De ceva vreme imi doream sa incerc si o competitie gen vertical. Vertical defineste un concurs mai putin cunoscut la noi pe distante scurte si cu diferenta mare de nivel. Cea mai cunoscuta (si veche) este Hit the Top, din Bran pana la vf Omu (pana anul trecut Scara) si inapoi, dar vine tare din urma si Vertical Trail Race din Busteni (Busteni - Babele), care beneficiaza de o importanta sustinere a primariei din Busteni.
Squeezy Vertical Race mi s-a parut o introducere buna in lumea vertical, intrucat este mai scurta si cu diferenta de nivel mai mica decat celelalte doua. Pe scurt, se pleaca de la Gura Raului din Zarnesti, se alearga pana la fantana Botorog (drumul spre Prapastiile Zarnestiului) si apoi pe poteca turistica care duce la cabana Curmatura pana in poiana Zanoaga, unde se face iar dreapta si se urca pieptis poteca care duce in varful Pietrei Mici.
luni, 21 aprilie 2014
luni, 7 aprilie 2014
Semimaraton Brasov Intersport - trosc-pleosc
Buuuuf- trosc-ploesc, si eram pe jos, dupa ce ce tocmai raschetasem cu cotul 3 radacini si am intins noroiul pe o portiune de 3-4 metri. In spatele meu 3 concurenti care au asistat la cazatura mea si care ma intreaba daca eram ok. Eram, si dupa cateva secunde reiau alergarea mai usor. Am inceput cu mijoculul relatarii, dar e un rezumat destul de edificator al cursei de sambata.
Am asteptat cu nerabdare Semimaratonul Brasov, pe traseul caruia am apucat sa alerg de 2 ori intre Craciun si Revelion, cu o imbunatatire vizibila la timpului de urcare pana in Poiana. Din acest motiv speram la un timp sub 2 ore, anul trecut, in practic primul meu concurs de trail scotand 2,12 h. Din pacate socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ.
Startul a avut loc de data aceasta la ora 12 (o idée foarte buna pentru cei care nu locuiesc in Brasov, care sper sa ramana si pentru editiile viitoare), asa ca am ajuns seara acasa (stau la 100m de start) am dormit bine iar dimineata pe la 9 am fost sa-mi iau kitul de start cand nu eram nimeni la coada, asa ca in 2 minute terminasem.
Lume multa la start, 1200 de alergatori, ceea ce face ca Semimaratonul Brasov sa fie cel mai mare concurs de trail running de la noi. Poate si pentru ca alte concursuri mai vechi au un numar limitat de locuri sau isi rezerva dreptul de a selecta participantii. Ca si anul trecut foarte multi alergatori profesionisti, de la noi sau de pe celalalt mal al Prutului.
Dupa inregistrare m-am plimbat un pic prin Expo, mai saracut decat anul trecut, dar bine dotat cu un aparat de scanat talpile de la Intersport, test pe care l-am facut si eu dupa cursa.
La start am plecat destul de in fata, impreuna cu Andrei, avand de gand sa alergam mai tare un pic. Vremea destul de dubioasa, cu ocazionale reprise de ploaie usoara, dar o temperatura buna pentru alergat. S-a plecat tare, si am tinut un ritm sub 5/km. Din pacate destul de repede am simtit ca nu e o zi buna pentru mine. Cred ca orice alergator simte repede cand are o zi mai proasta, mai ales dupa primii km. Andrei era in vana asa ca la Pietrele lui Solomon am incetinit usor si l-am urmarit cu privire cum se indeparteaza.
Am alergat toata urcarea, la un ritm inferior celor doua antrenamente de dupa Craciun, cand am alergat sub 50 min pana la punctual de hidratare din Poiana, si atunci pe zapada, dare ram depasit de alergatori care plecasera mai din spate. Ritmul a fost constant, dar destul de lent. Totusi pe ultimii km reusesc sa-i depasesc la loc pe cei pe care panta mare din acel loc i-a redus la un mers rapid.
Am ajuns la punctual de hidratare in 52 min si inca mai trageam speranta la un timp sub 2 ore, avand in vedere ca mai erau putine urcari pana la final, iar majoritatea traseului ramas era in coborare. Infasc din alergare un pahar de isotonic si o iau la vale cat mai repede. Prea repede pentru pe una din primele bucati de coborare talpile Asicsilor mei s-au umplut de noroi si dau o tranta de toata frumusetea, decorand tricoul, cotul stang si colantii cu o combinatie interesanta de noroi si sange.
De aici am incetinit si mai mult, iar restul concurentilor treceau in tromba pe langa mine. Realmente simteam ca nu dispuneam de stabilitatea necesara, ceea ce m-a facut sa ma hotaresc sa pun man ape niste ghete mai adevcate noroiului. In plus nu mi-ar strica sa-mi pun la punct si tehnica de coborare.
Am ajuns in Saua Tampei cam la o ora jumate si mai aveam cam 6-7 km. Coborarea abrupta care urmeaza pe un drum de pietris nu prea imi place, asa ca atunci cand ajungem in Racadau si drumul incepe sa urce usor sunt de-a dreptul fericit. Alerg mai bine si sperantele mele incep sa se aprinda din nou. Din pacate pietrele lustruite de pe cealalta parte a Tampei ma franeaza din nou, asa ca pierd iarasi timp pretios.
Cand ajung la ultima urcare ceasul indica 2 ore si pierdusem partida. De acolo traseul e relativ simplu si ajung la finish in 2:06 h, mai bine cu 6 minute decat anul trecut, dar totusi un esec, tinand cont de circumstante. Cand am ajuns am observat ca am o pata caracteristica de sange pe piept (cunoscatorie stie :p), unul din Nipguarzi cazand. Avusesem proasta inspiratie sa alerg in tricoul New Ballance de la Roma, uitand ca NB e firma americana si ca atare oriece product e cu un numar mai mare. Nu am simtit nimic in timpul cursei :)
Desi nu am obtinut timpul dorit, a fost un concurs la care voi reveni mereu cu placere, atat pentru locatie, cat si pentru modul in care este organizat.
Ne revedm la anul, dar pana atunci mai sunt multe curse interesante
Urmeaza Squeeze Vertical Challenge pe 19 aprilie la Zarnesti, prima mea cursa de genul Hit the Top
PS Voi reveni mai pe seara si cu cateva poze
Am asteptat cu nerabdare Semimaratonul Brasov, pe traseul caruia am apucat sa alerg de 2 ori intre Craciun si Revelion, cu o imbunatatire vizibila la timpului de urcare pana in Poiana. Din acest motiv speram la un timp sub 2 ore, anul trecut, in practic primul meu concurs de trail scotand 2,12 h. Din pacate socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ.
Startul a avut loc de data aceasta la ora 12 (o idée foarte buna pentru cei care nu locuiesc in Brasov, care sper sa ramana si pentru editiile viitoare), asa ca am ajuns seara acasa (stau la 100m de start) am dormit bine iar dimineata pe la 9 am fost sa-mi iau kitul de start cand nu eram nimeni la coada, asa ca in 2 minute terminasem.
Lume multa la start, 1200 de alergatori, ceea ce face ca Semimaratonul Brasov sa fie cel mai mare concurs de trail running de la noi. Poate si pentru ca alte concursuri mai vechi au un numar limitat de locuri sau isi rezerva dreptul de a selecta participantii. Ca si anul trecut foarte multi alergatori profesionisti, de la noi sau de pe celalalt mal al Prutului.
Dupa inregistrare m-am plimbat un pic prin Expo, mai saracut decat anul trecut, dar bine dotat cu un aparat de scanat talpile de la Intersport, test pe care l-am facut si eu dupa cursa.
La start am plecat destul de in fata, impreuna cu Andrei, avand de gand sa alergam mai tare un pic. Vremea destul de dubioasa, cu ocazionale reprise de ploaie usoara, dar o temperatura buna pentru alergat. S-a plecat tare, si am tinut un ritm sub 5/km. Din pacate destul de repede am simtit ca nu e o zi buna pentru mine. Cred ca orice alergator simte repede cand are o zi mai proasta, mai ales dupa primii km. Andrei era in vana asa ca la Pietrele lui Solomon am incetinit usor si l-am urmarit cu privire cum se indeparteaza.
Am alergat toata urcarea, la un ritm inferior celor doua antrenamente de dupa Craciun, cand am alergat sub 50 min pana la punctual de hidratare din Poiana, si atunci pe zapada, dare ram depasit de alergatori care plecasera mai din spate. Ritmul a fost constant, dar destul de lent. Totusi pe ultimii km reusesc sa-i depasesc la loc pe cei pe care panta mare din acel loc i-a redus la un mers rapid.
Am ajuns la punctual de hidratare in 52 min si inca mai trageam speranta la un timp sub 2 ore, avand in vedere ca mai erau putine urcari pana la final, iar majoritatea traseului ramas era in coborare. Infasc din alergare un pahar de isotonic si o iau la vale cat mai repede. Prea repede pentru pe una din primele bucati de coborare talpile Asicsilor mei s-au umplut de noroi si dau o tranta de toata frumusetea, decorand tricoul, cotul stang si colantii cu o combinatie interesanta de noroi si sange.
De aici am incetinit si mai mult, iar restul concurentilor treceau in tromba pe langa mine. Realmente simteam ca nu dispuneam de stabilitatea necesara, ceea ce m-a facut sa ma hotaresc sa pun man ape niste ghete mai adevcate noroiului. In plus nu mi-ar strica sa-mi pun la punct si tehnica de coborare.
Am ajuns in Saua Tampei cam la o ora jumate si mai aveam cam 6-7 km. Coborarea abrupta care urmeaza pe un drum de pietris nu prea imi place, asa ca atunci cand ajungem in Racadau si drumul incepe sa urce usor sunt de-a dreptul fericit. Alerg mai bine si sperantele mele incep sa se aprinda din nou. Din pacate pietrele lustruite de pe cealalta parte a Tampei ma franeaza din nou, asa ca pierd iarasi timp pretios.
Cand ajung la ultima urcare ceasul indica 2 ore si pierdusem partida. De acolo traseul e relativ simplu si ajung la finish in 2:06 h, mai bine cu 6 minute decat anul trecut, dar totusi un esec, tinand cont de circumstante. Cand am ajuns am observat ca am o pata caracteristica de sange pe piept (cunoscatorie stie :p), unul din Nipguarzi cazand. Avusesem proasta inspiratie sa alerg in tricoul New Ballance de la Roma, uitand ca NB e firma americana si ca atare oriece product e cu un numar mai mare. Nu am simtit nimic in timpul cursei :)
Desi nu am obtinut timpul dorit, a fost un concurs la care voi reveni mereu cu placere, atat pentru locatie, cat si pentru modul in care este organizat.
Ne revedm la anul, dar pana atunci mai sunt multe curse interesante
Urmeaza Squeeze Vertical Challenge pe 19 aprilie la Zarnesti, prima mea cursa de genul Hit the Top
PS Voi reveni mai pe seara si cu cateva poze
Abonați-vă la:
Postări (Atom)