. Intr-un final se opreste si ne putem continua alergarea.

In sfarsit apare si varful pantei, cu check-pointu-ul aferent, unde opresc un minut pt un ceai cald si 2 jeleuri. Gata pauza si la vale. Este reconfortrant sa alergi la vale, chiar daca sleaurile inguste te fac sa-ti dai singur la gioale. Ii incurajez si eu pe cei care inca trudeau la deal, iar viteza creste simtitor. Ajung repede la bifurcatie, unde aflu ca ma astepta inca aproape un km de urcus, pe celalalt drum, pana la bariera (cei care au fost la Malaiesti stiu locul). Ajung destul de repede si la bariera si o iau la vale spre cabana. Am uita sa va zic ca aveam si MiCoach pornit pe telefon, doar ca isi cam pierdea legatura cu satelitii, si deci doar distantele erau relevante. Inca 6 km, 3 pana la cabana si alti 3 pe drum dus-intors. Incep sa resimt primele dureri musculare, dar nimic serios, si pastrez un ritm bunicel.

La cabana era multa lume, muzica, antren si voie buna. Inca 3 km!

Am coborat pe drum 1,5 km, pana la alt check-point, unde am intors pt ultima bucata. Desi sunt pe final imi simt picioarele usoare, mai ales cand steagurile de pe cabana apar in zare. maresc ritmul si trec peste finish in aplauzele multimii. Finalul urcarei alegari lungi este special, este momentul in care uiti de toate greutatile de pe traseu, de toate locurile unde te doare/ustura, de muschii recalcitranti. Chiar daca corpul doare, sufletul se simte extrem de usor.

Mi-a placut Maratonul Zapezii, mi-au placut traseul, organizarea, locurile prin care alergam, unele foarte aproape de sufletul meu, punctele de alimentare cu aer de serbare campeneasca, atmosfera si participantii. Cu siguranta ne vom revedea si in 2014, sper ca la proba regina. maraton.

Felicitari organizatorilor si mai ales domnului Ilie Rosu, alergatorul cu drapele!

PS pozele apartin colegului de club Mugur
PS2: colegul meu de alergari Daniel Osmanovici cred ca a crapat de invidie cand a prezentat stirea aceasta, el la Bucuresti si eu la alergare :)))  Stire Antena 1