TDS este a doua proba ca lungime din cadrul celebrului concurs UTMB, Ultra Trail Mont Blanc. o nebunie de 119 km cu 7200 m diferenta de nivel. Unii chiar spun ca este cea mai grea proba din cadrul UTMB, diferenta de nivel raportata la distanta parcursa fiind mai mare la TDS.
Am incercat si in anii precedenti sa ma inscriu, dar nu am reusit la tragerea la sorti. Anul acesta m-am inscris mai mult la oha, as fi preferat sa nu fiu tras anul acesta (la fiecare an cand nu esti tas ti se maresc sansele la anul), pe motiv de Pamir. Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, asa ca m-am trezit ca am fost tras la sorti :)
M-am inscris la TDS pentru ca mi-a lipsit 1 punct, 14/15 ca sa ma pot inscrie la proba regina. Pana la urma s-a dovedit un lucru bun, pentru ca din cauza Pamirului nu am putut sa ma pregatesc prea mult pentru distante ultralungi. Adica mai deloc, intrucat la Transilvania 100 am abandonat, iar la Bucegi 7500 nu am putut sa particip din cauza ca eram deja plecat.
Pregatirea cursei a fost un adevarat dezastru. Practic am fost un exemplu de asa-nu. Am gasit cazare usor, de fapt a gasit Robert Hajnal, si m-am lipit si eu de el si team Hajnal. A fost cea mai buna decizie pe care am luat-o, asa cum veti vedea mai tarziu.
Se afișează postările cu eticheta alergare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta alergare. Afișați toate postările
miercuri, 6 septembrie 2017
duminică, 27 august 2017
Apuseni Ultra Race - Cum se naste un ultramaraton de 160 km
Puteti sa luati acest articol ca o reclama sau nu. L-am scris mai
mult din curiozitate, si poate ca sa-l ajut (pro bono, imi platesc taxa de
inscriere la fel ca restul alergatorilor) un pic pe omul din spatele
evenimentului, Cozmin Ardelean.
Pe 22-24 septembrie va avea loc
primul ultra de 160 km, distanta clasica a ultramaratonului (100 mile).
Distanta s-a mai alergat in circuit, dar nu pe munte (stiu ca Ben Ami va avea o
alta opinie :D), deci avem o premiera absoluta in lumea alergarii montane.
Cum deschiderea inscrierilor a
generat anumite discutii legate de validarea alergatorilor (trebuia sa ai
anumite curse de ultra alergate) si pentru ca eram curios, l-am intrebat pe
Cozmin cateva ceva despre dificultatile intampinate in organizarea concursului.
Referitor la conditiile de
validare, ca sa fi acceptat trebuia sa fi terminat deja un ultramaraton.
Cursele care sunt trecute sunt cele a caror organizatori au fost de acord sa
fie trecuti ca si curse de calificare. Daca ati alergat alt ultra si nu e
trecuta in lista, vorbiti direct cu Cozmin si sigur se rezolva, omul e si el
alergator de ultra. Merge si Ciucas Ultra, ca tot au intrebat multi de ce nu
este pe lista si cursa aceasta.
luni, 19 iunie 2017
Retezat Sky Race 2017 - Au si vant
Anul acesta mi-am dorit sa ajung iar in Retezat, asa ca m-am inscris la Retezat Sky Race in ziua in care inscrierea era la un pret foarte bun, 50 lei. Mai rar asa ceva la noi, doar la 2-3 curse ai happy registration day. Cazarea e simplu de rezolvat, sunt conditii bune de campare chiar langa start. Anul acesta am fost nitel mai destept, si mi-am luat o zi de concediu ca sa nu ajung cu noaptea in cap la Cheile Butii, asa ca am plecat de dimineata si am ajuns acolo la o ora lejera, ceea ce a lasat timp de toate, inclusiv socializare cu o bere (doar una).
Vremea se anunta interesanta, cu vant si posibila ploaie, basca ceva temperaturi real feel mult sub zero. Pana la urma prognoza s-a mai limpezit, ploaia era data dupa ora 14, cand aveam sa fiu pe jos, deci m-am echipat ca de obicei, colanti scurti de compresie, tricou + manecute, rucsac/vesta de alergare de la Camp, 2 flaskuri cu apa (unul era de ajuns), foita in rucsac, 5 geluri si un Amino. In picioare Mutantii de la La Sportiva.
Dimineata start la ora 9, asa ca ma scol la 7, mic dejun cu fam Hategan & friends, o mica incalzire de 3 km si m-am bagat in zona de start, mai in fata, pentru ca aveam un podet pe la km 2 unde nu voiam sa-mi pierd elanul. Se pleaca tare, e la vale, primul km e un 4:00, al doilea cu 4: 20. Nu au absolut nici o legatura cu ce va urma, pentru ca se face dreapta, se traverseaza Jiul de Vest si incepe urcusul prin padure spre schit. Aici Tibi incepe sa se duca, si simt de la primii pasi in urcare ca nu e o zi foarte buna. Nu am vlaga, urc la ralanti, iar lumea curge pe langa mine. Cred ca toata cursa m-au depasit peste 100 de persoane. Nu cred ca am plecat prea tare pe asfalt, 4 pe mie pe asfalt si macadam e ceva destul de lejer pentru mine. In fine :)
Traseul urca pana la un schit, km 4 unde avem primul punct de hidratare, apoi urca sustinut pana la primul punct de alimentare, km 6, si deja avem 700 m diferenta de nivel. De aici mai avem cam 300 m pana in varful Plesa, de unde avem un sus/jos pana pe varful Piule, 2081 m, Creasta Plesa-Piule este ingusta, cu multe portiuni tehnice, alte portiune unde poti alerga bine, si cu urcari scurte dar sustinute. Adauga privelisti care iti taie rasuflarea, printre care cea a varfului Custura, unde urma sa ajungem peste putin timp, care la inceput era in nori.
De la varful Piule coboram abrupt spre saua Scorota, avand inclusiv o portiune amenajata cu corzi fixe de baietii de la Salvamont. Profit ca nu e nimeni in fata mea si alerg la vale pe coarda cu fata in jos. De aici traseul coboara abrupt spre Salvamont Buta, iar coborarea abrupta strange alergatorii, asa ca dupa jumatea ei alergam intr-un grup compact, unde s-au facut multe depasiri. Moralul care era destul de jos primeste un boost, pana in acel loc am fost doar jalon :)). La Buta am ajuns in 2:30 h.
La Buta iau al doilea gel al zilei, iau si Amino, pap ceva si da-i bataie spre saua Plaiul Mic. La cateva minute incepe sa ploua destul de tzapan, dar nu dureaza foarte multe. Cu cat ajungem mai sus cu atat vantul isi face simtita prezenta. Imi pun foita si ii dau bataie pana in sa, de unde facem dreapta in alergare pt juma de km pana incepe urcarea sustinuta spre vf Custura.
De aici vantul bate foarte puternic, asa ca desi nu mai ploua, raman cu geaca pe mine si incerc sa alerg/merg catd e repede pot. Ritmul e destul de anemic, iar vantul face tot posibilul sa ne franeze cand facem zig-zaguri si cotim spre stanga.
Custura nu mai este in nori, se vad voluntarii din ce in ce mai bine. Cinste lor, au stat acolo o zi intreaga, cu vant, ploaie si grindina. Cand alergati si va este frig si greu, ganditi-va un pic la cei care stau toata ziua si ingheata ca noi sa putem alerga.
Am ajuns sus in 4h, si am fost rasplatit cu privelistea spectaculoasa a lacurilor de sub varf. Am dat pe gat un pahar cu apa si i-am dat bataie pe portiunea tehnica pana la varful Marii (ar fi frumos sa se numeasca Al Marii :D), si de acolo la vale pe coborarea aproape nesfarsita. Greu, greu s-au incalzit motoarele, abia dupa ce m-am oprit sa da jos geaca si un pipi (fapt care i-a determinat si pe cei din spatele meu sa faca la fel :)))) am inceput sa accelerez un pic.
Am depasit 2 grupuri de 3-4 alergatori, si parca merge un pic mai bine, dar nu eram cine stie ce rapid. Cam 1:20 am facut de pe varf pana la finish, un timp mediocru. Pe coborare am dat de o turma de oi fara caini (deci se poate) si de un grup de salvamontisti, care urmau sa aiba mult de lucru.
Au urmat cativa km pe forestier, si ne-am intalnit cu 1,5 km inainte de finis cu traseul Buta, de unde curgeau destul de multi concurenti. Ultimul km a fost o coborare foarte misto prin padure, pe o poteca (uscata) de pamant, dar unde a trebuit sa fac multe depasiri riscante pentru ca erau multi concurenti de la Buta. Am terminat in 5;20h
Dupa am stat vreo 3-4 ore sa-i asteptam pe toti prietenii si cunoscutii care mai erau in cursa. Din fericire toata lumea a venit cu bine, pe picioare sau cu Polarisul Salvamontului. La o ora dupa ce am trecut noi pe sus a inceput o grindina foarte urata. Practic a fost o alta cursa, in conditii mai grele. Bravo la toti care au terminat in aceste conditii vitrege. O sa tratez subiectul intr-un articol separat ;)
Seara dupa premiere a fost un chef absolut fabulos. A cantat o formatie de coveruri din Craiova, Inertia (cred ca au facut concertul vietii lor :D), iar dupa am dansat pe muzica lui Catalin Sanatescu pana la 2 dim, cand am fost trimisi la nani, nu de alta dar aveam cursa copiilor dimineata.
Dimineata am avut bucuria sa-l vad pe fiul cel mare al Corinei si Claudiu Hategan, Victor, castigand prima lui cursa de alergare. Si el si David au talent nativ, fuleu frumos si calitati de alergare. Viitori campioni.
Cu greu ne-am lasat dusi spre casa :)
Foarte fain a fost, organizare impecabila. S-a vazut ca desi nu se putea comunica cu CP-urile, procedurile au fost bine puse la punct, iar oamenii care au avut probleme medicale, sau pur si simplu au fost prea epuizati, au fost scosi in siguranta de pe munte de salvamont, jandarmeria montana si organizatori. Din fericire nu au fost probleme grave
PS Multumesc Aurelian Maxer pt poze :)
luni, 17 aprilie 2017
Antrenament de alergare cu sau fara antrenor?
Acest articol se adreseaza cu precadere celor care vor sa progreseze, sa alerge mai repede , mai departe, si cu ocazia asta sa slabeasca, sa se tonifieze si sa adopte un stil de viata mai sanatos. Daca alergati doar de recreere probabil o sa vi se para amuzanta "nebunia" noastra :)
Eu am inceput sa alerg in 2010, cand am inceput sa alerg regulat pentru a putea participa la Maratonul International Bucuresti. Pana atunci mai alergam o data la cateva saptamani/luni si nu eram in stare sa ocolesc lacul Herastrau fara sa ma opresc de cateva ori. Dupa, chiar daca terminasem un maraton, nu am deveni mai serios, desi imi doream timpi mai buni la maraton, pe care evident nu i-am obtinut. Practicam in paralel si handbalul, jucam la o echipa de mixt, si am vreo 3 sezoane complete de divizia B (a treia liga). Mergeam de 2 ori pe saptamana la antrenamentul de handbal si nu ratam nici un turneu.
Cu timpul am inceput sa alerg si trail (cam de acum 4-5 ani) intai 3-4 concursuri pe an, apoi din ce in ce mai multe. Ma antrenam mai mult pe la concursuri, si mai ieseam cu prietenii sa alerg. Ca sa va dati seama se inseamna sa te antrenezi prin concursuri, primul MPC (Maratonul Piatra Craiului) a fost in 8 ore, Brasov Marathon in 7 ore, Aiud in aproape 7 ore, Intersport Brasov 2 ore jumate, Ecomaratonul in 7-8 ore si asa mai departe. Pe plat aveam timpi de 4.45-5 h
Cam asta e nivelul si timpii care pot fi atinsi daca ai oarecare background sportiv (nu ma refer la sport de performanta, ci la activ, miscare, etc) incluzand aici si mersul pe munte, dar fara antrenament serios. Poti si vei creste in viteza si rezistenta doar mergand la concursuri.
In timp am reusit sa alerg de 1-2 pe saptamana macar, iar cand aveam 3 alergari pe saptamana (nu foarte des) era sarbatoare. Dar 2-3 saptamani fara alergari nu era ceva neobisnuit.
Ultimul sezon de handbal s-a combinat cu o lista densa de concursuri, iar la handbal am jucat mult pentru ca eram putini, mai ales pe finalul sezonului, cand am tras tare sa incheiam fara sa fim descalificati. Jucam si pivot, un post foarte fizic, dar sa nu va inchipuiti ca rupeam norii. De multe ori nu prindeam mingea, dar asa cum va puteti inchipui, alergam mult si puneam osul la bataie.
Am pus osul asa bine ca m-am accidentat destul de grav. Nu a fost ceva evident de la inceput, si imi dadeam seama numai pe coborari spre final, cand aveam dureri din ce inc e mai mari. Pana la urma s-a dovedit a fi o ruptura la muschii abdominali, o hernie inghinala care a trebuit operata.
Mi-am invatat lectia, am renuntat cu parere de rau la handbal si am inceput sa fac si cross training, inot/bicla, streching, lucrez regulat cu un kinetoterapeut grozav.
Totusi, desi am inceput sa alerg mai regulat, m-am informat nitel, am redus numarul curselor facute aiurea, nu am crescut atat cat mi-as fi dorit. Nu reuseam sa-mi fac un program de care sa ma tin, nu reuseam sa alternez antrenamentele (faceam numai alergari usoare), iar vremea urata ma tinea in casa. Iti suna familiar?
Si ca sa intru in subiectul articolului, categoric eu recomand antrenamentul cu antrenor. Daca nu esti un geniu autodidact, un talent natural (aici il simt deja pe Robert Hajnal cum stramba din nas, vezi aici parerea lui despre talent), cu organizare si vointa de fier, ai nevoie de un antrenor care sa te ajute sa progresezi.
Exista antrenori la care puteti apela (aproape) gratuit si exista antrenori care castiga din asta, asa cum e si normal. Din prima categorie sunt Stefan Oprina si Ben Ami.
Am incercat de vreo 2 ori sa ajung la Fane Oprina, o data am si reusit sa ajung, cu ceva intarziere, si nu am mai gasit trupa, care se gasea tot in zona Stadionului National, dar pe langa turnul de parasutism. Nu ma potriveam deloc cu ora si ziua. La Ben Ami am avut mai mult noroc, ziua de joi era parca mai potrivita, dar ora facea sa ajung cam la 2-3 antren pe luna (din 4).
Poate ati remarcat o crestere a vitezei si a rezistentei mele in ultimul timp. Se datoreaza muncii cu cap, ajutata de oameni care se pricep. Mai intai a fost Ben Ami, care face niste antrenamente foarte interesante joi de la ora 18 pe Dinamo. Mi-au prins tare bine, chiar daca 2 zile eram scos din circuit. Se gasesc acolo oameni de toate nivelele, ai cu cine alerga.
Din pacate la un moment dat s-au schimbat apele la munca, si mi-a fost imposibil sa mai ajung pe Dinamo joi la 6. In plus, avem o mare problema in restul zilelor, ajungand de multe ori sa alerg joi si eventual duminica, daca iesea gasca din Tineretului la long run. Aveam nevoie de un program facut special pentru mine, care sa-mi dea o tema in (aproape) fiecare zi, asa incat sa-mi inving lenea si comoditatea si mai ales sa ma pregateasca pentru alergare montana. Si asa am ajuns la Team Run.
Inca cateva cuvinte despre Ben Ami, pe care foarte multi de pe grupurile de alergare il percep la pe un personaj controversat, pentru ca are o gura bogata. Ben la antrenamente e cu totul alt om, nu exista termen de comparatie cu Ben Ami de pe Alergare. Chiar daca nu sunt deloc usoare, tine niste antrenamente foarte bune pe Dinamo, incercati sa faceti abstractie de scandalurile de pe fb :)
Mi-a luat ceva timp sa ajung la www.teamrun.ro, desi imi dadeam seama cu ceva luni inainte ca asta e solutia. Un program numai pentru mine, pe care puteam sa-l fac langa casa, dimineata seara sau cand aveam timp. Pentru costuri gasiti cele 2 paliere tarifare pe site.
Desi am o mare admiratie personala pentru omul si atletul Marius Ionescu, si este in mod evident cel mai bun atlet roman al ultimilor ani la curse de plat, eu sunt un alergator de trail, si unul care vrea sa creada ca e ultraatlet. Deci alegerea era evidenta, Radu Milea, atlet care nu cred ca mai are nevoie de nici o prezentare.
Lucrez cu Radu Milea de la jumatea lui iulie 2016, si rezultatele s-au vazut destul de repede cred. Am trecut de la 2 antrenamente la 5 antrenamente pe saptamana, 8-10 ore de alergare. Ca sa va faceti o idee, luni seara primesc programul de antrenament, luni zi de pauza, si de marti incep, marti fiind o zi mai usoara, miercuri dau de greu, vineri e mai usor, iar de obicei sambata (cateodata duminica) am dat de dracu. E un program facut special pentru mine, si care e suficient de diversificat ca sa nu am timp sa ma plictisesc. Cateodata imi scuip plamanii, intotdeauna trebuie sa trag tare ca sa-mi fac planul din ziua respectiva, de multe ori nu-mi iese, alte dati iese chiar mai bine.
Radu ma mai ajuta si cu programarea curselor, alegerea sustinatoarelor de efort (citeste vitamine) si in general imi raspunde la orice intrebare. Programul de antrenament este facut in jurul programului meu saptamanal, si nu-mi afecteaza viata personala. Depinde de tine si ce-ti doresti cat de strict este programul. Nimic nu vine fara munca!
Pare surprinzator, dar faptul ca dau o suma de bani lunar, m-a facut mai constincios si mai serios. In plus se vede diferenta intre programul stil dupa ureche dinainte si program facut de un profesionist.
In afara de Ben Ami, in Bucuresti mai puteti merge la antrenamentele Trupei lui Fane. Fane Oprina este in primul rand un alergator foarte rapid, si in al doilea rand un antrenor foarte bun. Antrenamentele lui sunt deschise tuturor, foarte apreciate de catre participanti, iar rezultatele se vad in competitii cu ochiul liber. Nu va pot spune foarte multe despre antrenamentele lui, pentru ca nu vreau sa vorbesc din auzite.
Exista o practica atat la Fane cat si la Ben Ami, cei care vin dau o suma simbolica, daca vor evident, antrenorii nu o sa va ceara. O foarte mica compensatie in raport cu castigul vostru.
Fane si Ben sunt varianta gratis, mai exista un numar de oameni care lucreaza ca personal trainer, si aici ii mentionez pe Victor Vlad, Stelian Tufaru, Florin Munteanu (daca nu gresesc), Gabriel Solomon, Alin Bugari (http://www.antrenamente-alergare.ro). Nu stiu prea multe despre cum lucreaza, doar ca toti sunt alergatori foarte buni. Probabil unii dintre voi aveti acces ca angajati la antrenamentele lui Victor sau Gabriel si ati putea sa ne spuneti mai multe.
Dar lumea nu se opreste la Bucuresti, sunt sigur ca macar cativa bombaniti deja. Ce gasim in afara Bucurestiului? Ben Ami tine marti acelasi antrenament la Ploiesti, iar pentru cele 2 site-uri nu prea conteaza unde te afli. Cu siguranta mai exista atleti/antrenori care antreneaza gratis sau contrac cost, si pe care nu-i stiu eu. Daca vor sa ne impartaseasca si noua, si poate sa-si faca un pic de reclama, sa-mi scrie si voi completa articolul. Nu conteaza locatia :)
De exemplu am aflat azi ca sotii Nicoleta si Costel Grasu, fosti aruncatori de greutati de talie mondiala, cu multe campionate si olimpiade la activ, antreneaza in mod gratuit 2 veterani, care au iesit recent campioni la categoria lor de varsta. Foarte tare si foarte frumos din partea lor. respect.
Multumesc Alexandru Daniel Nestian pentru informatie.
Ca o concluzie, recomandarea mea este sa lucrati cu un antrenor, nu doar ca sa progresati, ci si ca sa va protejati si sa va antrenati cu cap. Nu conteaza cat de iesit din forma, slab/gras, fumator, ca nu aveti mult timp, etc. Este ideal si daca va reveniti dupa o accidentare, pentru ca va poate ajuta la o recuperare fara probleme.
Nu o sa va fac o recomandare anume, si poate ce mi se potriveste mie nu vi se va potrivi si voua. ce stiu sigur este ca oricare din cei anumerati mai sus va poate ajuta mai bine decat va puteti ajuta singuri.
Eiu pledez pentru un antrenament facut cu cap, care sa va mentina sanatosi si sa va ajute sa va indepliniti visele.
PS daca v-a placut articolul un share ajuta sa ajunga si la alti alergatori :)
Eu am inceput sa alerg in 2010, cand am inceput sa alerg regulat pentru a putea participa la Maratonul International Bucuresti. Pana atunci mai alergam o data la cateva saptamani/luni si nu eram in stare sa ocolesc lacul Herastrau fara sa ma opresc de cateva ori. Dupa, chiar daca terminasem un maraton, nu am deveni mai serios, desi imi doream timpi mai buni la maraton, pe care evident nu i-am obtinut. Practicam in paralel si handbalul, jucam la o echipa de mixt, si am vreo 3 sezoane complete de divizia B (a treia liga). Mergeam de 2 ori pe saptamana la antrenamentul de handbal si nu ratam nici un turneu.
Cu timpul am inceput sa alerg si trail (cam de acum 4-5 ani) intai 3-4 concursuri pe an, apoi din ce in ce mai multe. Ma antrenam mai mult pe la concursuri, si mai ieseam cu prietenii sa alerg. Ca sa va dati seama se inseamna sa te antrenezi prin concursuri, primul MPC (Maratonul Piatra Craiului) a fost in 8 ore, Brasov Marathon in 7 ore, Aiud in aproape 7 ore, Intersport Brasov 2 ore jumate, Ecomaratonul in 7-8 ore si asa mai departe. Pe plat aveam timpi de 4.45-5 h
Cam asta e nivelul si timpii care pot fi atinsi daca ai oarecare background sportiv (nu ma refer la sport de performanta, ci la activ, miscare, etc) incluzand aici si mersul pe munte, dar fara antrenament serios. Poti si vei creste in viteza si rezistenta doar mergand la concursuri.
In timp am reusit sa alerg de 1-2 pe saptamana macar, iar cand aveam 3 alergari pe saptamana (nu foarte des) era sarbatoare. Dar 2-3 saptamani fara alergari nu era ceva neobisnuit.
Ultimul sezon de handbal s-a combinat cu o lista densa de concursuri, iar la handbal am jucat mult pentru ca eram putini, mai ales pe finalul sezonului, cand am tras tare sa incheiam fara sa fim descalificati. Jucam si pivot, un post foarte fizic, dar sa nu va inchipuiti ca rupeam norii. De multe ori nu prindeam mingea, dar asa cum va puteti inchipui, alergam mult si puneam osul la bataie.
Am pus osul asa bine ca m-am accidentat destul de grav. Nu a fost ceva evident de la inceput, si imi dadeam seama numai pe coborari spre final, cand aveam dureri din ce inc e mai mari. Pana la urma s-a dovedit a fi o ruptura la muschii abdominali, o hernie inghinala care a trebuit operata.
Mi-am invatat lectia, am renuntat cu parere de rau la handbal si am inceput sa fac si cross training, inot/bicla, streching, lucrez regulat cu un kinetoterapeut grozav.
Totusi, desi am inceput sa alerg mai regulat, m-am informat nitel, am redus numarul curselor facute aiurea, nu am crescut atat cat mi-as fi dorit. Nu reuseam sa-mi fac un program de care sa ma tin, nu reuseam sa alternez antrenamentele (faceam numai alergari usoare), iar vremea urata ma tinea in casa. Iti suna familiar?
Si ca sa intru in subiectul articolului, categoric eu recomand antrenamentul cu antrenor. Daca nu esti un geniu autodidact, un talent natural (aici il simt deja pe Robert Hajnal cum stramba din nas, vezi aici parerea lui despre talent), cu organizare si vointa de fier, ai nevoie de un antrenor care sa te ajute sa progresezi.
Exista antrenori la care puteti apela (aproape) gratuit si exista antrenori care castiga din asta, asa cum e si normal. Din prima categorie sunt Stefan Oprina si Ben Ami.
Am incercat de vreo 2 ori sa ajung la Fane Oprina, o data am si reusit sa ajung, cu ceva intarziere, si nu am mai gasit trupa, care se gasea tot in zona Stadionului National, dar pe langa turnul de parasutism. Nu ma potriveam deloc cu ora si ziua. La Ben Ami am avut mai mult noroc, ziua de joi era parca mai potrivita, dar ora facea sa ajung cam la 2-3 antren pe luna (din 4).
Poate ati remarcat o crestere a vitezei si a rezistentei mele in ultimul timp. Se datoreaza muncii cu cap, ajutata de oameni care se pricep. Mai intai a fost Ben Ami, care face niste antrenamente foarte interesante joi de la ora 18 pe Dinamo. Mi-au prins tare bine, chiar daca 2 zile eram scos din circuit. Se gasesc acolo oameni de toate nivelele, ai cu cine alerga.
Din pacate la un moment dat s-au schimbat apele la munca, si mi-a fost imposibil sa mai ajung pe Dinamo joi la 6. In plus, avem o mare problema in restul zilelor, ajungand de multe ori sa alerg joi si eventual duminica, daca iesea gasca din Tineretului la long run. Aveam nevoie de un program facut special pentru mine, care sa-mi dea o tema in (aproape) fiecare zi, asa incat sa-mi inving lenea si comoditatea si mai ales sa ma pregateasca pentru alergare montana. Si asa am ajuns la Team Run.
Inca cateva cuvinte despre Ben Ami, pe care foarte multi de pe grupurile de alergare il percep la pe un personaj controversat, pentru ca are o gura bogata. Ben la antrenamente e cu totul alt om, nu exista termen de comparatie cu Ben Ami de pe Alergare. Chiar daca nu sunt deloc usoare, tine niste antrenamente foarte bune pe Dinamo, incercati sa faceti abstractie de scandalurile de pe fb :)
Mi-a luat ceva timp sa ajung la www.teamrun.ro, desi imi dadeam seama cu ceva luni inainte ca asta e solutia. Un program numai pentru mine, pe care puteam sa-l fac langa casa, dimineata seara sau cand aveam timp. Pentru costuri gasiti cele 2 paliere tarifare pe site.
Desi am o mare admiratie personala pentru omul si atletul Marius Ionescu, si este in mod evident cel mai bun atlet roman al ultimilor ani la curse de plat, eu sunt un alergator de trail, si unul care vrea sa creada ca e ultraatlet. Deci alegerea era evidenta, Radu Milea, atlet care nu cred ca mai are nevoie de nici o prezentare.
Lucrez cu Radu Milea de la jumatea lui iulie 2016, si rezultatele s-au vazut destul de repede cred. Am trecut de la 2 antrenamente la 5 antrenamente pe saptamana, 8-10 ore de alergare. Ca sa va faceti o idee, luni seara primesc programul de antrenament, luni zi de pauza, si de marti incep, marti fiind o zi mai usoara, miercuri dau de greu, vineri e mai usor, iar de obicei sambata (cateodata duminica) am dat de dracu. E un program facut special pentru mine, si care e suficient de diversificat ca sa nu am timp sa ma plictisesc. Cateodata imi scuip plamanii, intotdeauna trebuie sa trag tare ca sa-mi fac planul din ziua respectiva, de multe ori nu-mi iese, alte dati iese chiar mai bine.
Radu ma mai ajuta si cu programarea curselor, alegerea sustinatoarelor de efort (citeste vitamine) si in general imi raspunde la orice intrebare. Programul de antrenament este facut in jurul programului meu saptamanal, si nu-mi afecteaza viata personala. Depinde de tine si ce-ti doresti cat de strict este programul. Nimic nu vine fara munca!
Pare surprinzator, dar faptul ca dau o suma de bani lunar, m-a facut mai constincios si mai serios. In plus se vede diferenta intre programul stil dupa ureche dinainte si program facut de un profesionist.
In afara de Ben Ami, in Bucuresti mai puteti merge la antrenamentele Trupei lui Fane. Fane Oprina este in primul rand un alergator foarte rapid, si in al doilea rand un antrenor foarte bun. Antrenamentele lui sunt deschise tuturor, foarte apreciate de catre participanti, iar rezultatele se vad in competitii cu ochiul liber. Nu va pot spune foarte multe despre antrenamentele lui, pentru ca nu vreau sa vorbesc din auzite.
Exista o practica atat la Fane cat si la Ben Ami, cei care vin dau o suma simbolica, daca vor evident, antrenorii nu o sa va ceara. O foarte mica compensatie in raport cu castigul vostru.
Fane si Ben sunt varianta gratis, mai exista un numar de oameni care lucreaza ca personal trainer, si aici ii mentionez pe Victor Vlad, Stelian Tufaru, Florin Munteanu (daca nu gresesc), Gabriel Solomon, Alin Bugari (http://www.antrenamente-alergare.ro). Nu stiu prea multe despre cum lucreaza, doar ca toti sunt alergatori foarte buni. Probabil unii dintre voi aveti acces ca angajati la antrenamentele lui Victor sau Gabriel si ati putea sa ne spuneti mai multe.
Dar lumea nu se opreste la Bucuresti, sunt sigur ca macar cativa bombaniti deja. Ce gasim in afara Bucurestiului? Ben Ami tine marti acelasi antrenament la Ploiesti, iar pentru cele 2 site-uri nu prea conteaza unde te afli. Cu siguranta mai exista atleti/antrenori care antreneaza gratis sau contrac cost, si pe care nu-i stiu eu. Daca vor sa ne impartaseasca si noua, si poate sa-si faca un pic de reclama, sa-mi scrie si voi completa articolul. Nu conteaza locatia :)
De exemplu am aflat azi ca sotii Nicoleta si Costel Grasu, fosti aruncatori de greutati de talie mondiala, cu multe campionate si olimpiade la activ, antreneaza in mod gratuit 2 veterani, care au iesit recent campioni la categoria lor de varsta. Foarte tare si foarte frumos din partea lor. respect.
Multumesc Alexandru Daniel Nestian pentru informatie.
Ca o concluzie, recomandarea mea este sa lucrati cu un antrenor, nu doar ca sa progresati, ci si ca sa va protejati si sa va antrenati cu cap. Nu conteaza cat de iesit din forma, slab/gras, fumator, ca nu aveti mult timp, etc. Este ideal si daca va reveniti dupa o accidentare, pentru ca va poate ajuta la o recuperare fara probleme.
Nu o sa va fac o recomandare anume, si poate ce mi se potriveste mie nu vi se va potrivi si voua. ce stiu sigur este ca oricare din cei anumerati mai sus va poate ajuta mai bine decat va puteti ajuta singuri.
Eiu pledez pentru un antrenament facut cu cap, care sa va mentina sanatosi si sa va ajute sa va indepliniti visele.
PS daca v-a placut articolul un share ajuta sa ajunga si la alti alergatori :)
miercuri, 29 martie 2017
Aiud Maraton 2017 - intre Sparta si Mordor
Aiud e un loc special pentru mine, acolo mi-am facut toate vacantele cand eram mic, la bunici :). Care bunici nu mai sunt cu noi de ceva vreme, dar asta nu inseamna ca i-am uitat. Incerc sa ajung macar o data pe an la Aiud, si daca avem si un maraton la indemana, cu atat mai bine.
Probabil ati auzit de Aiud Maraton si de organizatorul ei (impreuna cu o echipa inimoasa) Levente Polgar. O competitie cu standarde de organizare inalte, cu multi atleti valorosi la start (Gyorgy Szabolcs-Istvan - Sabi, Bogya Tamas, Andrei Balasan, Vitalie Gheorghita, Cosmin Szekely la semimaraton, iar la fete Ingrid Mutter), o colectie de elite. Organizarea este foarte buna, tricou tehnic, medalie artistica de metal, gulash la final, puncte de alimentare bine aprovizionate, cronometrare cu chip, sponsori numerosi, etc. Lipseste ceva? Da, taxa de inscriere, pentru al treilea an consecutiv nu exista. Cum se descurca Levi &comp? Doar ei stiu :)
Ca de obicei la mine Aiud Maraton e o deplasare cu familia, stau la rude si ma bucur de celebra ospitalitate ardeleneasca. Scuze pentru cei care au vrut sa vina cu mine si a trebuit sa-i refuz.
Probabil ati auzit de Aiud Maraton si de organizatorul ei (impreuna cu o echipa inimoasa) Levente Polgar. O competitie cu standarde de organizare inalte, cu multi atleti valorosi la start (Gyorgy Szabolcs-Istvan - Sabi, Bogya Tamas, Andrei Balasan, Vitalie Gheorghita, Cosmin Szekely la semimaraton, iar la fete Ingrid Mutter), o colectie de elite. Organizarea este foarte buna, tricou tehnic, medalie artistica de metal, gulash la final, puncte de alimentare bine aprovizionate, cronometrare cu chip, sponsori numerosi, etc. Lipseste ceva? Da, taxa de inscriere, pentru al treilea an consecutiv nu exista. Cum se descurca Levi &comp? Doar ei stiu :)
Ca de obicei la mine Aiud Maraton e o deplasare cu familia, stau la rude si ma bucur de celebra ospitalitate ardeleneasca. Scuze pentru cei care au vrut sa vina cu mine si a trebuit sa-i refuz.
luni, 30 ianuarie 2017
Gerar 2017 - Viscolul bate tare
Viscolul brasovean a fost o idee comuna cu fratele meu in ale alergarii Tibi Toro. Eu am observat ca timpul cu care s-a castigat in 2016 la mixt era de 1:32, ceea ce deschidea destule posibilitati dupa cursa reusita de la Maratonul International Bucuresti. Tibi stiu ca a fugit mereu mai bine ca mine, asa ca ramanea sa gasim fata care alerge 1:30 fara probleme. Tibi este coleg de munca cu Iulia Gainariu, alergatoare care nu mai are nevoie de nici un fel de prezentare, multipla invingatoare la MPC si la alte maratoane de trail si mai nou de sosea, desi este inca foarte tanara. Sincer nu ma asteptam sa accepte, dar Iulia a acceptat imediat, asa ca ne-am inscris din prima ora . Mai ramane sa ne antrenam, ceea ce s-a dovedit a fi mai greu decat m-am asteptat.
Toamna asta am decontat mai multe pacate si un an bun de alergare. Dupa mica fractura de la Ciucas de care v-am mai povestit, dupa pauza de 2 saptamani de la sfarsitul lui octombrie, abia ma apucasem de antrenamente cand am avut o hemoragie la un ochi care m-a trimis o luna intr-o pauza fortata, timp in care am incercat toate investigatiile posibile si imposibile pentru a afla cauza. Nu am reusit decat sa cheltui o groaza de bani, si sa stau o luna luunga pe bara, timp in care mi-am pus 6 feluri de picaturi in ochi.
M-am reapucat de alergare in decembrie, iar dupa o saptamana am alergat un 5km la Christmas Tri, unde am avut ocazia sa vad cat am pierdut in luna de pauza. M-am sufocat dupa 2 km cu 4 pe mie, desi ma incalzisem bine. Ma gandeam cu groaza ca vine Iulia cu viteza ei supersonica si nu o sa ma tin dupa ea, si echipa o sa piarda din cauza mea. A fost motivatia care m-a facut sa ies la antrenament pe orice vreme si indiferent de zapada de afara.
Foarte grea a fost luna ianuarie, cu o cifra de 220 km alergati in conditii grele, pe zapada si gheata, cu timpi care nu-mi ieseau, si viteze care imi pareau imposibil de obtinut. Singura veste buna a fost ca traseul era aproape in intregime curatat, si deci puteam sa alergam in incaltarile de asfalt.
Din cauza ca Iulia a fost plecata o buna bucata din tara, nu am apucat sa alerg decat de 2 ori cu Tibi, dar pe gheata, si deci nu cu o viteza de concurs. Ne-am vazut toti 3 inainte de cursa, cand am luat kiturile si imediat am plecat in recunoastere in zona de la uzina, sa vedem la lumina zilei cat de rau se prezinta situatia. Am vazut ca era ok, asa ca am plecat sa ne schimbam si am iesit la incalzire.
Dupa incalzire ne-am mosmondit toti 3 atat incat am intrat in zona de start cu 10 secunde inainte de start, care start ne-a prins pe la jumatea plutonului, departe de echipele bune care bineinteles au plecat tare. Norocul nostru e ca s-a deschis un culoare usor in diagonala, asa ca am plecat intr-un sprint furios pe el, si timp de 6-700 m am zigzagat periculos incercand sa depasim cele mai multe echipe. Deja vedeam 2 echipe alergand tare la 100-150 m in fata noastra. Asta e, am strans din dinti si am bagat carbuni. Iulia a venit repede langa mine si a preluat trena si ne-a dus cu sub 4 pe mie in urmarire. Am ramas usor socat cand am depasit echipa de vedete Ingrid Mutter, Denisa Dragomir si Geanina Tanase (asa ceva cred ca nu se va mai intampla). Cand a inceput urcarea pe deal distanta s-a redus cam la 50 m si tragand impreuna am redus treptat si am intrat in pluton pe coborarea de pe deal.
Deja eram foarte frumos aliniati, Sana Sport in frunte, echipa Marianei Nenu a doua, si noi in ultima pozitie. Toate cele 3 fete erau in pozitia de mijloc, incadrate de coechipieri. Era un fel de formatie militara, formatie care s-a mentinut aproape 3 ture. Am profitat de trena dusa de altii ca sa ne tragem nitel sufletul, dupa goana. Mie ritmul imi convenea, dar o simteam pe Iulia ca ar fi alergat mai repede, si ma bucuram ca se merge in pluton :))).
Deja intampinam probleme de trafic, echipe de la cursa masculina pe final de cursa, asa ca strigam si ne anuntam prezenta ca sa ne faca loc. As vrea sa profit de prilej si sa le multumesc tuturor celor pe care poate i-am agasat cu strigatele noastre si care fara exceptie ne-au facut loc cu sportivitate, ba ne-au mai si incurajat. Scuze si multumiri celor care m-au recunoscut si m-au incurajat. Pulsul era sus, si de cele mai multe ori nu mi-am permis sa-mi iau ochii de pe traseu, orice pas gresit putea sa ma coste scump, si echipa sa aiba de suferit. V-am auzit pe toti chiar daca nu am putut sa va raspund si am prins aripi de fiecare data. Va multumesc :)
Iulia tatoneaza echipa Marianei si ii depaseste de cateva ori, pana trecem de ei si ne instalam dupa Sana Sport. Din pacate Tibi nu se simte asa bine pe bucata asta (nici eu), asa ca desi depasim si ne distantam de echipa Ideal Pack, incepe sa se faca distanta si intre noi si Sana Sport. Eu si Iulia alergam cot la cot cu Tibi in spatele nostru la cativa metrii. Cei de la Sana Sport au prins momentul si au accelerat usor si ne-au distantat. O tactica bine pusa in practica. Nici eu nu eram la acel moment la un nivel de energie prea mare. Am asteptat sa ajung aproape de start/sosire si am apelat la un gel si la activatorul de la Sponser, arma secreta. Nu am apucat sa infasc un pahar cu lichid pt ca erau alti alergatori la masa de alimentare. Cursa asta nu am reusit deloc sa iau ceva de pe masa pentru ca efectiv treceam in viteza pe acolo, si ba erau alti oameni acolo, ba voluntarii nu erau pe faza. O singura data a fost cat pe ce, dar un alergator mai lent s-a interpus intre mine si voluntarul cu tava, fara sa ma vada ca vin din spate, asa ca m-am lasat pagubas :)))
Activatorul si gelul si-au facut efect repede si am venit langa Iulia. Am incercat sa marim viteza, dar din pacare nu am reusit sa alergam mai repede, eu si Tibi, pentru ca Iulia ar fi putut cu siguranta sa alerge mult mai repede. Sana Sport se indepartau incetisor, si aveau sa scape in castigatori. In spatele nostru Denisa Dragomir si Ingrid Mutter stateau la taclale de parca nu alergau cu 4:20/km :))))
Tibi si-a revenit foarte frumos din tura a 5-ea si am alergat iar cu totii cot la cot. De data asta nu mai aveam pe nimeni in fata, asa ca am ragusit cat am strigat sa ne semnalam prezenta. Turele au trecut foarte repede, nu ai timp sa respiri, nu ai timp sa faci giumbuslucurile care sunt traditionale la Gerar. S-a lasat si mai frig, dar raman conditii bune de alergare.
Intram in ultima tura si lucrurile erau clare. Sana Sport a castigat cu 1:05 min in fata noastre, iar echipa Marianei a venit la 2:20 in spatele nostru.
Am trecut de mana linia de sosire in 1:31:01, un timp decent, pe locul 2 la categoria mixt, al sapteteal timp daca punem toate clasamentele si facem un open, ceea ce la Gerar nu exista. Daca Iulia va dori sa alerge si la anul cu noi cu siguranta vom putea sa reducem cateva minute din el. Am incercat si o mica alergare de revenire, dar ne-am dat seama ca eram toti 3 uzi leoarca, de parca iesisem de sub dus, asa ca dupa cateva poze si imbratisari am tulit-o in interior.
Inainte de festivitatea de premiere Tibi ne-a dat mari emotii, i s-a facut rau si chiar a lesinat, cazand inainte sa apuce cineva sa-l prinda pe gresia din sala mare. Si-a revenit repede, ba chiar a gasit energie sa urce cu noi pe podium. El a fost cu adevarat eroul echipei noastre, intrucat el e obisnuit sa alerge mai mult in panta, si probabil i-a fost mult mai greu decat mie sau Iuliei. Vorbind de Iulia a fost un adevarat privilegiu sa alerg cu ea in echipa. O stiam de ceva vreme, i-am admirat performantele, victoriile de la MPC, timpii extraterestrii :)
Am avut o echipa grozava, cea mai bune pe care mi-o puteam dori si va multumesc Iulia si Tibi :)
Cateva cuvinte despre organizare, un kit foarte bogat, totul foarte bine pus la punct, voluntari foarte simpatici si traseul bine delimitat. Singura observatie ar fi cu ora de start. daca se incepea la 2 am fi prins si noi putin soare, o raritate in zilele acestea. A fost fain si pe noapte, cu exceptia celor 2-3 ocazii cand am calcat direct intr-o balta :))))
A fost prima data cand am purtat echipamentul de membru al echipei Ciucas, din care sunt mandru ca fac parte. Seara s-a incheiat cum nu se putea mai bine, in Piranha la o masa cu Ciucas & friends
Ne vedem si la anul :)
Toamna asta am decontat mai multe pacate si un an bun de alergare. Dupa mica fractura de la Ciucas de care v-am mai povestit, dupa pauza de 2 saptamani de la sfarsitul lui octombrie, abia ma apucasem de antrenamente cand am avut o hemoragie la un ochi care m-a trimis o luna intr-o pauza fortata, timp in care am incercat toate investigatiile posibile si imposibile pentru a afla cauza. Nu am reusit decat sa cheltui o groaza de bani, si sa stau o luna luunga pe bara, timp in care mi-am pus 6 feluri de picaturi in ochi.
M-am reapucat de alergare in decembrie, iar dupa o saptamana am alergat un 5km la Christmas Tri, unde am avut ocazia sa vad cat am pierdut in luna de pauza. M-am sufocat dupa 2 km cu 4 pe mie, desi ma incalzisem bine. Ma gandeam cu groaza ca vine Iulia cu viteza ei supersonica si nu o sa ma tin dupa ea, si echipa o sa piarda din cauza mea. A fost motivatia care m-a facut sa ies la antrenament pe orice vreme si indiferent de zapada de afara.
Foarte grea a fost luna ianuarie, cu o cifra de 220 km alergati in conditii grele, pe zapada si gheata, cu timpi care nu-mi ieseau, si viteze care imi pareau imposibil de obtinut. Singura veste buna a fost ca traseul era aproape in intregime curatat, si deci puteam sa alergam in incaltarile de asfalt.
Din cauza ca Iulia a fost plecata o buna bucata din tara, nu am apucat sa alerg decat de 2 ori cu Tibi, dar pe gheata, si deci nu cu o viteza de concurs. Ne-am vazut toti 3 inainte de cursa, cand am luat kiturile si imediat am plecat in recunoastere in zona de la uzina, sa vedem la lumina zilei cat de rau se prezinta situatia. Am vazut ca era ok, asa ca am plecat sa ne schimbam si am iesit la incalzire.
Dupa incalzire ne-am mosmondit toti 3 atat incat am intrat in zona de start cu 10 secunde inainte de start, care start ne-a prins pe la jumatea plutonului, departe de echipele bune care bineinteles au plecat tare. Norocul nostru e ca s-a deschis un culoare usor in diagonala, asa ca am plecat intr-un sprint furios pe el, si timp de 6-700 m am zigzagat periculos incercand sa depasim cele mai multe echipe. Deja vedeam 2 echipe alergand tare la 100-150 m in fata noastra. Asta e, am strans din dinti si am bagat carbuni. Iulia a venit repede langa mine si a preluat trena si ne-a dus cu sub 4 pe mie in urmarire. Am ramas usor socat cand am depasit echipa de vedete Ingrid Mutter, Denisa Dragomir si Geanina Tanase (asa ceva cred ca nu se va mai intampla). Cand a inceput urcarea pe deal distanta s-a redus cam la 50 m si tragand impreuna am redus treptat si am intrat in pluton pe coborarea de pe deal.
Deja eram foarte frumos aliniati, Sana Sport in frunte, echipa Marianei Nenu a doua, si noi in ultima pozitie. Toate cele 3 fete erau in pozitia de mijloc, incadrate de coechipieri. Era un fel de formatie militara, formatie care s-a mentinut aproape 3 ture. Am profitat de trena dusa de altii ca sa ne tragem nitel sufletul, dupa goana. Mie ritmul imi convenea, dar o simteam pe Iulia ca ar fi alergat mai repede, si ma bucuram ca se merge in pluton :))).
Deja intampinam probleme de trafic, echipe de la cursa masculina pe final de cursa, asa ca strigam si ne anuntam prezenta ca sa ne faca loc. As vrea sa profit de prilej si sa le multumesc tuturor celor pe care poate i-am agasat cu strigatele noastre si care fara exceptie ne-au facut loc cu sportivitate, ba ne-au mai si incurajat. Scuze si multumiri celor care m-au recunoscut si m-au incurajat. Pulsul era sus, si de cele mai multe ori nu mi-am permis sa-mi iau ochii de pe traseu, orice pas gresit putea sa ma coste scump, si echipa sa aiba de suferit. V-am auzit pe toti chiar daca nu am putut sa va raspund si am prins aripi de fiecare data. Va multumesc :)
Iulia tatoneaza echipa Marianei si ii depaseste de cateva ori, pana trecem de ei si ne instalam dupa Sana Sport. Din pacate Tibi nu se simte asa bine pe bucata asta (nici eu), asa ca desi depasim si ne distantam de echipa Ideal Pack, incepe sa se faca distanta si intre noi si Sana Sport. Eu si Iulia alergam cot la cot cu Tibi in spatele nostru la cativa metrii. Cei de la Sana Sport au prins momentul si au accelerat usor si ne-au distantat. O tactica bine pusa in practica. Nici eu nu eram la acel moment la un nivel de energie prea mare. Am asteptat sa ajung aproape de start/sosire si am apelat la un gel si la activatorul de la Sponser, arma secreta. Nu am apucat sa infasc un pahar cu lichid pt ca erau alti alergatori la masa de alimentare. Cursa asta nu am reusit deloc sa iau ceva de pe masa pentru ca efectiv treceam in viteza pe acolo, si ba erau alti oameni acolo, ba voluntarii nu erau pe faza. O singura data a fost cat pe ce, dar un alergator mai lent s-a interpus intre mine si voluntarul cu tava, fara sa ma vada ca vin din spate, asa ca m-am lasat pagubas :)))
Activatorul si gelul si-au facut efect repede si am venit langa Iulia. Am incercat sa marim viteza, dar din pacare nu am reusit sa alergam mai repede, eu si Tibi, pentru ca Iulia ar fi putut cu siguranta sa alerge mult mai repede. Sana Sport se indepartau incetisor, si aveau sa scape in castigatori. In spatele nostru Denisa Dragomir si Ingrid Mutter stateau la taclale de parca nu alergau cu 4:20/km :))))
Tibi si-a revenit foarte frumos din tura a 5-ea si am alergat iar cu totii cot la cot. De data asta nu mai aveam pe nimeni in fata, asa ca am ragusit cat am strigat sa ne semnalam prezenta. Turele au trecut foarte repede, nu ai timp sa respiri, nu ai timp sa faci giumbuslucurile care sunt traditionale la Gerar. S-a lasat si mai frig, dar raman conditii bune de alergare.
Intram in ultima tura si lucrurile erau clare. Sana Sport a castigat cu 1:05 min in fata noastre, iar echipa Marianei a venit la 2:20 in spatele nostru.
Am trecut de mana linia de sosire in 1:31:01, un timp decent, pe locul 2 la categoria mixt, al sapteteal timp daca punem toate clasamentele si facem un open, ceea ce la Gerar nu exista. Daca Iulia va dori sa alerge si la anul cu noi cu siguranta vom putea sa reducem cateva minute din el. Am incercat si o mica alergare de revenire, dar ne-am dat seama ca eram toti 3 uzi leoarca, de parca iesisem de sub dus, asa ca dupa cateva poze si imbratisari am tulit-o in interior.
Inainte de festivitatea de premiere Tibi ne-a dat mari emotii, i s-a facut rau si chiar a lesinat, cazand inainte sa apuce cineva sa-l prinda pe gresia din sala mare. Si-a revenit repede, ba chiar a gasit energie sa urce cu noi pe podium. El a fost cu adevarat eroul echipei noastre, intrucat el e obisnuit sa alerge mai mult in panta, si probabil i-a fost mult mai greu decat mie sau Iuliei. Vorbind de Iulia a fost un adevarat privilegiu sa alerg cu ea in echipa. O stiam de ceva vreme, i-am admirat performantele, victoriile de la MPC, timpii extraterestrii :)
Am avut o echipa grozava, cea mai bune pe care mi-o puteam dori si va multumesc Iulia si Tibi :)
Cateva cuvinte despre organizare, un kit foarte bogat, totul foarte bine pus la punct, voluntari foarte simpatici si traseul bine delimitat. Singura observatie ar fi cu ora de start. daca se incepea la 2 am fi prins si noi putin soare, o raritate in zilele acestea. A fost fain si pe noapte, cu exceptia celor 2-3 ocazii cand am calcat direct intr-o balta :))))
A fost prima data cand am purtat echipamentul de membru al echipei Ciucas, din care sunt mandru ca fac parte. Seara s-a incheiat cum nu se putea mai bine, in Piranha la o masa cu Ciucas & friends
Ne vedem si la anul :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)







