Brasov Marathon 2017 - Bucuria zapezii

Cine a renuntat anul acesta la Brasov Marathon din cauza vremii si a zapezii care a cazut cu furie pana in preziua concursului, nu a avut decat de pierdut. A fost o editie de poveste, de povestit  nepotilor. Primul maraton tinut integral pe zapada, una proaspata si de o grosime apreciabila.

Curtea mea de la Brasov arata de-a dreptul suprarealist cand am ajuns. Pomii au inflorit, dar sunt incarcati de zapada. Sper sa avem mere si anul acesta :)

Anul acesta sedinta tehnica se anunta mai interesanta, pentru ca aveam ultimele informatii de pe traseu. Am ales proba scurta, semimaratonul, pentru a ma menaja un pic. Pana acum am reusit sa tin sub control calendarul de curse :)

Se anunta zapada ca la balamuc, ningea de 2 zile aproape, iar organizatorii erau usor nelinistiti. Trasele de semi si maraton au fost scurtate, s-a renuntat la Valea cu Apa si la urcarea pe varful Postavaru, iar echipamentul obligatoriu a fost marit. Un pic exagerat la proba de maraton, mai ales tinand cont de prognoza de vreme cu soare de sambata. E greu sa eviti orice risc, si sa-i multumesti si pe alergatorii cu experienta de munte. E greu sa alergi in echipament de iarna, eu am alergat toata iarna in colanti (o singura pereche deodata) si nu mi-a fost frig.

Sambata dimineata era racoare, dar se anunta o zi destul de calduroasa, asa ca am imbracat echipamentul obligatoriu minim (bluza de corp si geaca de vant, cea mai subtire pe care o am).

Cateva sute de oameni la start, au fost peste 300 de finisheri, si ne asteptau 17 km de zapada si distractie. Ca de obicei multi, multi cunoscuti si prieteni, as fi vrut sa am timp sa stau cu fiecare la povesti.

Se pleaca nu foarte tare, alerg o bucata langa Adelin Udeanu si Ingrid Mutter, dar parca nu ma simt asa de in forta, motivat sa trag, asa ca atunci cand incepe distractia pe serpentinele care urca Tampa o las nitel mai moale. Moale ma si simt, dar totusi urc destul de bine. Nu foarte bine, pentru ca sunt depasit de ceva oameni. La un moment dat raman singur, dar din spate se apropie un sarpe de alergatori, asa ca ies din visare si bag un pic de carbuni.

Din spate se apropie constant grupul, dar din fericire Tampa se termina si ajungem sus, iar apoi coboram in viteza prin zapada spre saua Tampei, unde iau un gel si dau pe gat 2 pahare de apa.

De aici traseul urca spre poiana Stehill, urmand ca acolo sa facem dreapta spre oras, prin fantana Dreptatii. Poteca e ingusta, iar depasirile sunt grele, pentru ca trebuie sa accelerezi prin zapada pana la genunchi. Am depasit 2 alergatori, al treilea mi-a venit de hac, asa ca decid sa astept coborarea.

Coborarea a fost una de poveste. E genul de coborare care nu place pe alocuri, cu radacini alunecoase si colti de stanca care imbraca poteca si penalizeaza aspru orice cazatura. Nu mai era cazul, acum era doar zapada, o zapada care iti permitea sa cobori mult mai tare si amortiza orice cazatura.

Cazatura cum am dat eu dupa ce l-am depasit pe acel concurent, am sarit peste un bustean si m-am dat peste cap in zapada mare. In 2 secunde alergam iar si radeam. In fata mea un concurent cazuse din poteca, tot fara consecinte, si era tras afara de alti 3 alergatori. Apoi am cazut si eu din poteca la troita, dar zapada amortizeaza foarte bine.

De aici inconjuram Tampa pe partea dinspre oras, ca apoi sa inceapa partea cea mai tare, urcarea pe treptele lui Gabony, loc unde am bagat si ultimul gel. Treptele erau pline de oameni, toti in varsta, dar foarte fair play, ne-au facut loc imediat.

A urmat creasta Tampei si a doua coborare in saua Tampei, de unde urma sa inconjuram Tampa si pe partea dinspre Racadau. Acolo am dat si de noroi si zloata, dar si de portiunea usor in urcare care mie imi convine e minune si unde am accelerat cat am putut.

Traseul a inconjurat Tampa si la telecabina a coborat in oras spre piata Sfatului unde era finisul

Au fost 2:06 h si locul 45 din 340 de participanti. Apoi am profitat de toate facilitatile oferite de CPNT, gulas, mix de stafide cu nuci si seminte, masaj, gulas, iar mix, iar gulas si socializare cu toata lumea.

Organizare excelenta, marcaj perfect, puncte de alimentare generoase, kit consistent, multe de facut in piata, pacat ca acest concurs nu are parte de o promovare mai puternica, pentru ca toata lumea pleaca acasa multumita. Este unul din concursurile mele preferate, Brasov Marathon nu se rateaza!

Ne vedem si la anul, vedem daca la maraton sau semi. Poate incerc si crosul :)))

PS multumesc mult pt pozele superbe fotografilor Luiza Loloiu (cele mai faine poze de la Bv Marathon), Lucian Liteanu si Victor Grigore

Antrenament de alergare cu sau fara antrenor?

Acest articol se adreseaza cu precadere celor care vor sa progreseze, sa alerge mai repede , mai departe, si cu ocazia asta sa slabeasca, sa se tonifieze si sa adopte un stil de viata mai sanatos. Daca alergati doar de recreere probabil o sa vi se para amuzanta "nebunia" noastra :)

Eu am inceput sa alerg in 2010, cand am inceput sa alerg regulat pentru a putea participa la Maratonul International Bucuresti. Pana atunci mai alergam o data la cateva saptamani/luni si nu eram in stare sa ocolesc lacul Herastrau fara sa ma opresc de cateva ori. Dupa, chiar daca terminasem un maraton, nu am deveni mai serios, desi imi doream timpi mai buni la maraton, pe care evident nu i-am obtinut. Practicam in paralel si handbalul, jucam la o echipa de mixt, si am vreo 3 sezoane complete de divizia B (a treia liga). Mergeam de 2 ori pe saptamana la antrenamentul de handbal si nu ratam nici un turneu.

Cu timpul am inceput sa alerg si trail (cam de acum 4-5 ani) intai 3-4 concursuri pe an, apoi din ce in ce mai multe. Ma antrenam mai mult pe la concursuri, si mai ieseam cu prietenii sa alerg. Ca sa va dati seama se inseamna sa te antrenezi prin concursuri, primul MPC (Maratonul Piatra Craiului) a fost in 8 ore, Brasov Marathon in 7 ore, Aiud in aproape 7 ore, Intersport Brasov 2 ore jumate, Ecomaratonul in 7-8 ore si asa mai departe. Pe plat aveam timpi de 4.45-5 h

Cam asta e nivelul si timpii care pot fi atinsi daca ai oarecare background sportiv (nu ma refer la sport de performanta, ci la activ, miscare, etc) incluzand aici si mersul pe munte, dar fara antrenament serios. Poti si vei creste in viteza si rezistenta doar mergand la concursuri.

In timp am reusit sa alerg de 1-2 pe saptamana macar, iar cand aveam 3 alergari pe saptamana (nu foarte des) era sarbatoare. Dar 2-3 saptamani fara alergari nu era ceva neobisnuit.

Ultimul sezon de handbal s-a combinat cu o lista densa de concursuri, iar la handbal am jucat mult pentru ca eram putini, mai ales pe finalul sezonului, cand am tras tare sa incheiam fara sa fim descalificati. Jucam si pivot, un post foarte fizic, dar sa nu va inchipuiti ca rupeam norii. De multe ori nu prindeam mingea, dar asa cum va puteti inchipui, alergam mult si puneam osul la bataie.

Am pus osul asa bine ca m-am accidentat destul de grav. Nu a fost ceva evident de la inceput, si imi dadeam seama numai pe coborari spre final, cand aveam dureri din ce inc e mai mari. Pana la urma s-a dovedit a fi o ruptura la muschii abdominali, o hernie inghinala care a trebuit operata.

Mi-am invatat lectia, am renuntat cu parere de rau la handbal si am inceput sa fac si cross training, inot/bicla, streching, lucrez regulat cu un kinetoterapeut grozav.

Totusi, desi am inceput sa alerg mai regulat, m-am informat nitel, am redus numarul curselor facute aiurea, nu am crescut atat cat mi-as fi dorit. Nu reuseam sa-mi fac un program de care sa ma tin, nu reuseam sa alternez antrenamentele (faceam numai alergari usoare), iar vremea urata ma tinea in casa. Iti suna familiar?

Si ca sa intru in subiectul articolului, categoric eu recomand antrenamentul cu antrenor. Daca nu esti un geniu autodidact, un talent natural (aici il simt deja pe Robert Hajnal cum stramba din nas, vezi aici parerea lui despre talent), cu organizare si vointa de fier, ai nevoie de un antrenor care sa te ajute sa progresezi.

Exista antrenori la care puteti apela (aproape) gratuit si exista antrenori care castiga din asta, asa cum e si normal. Din prima categorie sunt Stefan Oprina si Ben Ami.

Am incercat de vreo 2 ori sa ajung la Fane Oprina, o data am si reusit sa ajung, cu ceva intarziere, si nu am mai gasit trupa, care se gasea tot in zona Stadionului National, dar pe langa turnul de parasutism. Nu ma potriveam deloc cu ora si ziua. La Ben Ami am avut mai mult noroc, ziua de joi era parca mai potrivita, dar ora facea sa ajung cam la 2-3 antren pe luna (din 4).

Poate ati remarcat o crestere a vitezei si a rezistentei mele in ultimul timp. Se datoreaza muncii cu cap, ajutata de oameni care se pricep. Mai intai a fost Ben Ami, care face niste antrenamente foarte interesante joi de la ora 18 pe Dinamo. Mi-au prins tare bine, chiar daca 2 zile eram scos din circuit. Se gasesc acolo oameni de toate nivelele, ai cu cine alerga.

Din pacate la un moment dat s-au schimbat apele la munca, si mi-a fost imposibil sa mai ajung pe Dinamo joi la 6. In plus, avem o mare problema in restul zilelor, ajungand de multe ori sa alerg joi si eventual duminica, daca iesea gasca din Tineretului la long run. Aveam nevoie de un program facut special pentru mine, care sa-mi dea o tema in (aproape) fiecare zi, asa incat sa-mi inving lenea si comoditatea si mai ales sa ma pregateasca pentru alergare montana. Si asa am ajuns la Team Run.

Inca cateva cuvinte despre Ben Ami, pe care foarte multi de pe grupurile de alergare il percep la pe un personaj controversat, pentru ca are o gura bogata. Ben la antrenamente e cu totul alt om, nu exista termen de comparatie cu Ben Ami de pe Alergare. Chiar daca nu sunt deloc usoare, tine niste antrenamente foarte bune pe Dinamo, incercati sa faceti abstractie de scandalurile de pe fb :)

Mi-a luat ceva timp sa ajung la www.teamrun.ro, desi imi dadeam seama cu ceva luni inainte ca asta e solutia. Un program numai pentru mine, pe care puteam sa-l fac langa casa, dimineata seara sau cand aveam timp. Pentru costuri gasiti cele 2 paliere tarifare pe site.

Desi am o mare admiratie personala pentru omul si atletul Marius Ionescu, si este in mod evident cel mai bun atlet roman al ultimilor ani la curse de plat, eu sunt un alergator de trail, si unul care vrea sa creada ca e ultraatlet. Deci alegerea era evidenta, Radu Milea, atlet care nu cred ca mai are nevoie de nici o prezentare.

Lucrez cu Radu Milea de la jumatea lui iulie 2016, si rezultatele s-au vazut destul de repede cred. Am trecut de la 2 antrenamente la 5 antrenamente pe saptamana, 8-10 ore de alergare. Ca sa va faceti o idee, luni seara primesc programul de antrenament, luni zi de pauza, si de marti incep, marti fiind o zi mai usoara, miercuri dau de greu, vineri e mai usor, iar de obicei sambata (cateodata duminica) am dat de dracu. E un program facut special pentru mine, si care e suficient de diversificat ca sa nu am timp sa ma plictisesc. Cateodata imi scuip plamanii, intotdeauna trebuie sa trag tare ca sa-mi fac planul din ziua respectiva, de multe ori nu-mi iese, alte dati iese chiar mai bine.
Radu ma mai ajuta si cu programarea curselor, alegerea sustinatoarelor de efort (citeste vitamine) si in general imi raspunde la orice intrebare. Programul de antrenament este facut in jurul programului meu saptamanal, si nu-mi afecteaza viata personala. Depinde de tine si ce-ti doresti cat de strict este programul. Nimic nu vine fara munca!

Pare surprinzator, dar faptul ca dau o suma de bani lunar, m-a facut mai constincios si mai serios. In plus se vede diferenta intre programul stil dupa ureche dinainte si program facut de un profesionist.

In afara de Ben Ami, in Bucuresti mai puteti merge la antrenamentele Trupei lui Fane. Fane Oprina este in primul rand un alergator foarte rapid, si in al doilea rand un antrenor foarte bun. Antrenamentele lui sunt deschise tuturor, foarte apreciate de catre participanti, iar rezultatele se vad in competitii cu ochiul liber. Nu va pot spune foarte multe despre antrenamentele lui, pentru ca nu vreau sa vorbesc din auzite.

Exista o practica atat la Fane cat si la Ben Ami, cei care vin dau o suma simbolica, daca vor evident, antrenorii nu o sa va ceara. O foarte mica compensatie in raport cu castigul vostru.

Fane si Ben sunt varianta gratis, mai exista un numar de oameni care lucreaza ca personal trainer, si aici ii mentionez pe Victor Vlad, Stelian Tufaru, Florin Munteanu (daca nu gresesc), Gabriel Solomon, Alin Bugari (http://www.antrenamente-alergare.ro). Nu stiu prea multe despre cum lucreaza, doar ca toti sunt alergatori foarte buni. Probabil unii dintre voi aveti acces ca angajati la antrenamentele lui Victor sau Gabriel si ati putea sa ne spuneti mai multe.

Dar lumea nu se opreste la Bucuresti, sunt sigur ca macar cativa bombaniti deja. Ce gasim in afara Bucurestiului? Ben Ami tine marti acelasi antrenament la Ploiesti, iar pentru cele 2 site-uri nu prea conteaza unde te afli. Cu siguranta mai exista atleti/antrenori care antreneaza gratis sau contrac cost, si pe care nu-i stiu eu. Daca vor sa ne impartaseasca si noua, si poate sa-si faca un pic de reclama, sa-mi scrie si voi completa articolul. Nu conteaza locatia :)

De exemplu am aflat azi ca sotii Nicoleta si Costel Grasu, fosti aruncatori de greutati de talie mondiala, cu multe campionate si olimpiade la activ, antreneaza in mod gratuit 2 veterani, care au iesit recent campioni la categoria lor de varsta. Foarte tare si foarte frumos din partea lor. respect.
Multumesc Alexandru Daniel Nestian pentru informatie.

Ca o concluzie, recomandarea mea este sa lucrati cu un antrenor, nu doar ca sa progresati, ci si ca sa va protejati si sa va antrenati cu cap. Nu conteaza cat de iesit din forma, slab/gras, fumator, ca nu aveti mult timp, etc. Este ideal si daca va reveniti dupa o accidentare, pentru ca va poate ajuta la o recuperare fara probleme.

Nu o sa va fac o recomandare anume, si poate ce mi se potriveste mie nu vi se va potrivi si voua. ce  stiu sigur este ca oricare din cei anumerati mai sus va poate ajuta mai bine decat va puteti ajuta singuri.

Eiu pledez pentru un antrenament facut cu cap, care sa va mentina sanatosi si sa va ajute sa va indepliniti visele.


PS daca v-a placut articolul un share ajuta sa ajunga si la alti alergatori :)

Semimaraton Brasov 2017 - din ce in ce mai bine

Cursa din fata casei, se pleaca din piata Unirii din Brasov, cam la 100m de casa mea, deci clar nu am cum sa lipsesc de la cursa asta. Am fost la ultimele 5 editii (din 6), prilej foarte bun sa-mi masor progresul fata de anul precedent.

Din nou am avut o saptamana foarte grea la birou (scuze, scuze), ceea ce m-a impiedicat sa-i fac programul de recuperare dupa Aiud Maraton. Unul din beneficiile curselor mai dese este ca organismul invata sa se recupereze rapid, desi asta nu inseamna ca nu trebuie sa faci nimic. Am reusit sa ajung la kineto, am ratat atrenementul de joi (cel mai important), asa ca am avut practic doar 2 alergari in saptamana respectiva, unul usor marti si unul si mai usor vineri dimineata.

Am ajuns vineri seara in Brasov, si am fost sa-mi iau kitul. Mi s-a parut bine organizat, nu era multa lume, dar organizarea de la sala era brici.

Planul de cursa era usor de facut, stiu traseul foarte bine, ma antrenez pe el din cand in cand. Urma sa incercam sa alergam iar impreuna eu si Tibi, sa plecam tare ( nu foarte tare, moderat, asa ca la 10k) din fata si urcam Poiana cat de repede putem. Un gel inainte, un gel si un activator in Poiana si un gel in Racadau. In rest blana si sa sa sfaraie calcaiele.