Duminica am doua premiere:
- alerg un concurs la o saptamana dupa un maraton (va fi interesant sa vedem cat de mult m-am recuperat, mai ales ca-mi si propun un timp foarte bun);
- alerg pentru o cauza umanitara
Au trecut cateva zile de la superbul maraton montan Ecomaraton Moeciu 2013, si intru deja in febra unei noi competitii, Semimaratonul Bucuresti - Petrom 2013, organizat de Asociatia Bucharest Running Club, care organizeaza si Maratonul International Bucuresti.
Impreuna cu colegii mei Daniel Osmanovici si Razvan Lupu de la Antena1 vom alerga pentru campania "Vreau sa ajut" a fundatiei Mereu Aproape, campanie care are ca scop ajutarea unor copii bolnavi, a caror parinti nu dispun de resursele financiare necesare pentru a le achita tratamentele costisitoare.
In ultimii ani fundatia Mereu Aproape a ajutat sute de copii bolnavi, dandu-le o sansa de care poate nu ar fi putut sa beneficieze altfel.
Vrem sa atragem atentia asupra acestei campanii minunate, asa incat si alti copii bolnavi sa beneficieze de sansa de a fi ajutati si pentru a strange mai multe fonduri pentru aceasta campanie.
Alergam pentru sanatate, alergam pentru copii!
Cateva cuvinte si despre concurs. Vor fi 21 de km pe asfalt, prin centrul Bucurestiului, pe caldura mare (iarasi) pe un traseu deja clasic, acelasi de la maratonul din 2012.
Dupa cum puteti vedea, traseul serpuieste prin centrul capitalei, asa ca va invit sa profitati de vremea superba si sa veniti sa ne incurajati. Vom aveam mare nevoie de suportul vostru, intrucat va fi foarte cald, iar caldura nu face casa buna cu alergarea de anduranta.
vineri, 17 mai 2013
luni, 13 mai 2013
Eco Marathon Moeciu 2013 - Cursa mea
Am asteptat cu nerabdare Eco Marathon Moeciu 2013, niciodata nu cred ca m-am inscris atat de devreme la o cursa, de frica sa nu cumva sa se inchida inscrierile la cursa de maraton. In anii precedenti, din diverse motive am ratat participarea, iar din reactiile primite de la prietenii mei care au participat, am regretat in fiecare an lipsa mea.
Ca de obicei pregatirea de primavara a fost sporadica, mai ales in ultima perioada, cand am fost mai mult plecat prin delegatii. Intrucat m-am saturat sa tot ajung in zona in noaptea dinainte de maraton, de data asta mi-am luat 2 zile libere ca sa ajung inca de joi seara la Moeciu, unde m-am cazat la pensiunea Regina Muntilor, impreuna cu o gasca mare de la Ro Club Maraton.
Vineri a fost o zi foarte relaxanta, am avut timp si sa parcurg cu piciorul bucla 3, sa ma inregistrez printre primii, exact opusul ultimelor alergari, cand am ajuns cu limba scoasa, pe ultima suta de metri. Vremea era foarte frumoasa si o idee mai cald decat e necesar pentru optimul de alergare, ceea ce m-a pus pe ganduri. Norocul meu a fost ca Ana Maria de la Ro Club, mi-a imprumutat un rucsac de hidratare, si mai ales ca mi-a lasat un pachet de servetele intr-un buzunar, ceea ce s-a dovedit a fi cel mai util obiect luat cu mine
Am vorbit despre traseu in articolul precedent, dar poate ar fi interesany de vazut si profilul lui, ca sa intelegeti (cei care n-ati fost) ce inseamna EcoMarathon
A venit si dimineata concursului, dupa o noapte cu emotii, m-am cam zvarcolit in asternut. De abia asteptam startul. Un mic dejun cu cei de la club, si am pornit spre zona de start.
Lume foarte multa, peste o mie de alergatori era in zona de start sau prin preajma, asteptand startul oficial. Multi prieteni, m-am tot salutat cu unul sau altul. Si a venit si momentul mult asteptat, 3, 2, 1, Staaaaaaaart!
Si s-a plecat in prima bucla, profesionistii ca din pusca, noi in pas incet, din cauza multimii de alergatori din jurul meu. Imediat prindem viteza si o luam pe prima parte a buclei 1, pe drumul asfaltat de pe Valea Popii, si apoi pe o bucata de drum forestier, 3,2 km pana intram pe prima urcare, spre La Mandru, 292 m diferenta de nivel, urcare pe care toata coloana o parcurge la pas. Dupa primul punct de alimentare atingem varful coborarii, si coloana de alergatori (cam mergatori pana atunci) prinde imediat viteza spre Fundata. Aici scapam si de inghesuiala, fiecare coborand in ritmul lui, majoritatea foarte rapid. De aici ajungem la Fundata si simt primele simptome ale marii probleme a zilei, una care m-a trimis pe ultima coborare, pe poteca lui George spre Moeciu de Sus, direct in tufisuri, unde am pierdut vreo 5 min. Am ajuns in 1:50 h la finalul buclei 1, cu o sete mare, pe care energizantul din rucsac nu o putea potoli. Alimentez in Moeciu, unde am surpriza sa-l intalnesc pe un coleg de la handbal, Marius Dumitran, de la Victoria, alergator si triatlonist.
Plecarea in bucla 2 incepe cu o urcare abrupta spre Coltul Zilistea, 243 m diferenta de nivel, de unde continua pe Culmea lunga, usor in coborare (alergare placuta), urca un pic spre Coltul Cremenei, ca apoi sa coboare foarte abrupt spre Cheile Gradistei, unde urcam pana la piscina, unde avem alt punct de alimentare. De aici a inceput urcarea cu diferenta de nivel cea mai mare, 419 m, dar nu asa de dura, ca ultimele 2, intrucat serpuia prin padure si nu urca pieptis. Aici am avut si cele mai mari probleme, mi-a fost rau si am vizitat si alte tufisiuri (oare ce-or fi zi cei care inevitabil m-au vazut iesind, asta prob a gasit vreo scurtatura), iar ritmul urcarii a fost tare lent. Mi-am mai revenit pe urmatoarea bucata, care alterna bucati de coborare lungi cu mici urcari, toata o placere de alergat. A urmat inevitabila coborare in tromba spre Moeciu de Sus, una abrupta, dar buna pentru alergat. 3 ore a durat bucla 2, si probabil aveam o fata destul de expresiva cand am ajuns la punctul de alimentare. Nu probabil, ci sigur, pentru dau cu ochii de mama si cumnata mea, care ma saluta si ma intreaba daca nu vreau sa renunt (oare chiar asa rau aratam???). Raspunsul meu a fost al oricarui alergator care mai poata sa puna un picior inaintea celuilalt. Nu ma simteam foarte rau, doar ca diareea m-a cam secat de puteri exact cand nu trebuia. Cand termini? Buna intrebare, ii raspund si plec mai departe. Atac penultima urcare la pas, 326 m diferenta de nivel spre varful Bisericuta.
Ca o paralela, daca ajungeti la Moeciul de Sus, neaparat urcati pe culmea dintre valea Popii si valea Bangaleasa, privelistea este incredibila, se vad toti muntii mari din jur perfect, Bucegii, Craiul si Fagarasul.
Urcarea este la inceput pieptis, apoi urca mai domol spre Bisericuta, de unde se coboara mai intai domol, apoi foarte abrupt spre valea Bangaleasa, unde la capatul drumului forestier avem ultimul punct de alimentare, inainte de cea mai brutala urcare, cei 359 m spre Poiana Gutanu, unde trebuie sa recunosc ca m-am tarat ca un vierme. Capul in pamant si un pas inaintea celuilalt, fara sa ma opresc cum facea cu concurent inainte mea, care se aseza jos, statea 2 min si apoi galopa o bucata la deal si asa mai departe. Mai sus o fata in negru inainta constant si se indeparta. Enorm de mult mi-a luat, cred ca vreo 45-50 de min, dar intr-un final glorios am ajuns sus, la cota 1460, cel mai inalt punct atins. Aici am cotit-o la stanga, urma sa alergam 6 km usor in coborare pe muchia Plesei, varstata cu mici urcari, alergabile, cu finalul intr-o coborare oribil de abruta direct in sat
.
Am inceput la pas, dar dupa cativa metri am inceput sa alerg usurel, pana am ajuns la un pas de croaziera pe care stiam ca il pot sustine destul de mult. Moralul meu este in crestere simtind finalul aproape, si vazand ca depasesc concurenti care nu mai erau in stare sa alerge. Il depasesc si pe alergatorul mai in varsta care urca in ritm mai ciudat mai devreme, dar il simt cum imi ia trena si continua sa alerge cand lent cand foarte tare, pana in calcaiele mele. La un moment dat a disparut din spatele meu, sper ca a ajuns cu bine la final. Alergare solitara prin padurea intunecoasa, dar finalul e aproape, asa ca alerg detul de constant. Depasesc un grup mai maricel, si am ajuns pe culme inaintea ultimei coborari. Apar oameni care ma incurajeaza asa ca imi dau drumul la vale destul de tare. In ultima bucata de padure dau de Marius, pe care il credeam cu mult inaintea mea, si care avea probleme cu genunchiul. Coboram impreuna ultimele sute de metri, traversam paraul, asteptat fiecare de sustinatorii lui, si ajungem impreuna la finish.
Un final potrivit pentru o cursa atat de lunga dar atat de frumoasa. timpul final a fost 8:06:27
Am ajuns la pas la pensiune, unde marturisesc ca era cat pe aci sa cad in baie, motiv pentru care n-am mai mers nici la premiere, din pacate. Ziua am incheiat-o cu colegii de club, la o cina prelungita.
Asa a fost pentru mine Eco Marathon Moeciu 2013, un concurs cu destule invataminte, si sper ca la anul sa fie mult mai bine.
La final as dori sa le multumesc Corneliei si Silviei David, lui Adi Bostan, Mihai Orleanu si toti cei din echipa lor, mai ales voluntarilor din punctele de alimentare, pentru amabilitate si grija fata de participanti. Ca de obicei, nu ai ce sa le reprosezi, si este o placere sa participi. Tricoul si medalia foarte frumoase, traseul foarte bine marcat si ales.
Ne vedem cu siguranta la anul! ;)
Ca de obicei pregatirea de primavara a fost sporadica, mai ales in ultima perioada, cand am fost mai mult plecat prin delegatii. Intrucat m-am saturat sa tot ajung in zona in noaptea dinainte de maraton, de data asta mi-am luat 2 zile libere ca sa ajung inca de joi seara la Moeciu, unde m-am cazat la pensiunea Regina Muntilor, impreuna cu o gasca mare de la Ro Club Maraton.
Vineri a fost o zi foarte relaxanta, am avut timp si sa parcurg cu piciorul bucla 3, sa ma inregistrez printre primii, exact opusul ultimelor alergari, cand am ajuns cu limba scoasa, pe ultima suta de metri. Vremea era foarte frumoasa si o idee mai cald decat e necesar pentru optimul de alergare, ceea ce m-a pus pe ganduri. Norocul meu a fost ca Ana Maria de la Ro Club, mi-a imprumutat un rucsac de hidratare, si mai ales ca mi-a lasat un pachet de servetele intr-un buzunar, ceea ce s-a dovedit a fi cel mai util obiect luat cu mine
Am vorbit despre traseu in articolul precedent, dar poate ar fi interesany de vazut si profilul lui, ca sa intelegeti (cei care n-ati fost) ce inseamna EcoMarathon
A venit si dimineata concursului, dupa o noapte cu emotii, m-am cam zvarcolit in asternut. De abia asteptam startul. Un mic dejun cu cei de la club, si am pornit spre zona de start.
Lume foarte multa, peste o mie de alergatori era in zona de start sau prin preajma, asteptand startul oficial. Multi prieteni, m-am tot salutat cu unul sau altul. Si a venit si momentul mult asteptat, 3, 2, 1, Staaaaaaaart!
Si s-a plecat in prima bucla, profesionistii ca din pusca, noi in pas incet, din cauza multimii de alergatori din jurul meu. Imediat prindem viteza si o luam pe prima parte a buclei 1, pe drumul asfaltat de pe Valea Popii, si apoi pe o bucata de drum forestier, 3,2 km pana intram pe prima urcare, spre La Mandru, 292 m diferenta de nivel, urcare pe care toata coloana o parcurge la pas. Dupa primul punct de alimentare atingem varful coborarii, si coloana de alergatori (cam mergatori pana atunci) prinde imediat viteza spre Fundata. Aici scapam si de inghesuiala, fiecare coborand in ritmul lui, majoritatea foarte rapid. De aici ajungem la Fundata si simt primele simptome ale marii probleme a zilei, una care m-a trimis pe ultima coborare, pe poteca lui George spre Moeciu de Sus, direct in tufisuri, unde am pierdut vreo 5 min. Am ajuns in 1:50 h la finalul buclei 1, cu o sete mare, pe care energizantul din rucsac nu o putea potoli. Alimentez in Moeciu, unde am surpriza sa-l intalnesc pe un coleg de la handbal, Marius Dumitran, de la Victoria, alergator si triatlonist.
Plecarea in bucla 2 incepe cu o urcare abrupta spre Coltul Zilistea, 243 m diferenta de nivel, de unde continua pe Culmea lunga, usor in coborare (alergare placuta), urca un pic spre Coltul Cremenei, ca apoi sa coboare foarte abrupt spre Cheile Gradistei, unde urcam pana la piscina, unde avem alt punct de alimentare. De aici a inceput urcarea cu diferenta de nivel cea mai mare, 419 m, dar nu asa de dura, ca ultimele 2, intrucat serpuia prin padure si nu urca pieptis. Aici am avut si cele mai mari probleme, mi-a fost rau si am vizitat si alte tufisiuri (oare ce-or fi zi cei care inevitabil m-au vazut iesind, asta prob a gasit vreo scurtatura), iar ritmul urcarii a fost tare lent. Mi-am mai revenit pe urmatoarea bucata, care alterna bucati de coborare lungi cu mici urcari, toata o placere de alergat. A urmat inevitabila coborare in tromba spre Moeciu de Sus, una abrupta, dar buna pentru alergat. 3 ore a durat bucla 2, si probabil aveam o fata destul de expresiva cand am ajuns la punctul de alimentare. Nu probabil, ci sigur, pentru dau cu ochii de mama si cumnata mea, care ma saluta si ma intreaba daca nu vreau sa renunt (oare chiar asa rau aratam???). Raspunsul meu a fost al oricarui alergator care mai poata sa puna un picior inaintea celuilalt. Nu ma simteam foarte rau, doar ca diareea m-a cam secat de puteri exact cand nu trebuia. Cand termini? Buna intrebare, ii raspund si plec mai departe. Atac penultima urcare la pas, 326 m diferenta de nivel spre varful Bisericuta.
Ca o paralela, daca ajungeti la Moeciul de Sus, neaparat urcati pe culmea dintre valea Popii si valea Bangaleasa, privelistea este incredibila, se vad toti muntii mari din jur perfect, Bucegii, Craiul si Fagarasul.
Urcarea este la inceput pieptis, apoi urca mai domol spre Bisericuta, de unde se coboara mai intai domol, apoi foarte abrupt spre valea Bangaleasa, unde la capatul drumului forestier avem ultimul punct de alimentare, inainte de cea mai brutala urcare, cei 359 m spre Poiana Gutanu, unde trebuie sa recunosc ca m-am tarat ca un vierme. Capul in pamant si un pas inaintea celuilalt, fara sa ma opresc cum facea cu concurent inainte mea, care se aseza jos, statea 2 min si apoi galopa o bucata la deal si asa mai departe. Mai sus o fata in negru inainta constant si se indeparta. Enorm de mult mi-a luat, cred ca vreo 45-50 de min, dar intr-un final glorios am ajuns sus, la cota 1460, cel mai inalt punct atins. Aici am cotit-o la stanga, urma sa alergam 6 km usor in coborare pe muchia Plesei, varstata cu mici urcari, alergabile, cu finalul intr-o coborare oribil de abruta direct in sat
.
Am inceput la pas, dar dupa cativa metri am inceput sa alerg usurel, pana am ajuns la un pas de croaziera pe care stiam ca il pot sustine destul de mult. Moralul meu este in crestere simtind finalul aproape, si vazand ca depasesc concurenti care nu mai erau in stare sa alerge. Il depasesc si pe alergatorul mai in varsta care urca in ritm mai ciudat mai devreme, dar il simt cum imi ia trena si continua sa alerge cand lent cand foarte tare, pana in calcaiele mele. La un moment dat a disparut din spatele meu, sper ca a ajuns cu bine la final. Alergare solitara prin padurea intunecoasa, dar finalul e aproape, asa ca alerg detul de constant. Depasesc un grup mai maricel, si am ajuns pe culme inaintea ultimei coborari. Apar oameni care ma incurajeaza asa ca imi dau drumul la vale destul de tare. In ultima bucata de padure dau de Marius, pe care il credeam cu mult inaintea mea, si care avea probleme cu genunchiul. Coboram impreuna ultimele sute de metri, traversam paraul, asteptat fiecare de sustinatorii lui, si ajungem impreuna la finish.
Un final potrivit pentru o cursa atat de lunga dar atat de frumoasa. timpul final a fost 8:06:27
Am ajuns la pas la pensiune, unde marturisesc ca era cat pe aci sa cad in baie, motiv pentru care n-am mai mers nici la premiere, din pacate. Ziua am incheiat-o cu colegii de club, la o cina prelungita.
Asa a fost pentru mine Eco Marathon Moeciu 2013, un concurs cu destule invataminte, si sper ca la anul sa fie mult mai bine.
La final as dori sa le multumesc Corneliei si Silviei David, lui Adi Bostan, Mihai Orleanu si toti cei din echipa lor, mai ales voluntarilor din punctele de alimentare, pentru amabilitate si grija fata de participanti. Ca de obicei, nu ai ce sa le reprosezi, si este o placere sa participi. Tricoul si medalia foarte frumoase, traseul foarte bine marcat si ales.
Ne vedem cu siguranta la anul! ;)
vineri, 10 mai 2013
Gata de start - EcoMarathon Moeciu 2013
A mai ramas mai putin e o zi pana la startul unui concurs pe care mi-l doresc de mult. EcoMarathon Moeciu, un superb maraton de trail running organizat de surorile David. Toti care au participat spun ca traseul este superb, iar oganizarea perfecta, asa ca cu atat mai mult imi doream sa particip si eu.
In anii precedenti, din diverse motive nu am reusit sa ajung. De asta nu-l mai ratez. Sunt inscris de peste 2 luni, am ajuns de joi seara la Moeciu, pentru o aclimatizare cat mai buna :)). M-am cazat la pensiunea Regina Muntilor, o pensiune foarte simpatica si oameni primitori, cu preturi rezonabile si servicii bune. V-o recomand calduros. http://carta.ro/cazare-moeciu/vila-regina-muntilor-a/
Concursul va avea loc pe culmile si dealurile din jurul satului Moeciu de Sus, in zona Bran. Ma indoiesc ca exista multe persoane care n-au fost in zona, una din cele mai frumoase din tara, la poalele Bucegiului, avand Branul la 2 pasi, Cheile Gradistei la un pas, si Bucegiul care aproape cade peste tine. Putin mai incolo vegheaza Piatra Craiului, cu creasta impunatoare
Cateva cuvinte si despre traseu:
- 42 de km
- 2400 m diferenta de nivel
- 9 ore timp limita
- traseul este compus din 3 bucle, fiecare cu start si sosire in satul Moeciul de Sus
Va fi cald maine, deci cu atat mai dificil. Dar ce conteaza! Ne vor durea diverse membre, muschi si tendoane altfel invizibile, genunchii, ligamentele si alte angarale trupesti. Dar parca conteaza! Bucuria alergarii pintr-un cadru natural superb prevaleaza peste orice.
Sa recapitulam:
- ghetele noi: checked (primul lor maraton)
- colanti scurti: checked
- tricoul de club: checked!
- emotii - prezente la cote rezonabile
- entuziasm - cat cuprindeeeeeeeeeee
Sa inceapa distractia :)
In anii precedenti, din diverse motive nu am reusit sa ajung. De asta nu-l mai ratez. Sunt inscris de peste 2 luni, am ajuns de joi seara la Moeciu, pentru o aclimatizare cat mai buna :)). M-am cazat la pensiunea Regina Muntilor, o pensiune foarte simpatica si oameni primitori, cu preturi rezonabile si servicii bune. V-o recomand calduros. http://carta.ro/cazare-moeciu/vila-regina-muntilor-a/
Concursul va avea loc pe culmile si dealurile din jurul satului Moeciu de Sus, in zona Bran. Ma indoiesc ca exista multe persoane care n-au fost in zona, una din cele mai frumoase din tara, la poalele Bucegiului, avand Branul la 2 pasi, Cheile Gradistei la un pas, si Bucegiul care aproape cade peste tine. Putin mai incolo vegheaza Piatra Craiului, cu creasta impunatoare
Cateva cuvinte si despre traseu:
- 42 de km
- 2400 m diferenta de nivel
- 9 ore timp limita
- traseul este compus din 3 bucle, fiecare cu start si sosire in satul Moeciul de Sus
Va fi cald maine, deci cu atat mai dificil. Dar ce conteaza! Ne vor durea diverse membre, muschi si tendoane altfel invizibile, genunchii, ligamentele si alte angarale trupesti. Dar parca conteaza! Bucuria alergarii pintr-un cadru natural superb prevaleaza peste orice.
Sa recapitulam:
- ghetele noi: checked (primul lor maraton)
- colanti scurti: checked
- tricoul de club: checked!
- emotii - prezente la cote rezonabile
- entuziasm - cat cuprindeeeeeeeeeee
Sa inceapa distractia :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)