Brasov Marathon - Descatusarea

Brasov Marathon, a doua cursa care pleaca din pragul casei aproape, a fost cel mai reusit marathon montan. Practic, pentru prima data am reusit sa ma tin de planul de cursa, sa ma hidratez si alimentez cum trebuie, si mai ales, sa alerg primul negative split din scurta mea istorie de alergator. Practic am reusit sa alerg mai incet pe prima parte a cursei si sa fortez pe partea a doua, mai ales ca prima era mai mult in urcare, iar in partea a doua predominau coborarile rapide.

Mereu am fost de impresia ca Brasov Marathon este o cursa subapreciata de alergatori, in raport de ce ar merita efortul celor de la CPNT. Organizarea este excelenta (CPNT rulz), traseul este frumos, marcajul lui Silviu Balan excelent, si mai important, se poate alerga cea mai mare parte din traseu. Un alergator bun/foarte bun poate alerga 90% din traseu cu usurinta. O cursa care merita mai multi alergatori, cu siguranta!

 

Anul trecut nu am studiat traseul bine, asa ca am suferit mult pe ultima urcare mare, aceea din Poiana Bv inapoi in culmea Crucurului, si apoi pe coborarea lung spre Brasov, via poiana Stehil/Fantana Dreptatii. Anul acesta am decis sa o las mai moale pe urcarea de pe Tampa, chiar la inceput, sa urc intr-un ritm sustinut Crucurul si sa ajung in Postavarul cam in timpul de anul trecut, 2:50, iar apoi sad au drumul la picioare cat pot de mult pe coborari. Fiecare urcare a avut alocat un gel, dar nu mai mult de o ora intre geluri. Aveam si fructe uscate si boabe de cafea in ciocolata, care aveau rolul de a reduce impactul gelurilor pe stomacul mai mult gol, si de a suplimenta gelurile. Mai aveam 2 activatoare, unul de luat pe varful Postavarul, iar al doilea pentru coborarea de pe Crucur in Brasov (jumate) si apoi cealalta jumatate la finalul urcusului scurt de pe Tampa. Planul mi-a iesit bine, cu mentiunea ca am reusit sa pierd gelul mare pt ultima urcare si jumatatea ramasa de Activator pe coborarea spre Fantana Dreptatii. Am mai avut 2 tuburi de magneziu, unul care urma sa-l iau sigur, iar altul de rezerva si mai probabil urma sa-l dau cuiva in nevoie pe traseu. Gelurile, activatorul si magneziu sunt de la Sponser, ma inteleg foarte bine cu ele pe munte.

Ca de obicei dimineata am intrat tarziu in zona de start. Este practic cel mai placut moment al zilei, anticiparea startului, fiorii cursei care pandeste dupa colt, si multimea prietenilor cu care te vezi la start. Momente cu adevarat special

Startul ma gaseste cam pe la jumatea puhoiului de cateva sute de alergatori, majoritatea de la cros si semimaraton. Atacam serpentinele Tampei, moment in care fidel planului meu incetinesc si ma las depasit. Zeci si zeci de alergatori trec pe langa mine. Asta e cel mai greu moment, sa nu intri in competitie cu multi care au de alergat 7 sau 21 de km, sa te tii de planul tau. Plus maratonisti mai bine pregatiti decat mine. Din motivele medicale cunoscute ratasem pregatirea de iarna, asa ca nu avea rost sat trag foarte tare pe urcare.

Am ajuns in varful Tampei cam la coada maratonistilor, probabil in a treia treime. De aici se coboara lin spre Valea cu Apa, la capatul Racadaului. Aici am dat drumul la picioare (un gel la punctul de hidratare din sa) si am depasit 5-6 alergatori, dar la intrarea pe forestier am incetinit, si am adoptat iar ritmul de mers rapid, potrivit nivelului meu de pregatire actual. Se merge bine si atacam Crucurulul, unde la un moment dat ii lasam in dreapta pe cei de la semimaraton. Cand iesim de culme dam de zapada, petece din ce in ce mai mari. Deja am 2 reprize de mancat din mers, si al doilea gel

Trecem de check point si ne apropiem de Sulinar, moment bun sa-mi pun in picioare pentru prima data Snow Line-urile. Evident nu le pun bine, dar stau, asa ca atac Sulinarul pe partea cea mai inghetata. Am un avantaj tehnic, asa ca iar depasesc, plus ca depun mai putin efort la urcare. Vremea e superba, iar Postavarul ne asteapta ca si anul trecut cu cer senin si fara vant. In varf prieteni, Smendre si Balan, care ma si ajuta cu pozitionarea snow-line-urilor.

Am ajuns in varf in 2:50 h aproximativ, exact ca in 2014, si mai urmau cam 22 km de alergare. Speram sa termin cam in 6:30. Bag un gel si un activator si dau drumul la picioare.

La vale pe Drumul Rosu spre cabana Postavaru- Ruia si pe Sulinar m-am folosit la maxim de snow line, mai ales acolo unde zapada era tare. Iti asigura o stabilitate foarte buna, si doar zapada mai moale te impiedica sa alergi sub 4-5/mie in medie. Cat pea ci sa ratez intersectia, altfel foarte bine semnalizata cu benzi si o sageata uriasa, cand lasam zapada si intram in padure, unde trec iar la propulsia fara colti. Pierzi un pic la echipare/dezechipare, dar castigul net este incontestabil, si mai ales inaintezi mai repede cu mai putin efort.

Trecem repede peste partia Bradul, si ajungem pe poteci la punctul de alimentare de la cariera veche, unde mananc cat incape, iau un gel si urmez un grup mai mare de alergatori care ataca deja urcarea. Dau de un alergator care se oprise cu crampe musculare, si ii dau magneziul de rezerva. Sper ca i-a prins bine. Ma simt foarte energetic, asa ca trec intr-o treapta superioara de viteza si depasesc tot grupul. Pebtru prima oara realizez ca pot cobori sub 6 ore.

Ajung sus la punctul de control, iau tubul ramas de magneziu (urma sa trag tare pe coborare), jumatate de activator, un pahar cu apa de la voluntari (apa lor, multumesc foarte mult) si incep alergarea pe culmea sinuoasa a Crucurului. Ma simt bine, asa ca alerg si la deal si la vale, iar cand se termina creasta o dau tare la vale. Aici am depasit multi concurenti, care puteau sa ma auda de departe intrucat iar faceam ca o locomotive asmatica J

Am ajuns prea repede la Fantana Dreptatii si am inceput urcarea spre saua Tampei impreuna cu alti 2 alergatori. Cu el am stat la taclale pana sus, ea s-a agatat de trena noastra, desi se vedea ca era epuizata. Sus in sa caut gelul si activatorul ramase, dar nu le gasesc, imi sarisera in goana nebuna spre fantana Dreptatii. Nu a mai contat, pentru ca ma simteam in forma.

Pe coborare aud un pas rapid in urma mea si sunt depasit de fata de care vorbeam mai sus. Am lasat-o sa se duca intrucat stiam ca pe fals-platul din jurul Tampei voi accelera puternic. Par aiurea aceste dispute pentru locul 47 la general, dar in cursa cateodata sunt sarea si piperul. Ajungem la bariera si are cam 50 m in fata mea. O vad cum se tot uita in spate cu speranta ca poate ma voi opri. Este momentul in care dau drumul la picioare si in urcare, in sfarsit imi permit pt ca finalul e aproape. Alerg cu viteza si pe treptele lui Gabony, ma simt foarte bine. Nu mai conteaza daca e la vale sau la deal!

Se intra in oras si eu ma intristez usor, mi-a placut la nebunie experienta. Alerg repede pe strazi si trotuare, pietonii imi fac loc, iar voluntarii ma incurajeaza si ma feresc de masini. Traversez si ultima strada si sprintez puternic pe ultimele sute de metri. Am terminat in 5:47, locul 47 din 113 alergatori care au terminat, aproape o ora mai bine ca anul precedent. Este loc si de mai bine daca reusesc sa fac o pregatire de iarna buna in urmatorul sezon.

Am apreciat la final sesiunea de masaj oferita de organizatori, de vis dupa o alergare in care am tras cat am putut de tare.

Fain la Brasov Marathon, ne vedem si la anul