vineri, 27 decembrie 2013

Anul 2013 la final - retrospectiva alergarii

Anul 2013 a fost un an sportive pentru mine, cu multe concursuri, ture pe munte si handbal. As putea spune ca este primul an competitional pentru mine, usor ridicol avand in vedere varsta mea dar si rezultatele. Care rezultate nu prea conteaza, intrucat singura intrecere la care particip este cu mine insumi, cu limitele, cu conformatia de city boy si muschii de mucava :D.

Dar sa vedem ce si pe unde am alergat in 2013. S-au adunat 397 km competitionali de alergare, majoritatea la trail dar am si 2 maratoane complete de sosea.
Au fost 4 maratoane, 2 de sosea (Maratonul International Bucuresti si Maratonul 1 Decembrie 1918) si 2 maratoane de trail (EcoMaraton Moeciu si Maratonul Pietrii Craiului), 5 semimaratoane (Gerar, Semimaraton Brasov, Ciucas, Petrom si Rasnov Adventure) si 3 curse de trail, Azuga Trail, 27 km, Baneasa Trail 10 km si Maratonul Zapezii unde am alergat la 30k.

Aproape 400 de km de alergare pe toate suprafetele posibile, 397 de km de placerea alergarii. Am trecut prin toate starile posibile, de la fericire pana la suferinta pura, mi-a fost cand frig, cand foarte cald, am petrecut momente frumoase si am cunoscut oameni minunati. Am avut norocul sa fiu ferit de accidentari in majoritatea timpului, doar o mica problema dupa Piatra Craiului, care a trecut repede :).

As vrea sa multumesc aici acelor care s-au dat peste cap ca noi sa putem alerga la atatea concursuri, dar mai ales organizatorilor de la Moeciu, Gerar, Ciucas, Azuga, MIB, 1 Decemebrie 1918 si Baneasa, competitii organizate foarte bine, spre perfectiune chiar la unele, si de la vcare ceilalti organizatori nu au decat de invatat.

Ce-mi doresc in 2014?  Mai intai sa fiu sanatos sa pot alerga si mai mult. Apoi imi doresc mai ales primul meu ultramaraton. In plus fata de concursurile de mai sus, imi doresc sa pot lua startul si la Hercules Maraton, Apuseni Maraton, Retezat, Bucegi 7500, Transmaraton si poate 2x2 Fagaras.

Va urez sarbatori fericite si sa aveti un 2014 cat mai sportiv :)

luni, 23 decembrie 2013

Recenzie de carte: Mananca & Alearga - Scott Jurek

Nu am fost prea multumit de cum mi-a iesit prima recenzie, in mod sigur se putea si mai bine. Va multumesc pentru toate criticile constructive primite. O sa incerc sa ma descurc mai bine acum.
Acum vreo 10 zile am fost contactat de cineva de la Preda Publishing, care mi-a multumit pentru prima recenzie si mi-a oferit cartea lui Scott Jurek " Mananca & Alearga".



Scott Jurek este una dintre legendele ultramaratonului, un om care a castigat multe dintre marile curse ultra, unele din ele cu recorduri ale competitiei. Printre ele celebrele Western States 100, Badwater Ultramaraton, Hardrock, Spartathlonul, etc.

 Mananca & Alearga nu este doar o carte despre alergat, este o combinatie destul de ciudata, dar foarte interesanta intre povestea vietii unui mare atlet, o marturie a unui stil de viata deosebit, o carte de bucate vegana si o marturie a faptului ca poti avea mari performante si fara carne. Hmmm

Jurek a devenit vegetarian chiar inainte de a incepe o seria aproape incredibila de victorii, dieta lui fiind in opinia lui cheia succeselor lui in ale ultramaratonului.

Nu o sa ma apuc sa va povestesc cartea, pentru ca merita sa o cititi si singuri :)

Citind de foarte curand Ultramaratonistul (Dean Karnases), nu m-am putut abtine sa-i compar pe cei doi in mod constant. O sa ma intrebati ce-i de comparat, pentru ca e vorba de 2 oameni foarte diferiti. Karnazes este un boem, Jurek este un alergator foarte calculat, care si-a pregatit performantele si cresterea in randament foarte meticulos. Jurek este marele campion, Karnezes este mai mult campion media. Nu exista nici o urma de indoiala cine este adevaratul campion, cine este modelul adevarat. Si totusi parca Karnazes este mai aproape de sufletul meu. sa fie vorba de regimul lui alimentar din timpul curselor? :))

Mananca & Alearga poate fi citita si de cineva care nu este interesat de alergat pentru povestea de viata si lectiile de bucatarie vegana. Chiar am de gand sa incerc unele din retetele de acolo :)
Marturisesc ca am fost nitel socat sa vad ca poti alerga 160-270 km doar cu plante, ca poti fi alerga si cu buritto vegetarieni, facuti cu o seara inainte :))

Am invatat si despre foarte multe ingrediente vegane, despre unele pentru prima data :)). Oare se gasesc si la noi: tofu, miso, alge marine Niro, tempeh, endamame, alac, chia, agave, fasolem adzuki, tahini, tamari, shoyu, turmeric. Stiati ca se face lapte din canepa si orez? Eu nu stiam :)

O sa tin cartea aproape de bucatarie si o sa incerc un chili con carne vegetarian ;)

Despre alergatul cu celebrii indieni Tarahumara, despre ultra-urile Badwater, Hardrock si Spartatlon va las pe voi sa descoperiti ce si cum. Nu veti fi dezamagiti :)

O viata, o cariera si o carte fascinanta. Spor la citit :)




joi, 12 decembrie 2013

Maratonul 1 Decembrie - un nou pesonal best :)

Greu m-am urnit la scris pentru maratonul 1 decembrie, un maraton din deja celebra serie Ilie Rosu. Cred ca frigul de afara s-a infiltrat in tastatura mea :)

Dupa succesul personal de la MIB 2013 mai aveam chef de un maraton de asfalt in 2013, mai mult ca sa-mi confirm ca rezultatul meu nu a fost o intamplare, dat fiind conditiile ideale de alergare de la MIB. Iar ce poate fi mai potrivit decat un maraton de iarna, intr-un parc bucurestean, cu un traseu care se incolaceste de 13 ori in jurul unui lac?

Maratonul 1 Decembrie 2013 este parte a seriei de maratoane istorice marca Ilie Rosu, si are loc anual de ziua Marii Uniri in parcul IOR. Traseul este o bucla de 3,2 k in jurul lacului, care se alearga de 13 ori. Lista de participanti este destul de scurta, locurile la maraton fiind limitate la 50-60. Traseul nu este blocat, iar pe alei mai sunt si destul de multi plimbareti.

Ziua de 1 decembrie a venit cu o vreme rece, dar cu cer senin si soare cu dinti. De data asta nu mi-am pregatit in mod special, doar m-am imbracata de acasa, mi-am pus ceva haine de schimb, atata de relaxat eram incat n-am verificat cate geluri mai aveam in sacul de Gerar. La fata locului am descoperi ca mai era doar unul, si nici una din bunatatile de alergare de acasa. Buuuuuuum :))).

La fata locului ajung destul de tarziu, mult mai relaxat decat de obicei. Atat de relaxat eram, eu si altii, ca numaratoarea inversa de la start ne-a prins cand stateam cativa insi la taclale dupa incalzire si bagam un pic de streatching. ca niciodata la noi, startul a avut loc la ora fixata, imediat dupa ce s-a cantat imnul. Vorbisem cu 2 prieteni sa alergam impreuna, dar in confuzia startului ne-am pierdut.

S-a plecat tare, si ca de obicei eu ma luptam cu centura de brat, dupa ce dadusem drumul la programul de monitorizare. Strangeam cu dintii si alergam :))

 

Ma uit in jur dupa prieteni, dar parca intrasera in pamant. Din pacate pentru un ritm constant am nevoie de iepuri, iar acum eram in cautarea unui grup de care sa ma lipesc, si care sa ma duca intr-un ritm de 17/18 minute pe tura, un pace cam de 5:30 km/min. Singur alerg ori prea repede, apoi scad ritmul si tot asa.

Am avut norocul sa dau foarte rapid de grupul format din Mircea Radu si Cristian Matei, alergatori mai rapizi decat mine, si care isi propuneau un ritm de 17 min pe tura. Perfect, m-am lipit imediat de ei, si turele au inceput sa curga. Mircea era cel care tinea ritmul, si ne-a dus cam la 5:20-5:30.

Poate va ganditi ca alergatul in parc in jurul lacului este destul de monoton, mai ales cand dai 13 ture. Ar fi daca alergi singur, dar asa treceam de 13 ori pe la startul bine populat, prin posturile de arbitraj, udne voluntarii ne-au incurajat din ce in ce mai intens odata cu curgerea turelor. Noi am palavragit destul de mult, iar alergatorii au mereu multe lucruri sa-si povesteasca.

Am inceput sa simt cate ceva de la talpi si genunchi (pantofii se apropie de pensionare) inca de la km 15. Mircea preia ferm conducerea si nu ne lasa sa scadem prea mult ritmul. Afara e frig, dar noi incepem sa ne incingem din ce in ce mai tare.

Ca la oriece maraton, pana la jumatea distantei totul decurge foarte bine, problemele urmand sa apara dupa ce apare cifra 3 in numarul kilometrilor. Eu am simtit pe la km 30 ca nu ma mai pot tine foarte mult de baieti, mai ales ca incepusem sa am crampe musculare. Trecusera 3 ore de alergare, iar ritmul arfi dus la 3:45-50 absolut ireal penru mine, asta daca as fi reusit sa raman cu Mircea si Cristian.

O crampa musculara mai urata m-a oprit cam pe la km 32 si am scapat trena. Am mers cativa metri si m-am gandit un pic. Stateam bine cu timpul pentru un personal best, dar daca fortam un timp sub 4 ore riscam un finish urat si foarte lent. Mai bine un ritm mai lent dar constant, care sa am adus intr-un timp sub BP-ul meu de 4:13. Linistit sufleteste am reinceput sa alerg, la un ritm de aproape 7, care a mai scazut la 6;30 in urmatoarea tura. Am mai mers cateva portiuni scurte, dar in general am reusit sa tin un ritm constant. Aici m-au ajutat mult incurajarile de pe margine, mai ales 2 posturi de voluntari au fost de mare ajutor.



Intre timp se incalzise si parcul s-a cam umplut de plimbareti duminicali, care tipic romanesc, nu se dadeau nici macar la o parte din calea noastra. ce diferenta de mentalitate fata de atitudinea de afara fata de alergatori.

Cu cateva sute de metri inainte de final a venit un prieten sa ma ajute (Marius Dumitran), si cu ajutorul lui am reusit sa accelerez pe final. Deja scoteam zgomote ca o locomotiva asmatica, lumea plimbareata se uita la mine mirata. Inca un pic, trec pentru ultima data pe sub pod si deja se vede sosirea. Deja sprintez furibund si imi simt picioarele tare usoare. Am reusit!

Am terminat in 4:07:57 un timp cu 6 minute mai bun ca cel de la maratonul international Bucuresti 2013. Un timp sub 4 ore este la indemana mea, tot ce trebuie sa fac este sa alerg in continuare cat mai mult si sa sap mai adanc la resursele de baza. Ele exista, dar trebuie aduse la suprafata si trebuie sa treci peste micile dureri si incomfortul inevitabil.

Multumesc celor 2 colegi de alergare, voluntarilor, prietenilor si organizatorilor
Pana data viitoare :)

PS Roma, ne vedem la sfarsitul lui martie ;)