Hit the Top 2015 - Bucegiul pe verticala

HTT este o competitie atipica inca de la inceput. Taxa de inscriere foarte mica, premii in bani maricele, organizare excelenta, dar fara tricou si medalie :). Tricouri am cat pt urmatorii 10 ani de alergat, o medalie nu strica la colectie :p

Eh, nu alergam pentru medalii, si nu puteam rata o cursa in Bucegii mei dragi. Anul trecut ratasem HTT din motive medicale, anul asta eram ferm hotarat sa fiu la start.

HTT nu ar fi trebuit sa fie vertical, traseul normal fiind Bran Poarta - Omu, via vf Scara si inapoi, timp limita 4 ore parca. Din pacate zapada a stricat planurile, asa ca a ramas doar pana la Scara si atat. Un vertical clasic de 6.91 km si 1471 diferenta de nivel.

Am ajuns la Brasov de cu joi, intalnire de 20 de ani de la terminarea liceului, asa ca in seara dinainte am chefuit, cumpatat as zice. Dimineata eram la start cu voie bune si chef de chinuit picioarele.

Pacemaker la Semimaraton Petrom 2015

Anul acesta nu ar fi trebuit sa alerg la semimaratonul din mai. Am cam renuntat la competiile de sosea pentru a ma dedica alergarii montane, si in plus am ratat anuntul lui Gabi Solomon privind deschiderea inscrierilor pentru posturile pacemaker din aprilie, Chiar ma bucurasem un pic ca o sa am o saptamana de pauza, intr-un sir destul de lung de maratoane si curse montane.

Totusi m-am bucurat cand Oana Solomon mi-a spus ca este un loc liber la 2:00, asa ca am scos de la naftalina urechile de iepuras si am acceptat oferta. Semimaratonul si Maratonul din toamna sunt printre putine momente cand masinile sunt puse la colt, iar orasul revine oamenilor. Este un moment de celebrare a alergarii, si indiferent de moment, mereu o sa alerg cu bucurie pe strazile in sfarsit libere.

Weekendul de pauza dintre Ecomarathon Moiecu si Hit the Top 2015 s-a transformat intr-unul in care sambata am fost la antrenament in Crai. Ploaia torentiala ne-a alungat mai repede de pe munte, dar tot s-au strans vreo 28 km, in parte alergati, in parte mers rapid, cu diferenta de nivel frumusica.

Ecomaraton 2015 - Feerie pe dealuri

Am asteptat cu mari sperante Ecomarathonul de anul acesta, mai ales dupa cursa mult mai buna de la Brasov Marathon. Nu o sa va mai plictisesc cu detalii logistice legate de program, drum, etc. de data aceasta :p
Planul pe care mi l-am facut implica sa alerg mai lent pe bucla 1 (mai ales pe prima urcare), ca sa fac bucla 2 mai rapid ca anul 3 si sa fortez pe bucla 3, indeosebi pe ultimii 7 km, dup ace am trecut de Gutanu in mod onorabil. Pentru asta am planificat o alimentare cuprinzand 5 geluri, 2 activatoare si 1 magneziu lichid de la Sponser. Urma sa iau un gel la al doilea punct de hidratare din bucla 1, apoi la intrarea in bucla 2, la Cheile Gradistei inainte de urcarea spre Cheile Gradistei 2. Sus la puntul de alimentare de acolo urma sa iau primul activator, ajutat de mancare. La intrarea in bucla 3 urma al patrulea gel, sus pe Bisericuta urma sa iau 1/3 de activator, la ultimul punct de alimentare, pe valea Bangaleasa venea ultimul gel, iar sus pe Gutanu la check point urma sa termin activatorul, inainte luand cateva fructe uscate. Urma forja totala ape ultimii 7 km, cu toate rezervele de energie ramase. Cam asta a fost planul meu cu care speram intre 6 ore si 6:30.  Anul trecut au fost 6:59:33 grele, alergate destul de haotic, fara geluri & sustinatoare de efort.
M-am echipat lejer, maieu + manecute, jambiere & sosete de trail ambele Compressport, iar in picioare Karimorr D3O cu care ma inteleg foarte bine, stabilitate bune, confortabili, la un pret imbatabil. Se anunta un pic de ploaie, dar temperature era destul de mare asa ca nu era problema. Centura cu bidon in loc de rucsac de hidratare.

Cateva idei pentru alergatorii de trail la inceput

Si eu sunt un alergator de trail incepator. Practic, am inceput anul acesta al treilea sezon de trail run, si abia acum am inceput sa evit/indrept unele greseli pe care le faceam, si ca atare sa alerg mai repede. Inca mai am un drum lung de parcurs, multe de invatat si experimentat. Evident alergatorii cu experienta stiu toate aceste lucruri, si multe altele. Acest articol nu le este destinat, desi apreciez orice feedback sau sfat. Am invatat multe de la ei, cu o mentiune speciala pentru Silviu Balan, care m-a ajutat cu multe sfaturi care mi-au prins foarte bine. 1. Incaltarile sunt cea mai importanta piesa de echipament a unui alergator. Totusi, la inceput nu are rost sa dai o groaza de bani pe un pantofi scump, pana nu intelegi bine ce ai nevoie. Nu-ti lua incaltari minimaliste, chiar daca sunt mai usoare, pentru ca este foarte posibil sa nu-i tolerezi. O accidentare nu-i lucru usor, iar nu orice pantof te protejeaza pe teren accidentat. Nu te uita la ce poarta alergatorii de top, pentru ca ei sunt deocamdata din alta lume. Eu prefer un pantof cu o talpa sanatoasa, profilata cat mai accentuat, care sa-mi dea stabilitate pe coborari mai ales pe noroi (omniprezent in ultimii ani), unul prietenos cu unghiile mele. Am avut prima oara Asics Fuji Racer, foarte usori (130 g fiecare), apa intra dar si iesea foarte repede, extrem de comozi, dar instabili pe noroi, drept care am tras cateva trante memorabile. Cu Salomon Speedcross 3 (luati de pe fb, nu-s sigur ca-s autentici) nu se inteleg unghiile mele. Dupa 2-3 coborari ma dor degetele rau de tot si nu mai pot da tare pe coborare. M-am oprit acum la Karrimor 3DO (marca de casa a Sportsdirect.com) care pe langa ca sunt foarte ieftini (30-40 Euro) sunt comozi si ofera o stabilitate buna. Cam la fel sunt si pantofii de trail de la Decathlon, Kalenji, care pot fi si probabati si sunt cam pe la 200 lei. Nu va aruncati la cheltuieli la inceput pana nu stiti mai exact ce aveti nevoie.

Brasov Marathon - Descatusarea

Brasov Marathon, a doua cursa care pleaca din pragul casei aproape, a fost cel mai reusit marathon montan. Practic, pentru prima data am reusit sa ma tin de planul de cursa, sa ma hidratez si alimentez cum trebuie, si mai ales, sa alerg primul negative split din scurta mea istorie de alergator. Practic am reusit sa alerg mai incet pe prima parte a cursei si sa fortez pe partea a doua, mai ales ca prima era mai mult in urcare, iar in partea a doua predominau coborarile rapide.

Mereu am fost de impresia ca Brasov Marathon este o cursa subapreciata de alergatori, in raport de ce ar merita efortul celor de la CPNT. Organizarea este excelenta (CPNT rulz), traseul este frumos, marcajul lui Silviu Balan excelent, si mai important, se poate alerga cea mai mare parte din traseu. Un alergator bun/foarte bun poate alerga 90% din traseu cu usurinta. O cursa care merita mai multi alergatori, cu siguranta!