Nu am mai scris de ceva vreme, in principal din lipsa de chef/inspiratie. Nici alergarile nu s-au legat, la Bucegi 7500 nu am mai luat startul din cauza ca accidentarii coechipierei mele, iar singurul concurs la care am participat a fost Via Maria Therezia, care ar fi meritat un articol separat, chiar daca nu am terminat (primul concurs la care nu termin), intrucat este un concurs foarte frumos, excelent organizat si cu un traseul de 80 km foarte dificil, si spectaculos.
Am abandonat la VMT din cauza unei combinatii de factori, pe baza de greseli tampite (hidratare/alimentare mai ales) dupa 46 km si 4000 dif de nivel. A doua zi ma simteam excelent si pe drumul lung spre casa am inceput sa rumeg planuri de revansa. Eu alerg strict din motive personale si ma intrec doar cu mine, cu limitele mele fizice si psihice. Cum stateam eu in masina lui Conu Mila si imi rumegam frustrarile, mi-a trecut prin cap sa ma duc iar la VLC Ultra Petrimanu un concurs unde alegasem anul trecut primul Ultra (povestea o aveti aici) si unde m-am simtit foarte bine. Anul asta imi dorisem VMT si decisesem sa nu mai alerga weekendul si cursa. Totusi, am decis sa fac o exceptie, mai ales ca urma sa ma reintalnesc cu prietenii de la handbal :).