Se afișează postările cu eticheta trailrunning. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta trailrunning. Afișați toate postările

miercuri, 6 septembrie 2017

UTMB 2017 - TDS - Ultra prin Alpii francezi

TDS este a doua proba ca lungime din cadrul celebrului concurs UTMB, Ultra Trail Mont Blanc. o nebunie de 119 km cu 7200 m diferenta de nivel. Unii chiar spun ca este cea mai grea proba din cadrul UTMB, diferenta de nivel raportata la distanta parcursa fiind mai mare la TDS.

Am incercat si in anii precedenti sa ma inscriu, dar nu am reusit la tragerea la sorti. Anul acesta m-am inscris mai mult la oha, as fi preferat sa nu fiu tras anul acesta (la fiecare an cand nu esti tas ti se maresc sansele la anul), pe motiv de Pamir. Socoteala de acasa  nu se potriveste cu cea din targ, asa ca m-am trezit ca am fost tras la sorti :)

M-am inscris la TDS pentru ca mi-a lipsit 1 punct, 14/15 ca sa ma pot inscrie la proba regina. Pana la urma s-a dovedit un lucru bun, pentru ca din cauza Pamirului nu am putut sa ma pregatesc prea mult pentru distante ultralungi. Adica mai deloc, intrucat la Transilvania 100 am abandonat, iar la Bucegi 7500 nu am putut sa particip din cauza ca eram deja plecat.

Pregatirea cursei a fost un adevarat dezastru. Practic am fost un exemplu de asa-nu. Am gasit cazare usor, de fapt a gasit Robert Hajnal, si m-am lipit si eu de el si team Hajnal. A fost cea mai buna decizie pe care am luat-o, asa cum veti vedea mai tarziu.

duminică, 27 august 2017

Apuseni Ultra Race - Cum se naste un ultramaraton de 160 km

Puteti sa luati acest articol ca o reclama sau nu. L-am scris mai mult din curiozitate, si poate ca sa-l ajut (pro bono, imi platesc taxa de inscriere la fel ca restul alergatorilor) un pic pe omul din spatele evenimentului, Cozmin Ardelean.

Pe 22-24 septembrie va avea loc primul ultra de 160 km, distanta clasica a ultramaratonului (100 mile). Distanta s-a mai alergat in circuit, dar nu pe munte (stiu ca Ben Ami va avea o alta opinie :D), deci avem o premiera absoluta in lumea alergarii montane.

Cum deschiderea inscrierilor a generat anumite discutii legate de validarea alergatorilor (trebuia sa ai anumite curse de ultra alergate) si pentru ca eram curios, l-am intrebat pe Cozmin cateva ceva despre dificultatile intampinate in organizarea concursului.

Referitor la conditiile de validare, ca sa fi acceptat trebuia sa fi terminat deja un ultramaraton. Cursele care sunt trecute sunt cele a caror organizatori au fost de acord sa fie trecuti ca si curse de calificare. Daca ati alergat alt ultra si nu e trecuta in lista, vorbiti direct cu Cozmin si sigur se rezolva, omul e si el alergator de ultra. Merge si Ciucas Ultra, ca tot au intrebat multi de ce nu este pe lista si cursa aceasta. 

miercuri, 29 martie 2017

Aiud Maraton 2017 - intre Sparta si Mordor

Aiud e un loc special pentru mine, acolo mi-am facut toate vacantele cand eram mic, la bunici :). Care bunici nu mai sunt cu noi de ceva vreme, dar asta nu inseamna ca i-am uitat. Incerc sa ajung macar o data pe an la Aiud, si daca avem si un maraton la indemana, cu atat mai bine.

Probabil ati auzit de Aiud Maraton si de organizatorul ei (impreuna cu o echipa inimoasa) Levente Polgar. O competitie cu standarde de organizare inalte, cu multi atleti valorosi la start (Gyorgy Szabolcs-Istvan - Sabi, Bogya Tamas, Andrei Balasan, Vitalie Gheorghita, Cosmin Szekely la semimaraton, iar la fete Ingrid Mutter), o colectie de elite. Organizarea este foarte buna, tricou tehnic, medalie artistica de metal, gulash la final, puncte de alimentare bine aprovizionate, cronometrare cu chip, sponsori numerosi, etc. Lipseste ceva? Da, taxa de inscriere, pentru al treilea an consecutiv nu exista. Cum se descurca Levi &comp? Doar ei stiu :)

Ca de obicei la mine Aiud Maraton e o deplasare cu familia, stau la rude si ma bucur de celebra ospitalitate ardeleneasca. Scuze pentru cei care au vrut sa vina cu mine si a trebuit sa-i refuz.

joi, 20 octombrie 2016

Matterhorn in adidasi

In ciuda titlului, nu veti citi o poveste despre teribilism. Da, am urcat in stil de trail running pe Matterhorn incaltati in papuci de alergare montana, dar am stiut in fiecare moment ce facem si am fost mereu in control. mi-am dorit de mult timp sa urc pe Matterhorn, acest munte mitic care exercita o atractie aproape magnetica asupra tuturor cataratorilor. Am incercat acum multi ani sa-l urc impreuna cu Mircea Struteanu si Claudiu Miu, 2 cataratori foarte buni (Claudiu e multiplu campion national la escalada). Am urcat pe Monte Rosa pe partea elvetiana pentru aclimatizare, dar acolo din cauza unei probleme la bocanci, am ajuns in Zermatt la doctor, care a trebuit sa-mi dea gauri in toate unghiile pentru a scoate puroiul. Nu, nu a durut, decat poate la portofel (136 Euro). Am incercat sa urc si asa, dar din pacate am avut bunul simt sa ma opresc rapid, pentru ca tineam echipa in loc. Asa ca am luat loc pe o banca si m-am uitat vreo 10 ore in sus, timp in care coechipierii mei au urcat pe varf, via creasta Hornli. Am ramas cu sechele pe creier si mi-am promis ca-mi iau revansa. Din pacate nu au mai fost ocazii pana anul asta, dar au fost alti munti, Ararat, Elbrus, Grossglockner, Triglav, Mt Kenya, Jebel Toubkal & Angour (mtii Atlas in Maroc), Kazbek (Caucaz – Georgia), Monte Rosa din nou, dar pe partea italiana, etc. Anul asta nu a fost nimic planificat, asa ca atunci cand Justin Ionescu (o vedeta a catararii romanesti, cu mai multe varfuri de 8000+ din Himalaya la activ si un vechi prieten)
In ciuda titlului, nu veti citi o poveste despre teribilism. Da, am urcat in stil de trail running pe Matterhorn incaltati in papuci de alergare montana, dar am stiut in fiecare moment ce facem si am fost mereu in control. Aveti rabdare pana la final

Mi-am dorit de mult timp sa urc pe Matterhorn, acest munte mitic care exercita o atractie aproape magnetica asupra tuturor cataratorilor. Am incercat acum multi ani sa-l urc impreuna cu Mircea Struteanu si Claudiu Miu, 2 cataratori foarte buni (Claudiu e multiplu campion national la escalada). Am urcat pe Monte Rosa pe partea elvetiana pentru aclimatizare, dar acolo din cauza unei probleme la bocanci, am ajuns in Zermatt la doctor cu toate unghiile negre si plutind pe puroi, iar doctorul a trebuit sa-mi dea gauri in toate unghiile pentru a scoate puroiul. Nu, nu a durut, decat poate la portofel (136 Euro). Am incercat sa urc si asa, dar din pacate am avut bunul simt sa ma opresc rapid, pentru ca tineam echipa in loc. Asa ca am luat loc pe o banca si m-am uitat vreo 10 ore in sus, timp in care coechipierii mei au urcat pe varf, via creasta Hornli. Am ramas cu sechele pe creier si mi-am promis ca-mi iau revansa. Din pacate nu au mai fost ocazii pana anul asta, dar au fost alti munti, Ararat, Elbrus, Grossglockner, Triglav, Mt Kenya, Jebel Toubkal & Angour (muntii Atlas in Maroc), Kazbek (Caucaz – Georgia), Monte Rosa din nou, dar pe partea italiana acum 2 ani, etc.
Anul asta nu a fost nimic planificat, asa ca atunci cand Justin Ionescu (o vedeta a catararii romanesti, cu mai multe varfuri de 8000+ din Himalaya la activ, dar si un vechi prieten) mi-a propus sa merg cu el in Alpi si sa urcam pe creasta Leone (ruta italiana), decizia a fost foarte usoara, cu toata ca nu m-a prins in cea mai potrivita perioada financiara.

vineri, 16 septembrie 2016

La alergatorul nemultumit

Suna a nume de carciuma nu-i asa? Ar putea fi o idee de afaceri pentru cineva mai intreprinzator, sa deschida o bodega unde alergatorii nemultumiti de organizatori si curse se pot aduna sa-si face public oful. Ziceti ca s-a inventat deja? .... A da, se numeste Facebook :)))


Raman mereu uimit despre cat de nemultumit si carcotas poate fi alergatorul roman, sau poate doar o mica parte a grupului, mica dar vocala. Etern nemultumit, nu este niciodata satisfacut si are mereu ceva de comentat si carcotit.

Recent am fost ca alergator, voluntar sau spectator la cateva curse din cele foarte bine organizate, 7500, 2x2 si Ciucas X3. Am auzit si am citit destule critici care mi se par cel putin superficiale, a unor elemente periferice, care nu au legatura cu cursa in sine.

Nu o sa nominalizez persoane, nu-mi doresc sa inalt stalpi ai imfamiei, dar mi se pare aiurea sa aud atatea carcoteli despre berea care nu a mai ajuns de la Zaganu. Organizatorii au primit sponsorizare 10 butoaie de la farbica Zaganu, o fabrica mica care produce o bere buna. Evident ca nu a ajuns pentru 1400 de alergatori. Draga alergatorule de la semi si maraton, tu macar ai avut o sansa sa prinzi bere, noi amarastenii de la ultra nu am avut absolut nici o sansa, poate cu exceptia lui Robert Hajnal (ala nu se pune, omul e anormal de rapid :D). Altcineva s-a plans de paste, unele foarte apreciate de restul. Cat despre bere, daca s-a terminat, o bere proaspata costa intre 5-10 lei si se gaseste pe toate drumurile, inclusiv la Cheia. Ai avut bani sa participi la concurs, ai bani si de o bere fara ca asta sa se transforme intr-o tragedie.

Pentru mine diferenta intre o organizare buna si una proasta o fac marcarea traseului, organizarea punctelor de control si alimentare, elementele de siguranta (salvamont, salvari, oameni pregatiti sa intervina si cu competente medicale asa cum au avut la baraj - multumesc inca o data Romeo Manciu), organizarea de la start-finish, kitul, pretul taxei de inscriere raportat la ce primim. In rest sunt amanunte care desi dau un plus de savoare nu fac diferenta.

Alte carcoteli au fost legate de frecventa punctelor de hidratare, pe un traseu plin de fantani. Totusi sa alergi 15 km pe munte fara surse de apa nu este ceva deplasat. Din acest motiv sunt obligatorii bidoane/centuri/rucsaci de hidratare. Stii ca esti mai lent, mai baga un bidon in rucsac. La Ciucas Alexandra State a explicat foarte clar de ce nu sunt puncte cu apa mai dese. Din cauza ca s-ar pierde punctele pentru UTMB. Nimeni nu-si doreste asta, mai ales cand Ciucas Ultra este cea mai sigura sursa de puncte.

Multi se plang si de echipamentul obligatoriu impus de organizatori. Oare de ce e nevoie de foita, de folie de supravietuire, de haine groase pe munte? Unii au capatat raspunsul la intrebarea aceasta la Ecomaratonul de anul acesta cand am alergat in maiou pe ninsoare. Ce bine mi-ar fi prins o foita :)))

Draga alergatorule, invata sa apreciezi mai bine munca organizatorilor de concursuri. Cu cateva exceptii oamenii fac asta in timpul liber, in dauna timpului alocat familiei si vietii personale. Nici vorba sa faca profit, iar eventualele sume care le raman nu compenseaza deloc miile de ore alocate organizarii, noptile nedormite si nervii consumati.

Haideti sa invatam sa apreciam lucrurile bune si sa nu vedem doar partea mica si goala a unui pahar plin pana la buza


Va saluta alergatorul 6 fingers, din care au participat la scrierea acestui articol maxim 3. Mai am aproape 3 saptamani cu mana dreapta stransa intr-o orteza, rezultat al celei mai stupide trante din viata mea. Aici chiar ar fi de carcotit la adresa organizatorilor care au lasat acel smoc de iarba in mod intentionat, numai bine sa se impiedice tontii ca mine cu aere de alergatori de ultra :))

luni, 5 septembrie 2016

În căutarea stejarului secular

Cum am înconjurat stejarul la Gorun Trail Mercheaşa...


            Dragă Gorun Trail Mercheașa, deși  “You had me at bulz”, scopul acestui eveniment  a fost altul, prin urmare să încep cu partea de alergare.


Am aflat de cursă de la un grup de prietene și țin să mulțumesc Laurei, Irinei și Deliei, care m-au încurajat să mă înscriu și să organizăm un weekend împreună (Girls, you rock!). M-am uitat peste descrierea foarte drăguță de pe site și m-am declarat convinsă. 

Ne-am  înscris la cursa de 10,5 km, numită “Batranul Carpatilor” (alternativa fiind traseul Bazaltelor de 30km), ce urma să fie prima după 3 luni și jumătate de pauză (din care 2 luni de recuperare dureroasă), în care am stat pe bară din cauza unei accidentări. Din această cauza am decis să alerg într-un ritm mai lejer și să mă bucur de traseu.