În căutarea stejarului secular

Cum am înconjurat stejarul la Gorun Trail Mercheaşa...

            Dragă Gorun Trail Mercheașa, deși  “You had me at bulz”, scopul acestui eveniment  a fost altul, prin urmare să încep cu partea de alergare.

Am aflat de cursă de la un grup de prietene și țin să mulțumesc Laurei, Irinei și Deliei, care m-au încurajat să mă înscriu și să organizăm un weekend împreună (Girls, you rock!). M-am uitat peste descrierea foarte drăguță de pe site și m-am declarat convinsă. 

Ne-am  înscris la cursa de 10,5 km, numită “Batranul Carpatilor” (alternativa fiind traseul Bazaltelor de 30km), ce urma să fie prima după 3 luni și jumătate de pauză (din care 2 luni de recuperare dureroasă), în care am stat pe bară din cauza unei accidentări. Din această cauza am decis să alerg într-un ritm mai lejer și să mă bucur de traseu. 

În săptămâna dinaintea cursei am primit 2 e-mailuri cu toate informațiile necesare, organizatorii atrăgându-ne atenția în câteva rânduri să ne luăm șepci și/sau ochelari de soare, deoarece va fi cald și traseul este expus razelor solare.  

Irina și cu mine am plecat vineri seară din București spre Rupea cu Marius și Ramona, ce au fost foarte drăguți și ne-au oferit două locuri în mașină. Cazarea a fost la Hotel Dumbrava din Rupea. Mintea mea a vrut să își închipuie un loc foarte zen unde se aud greierii cântând, însa era de fapt pe DN unde auzeam “trilulul” tirurilor. Camerele în schimb sunt mari și curate.

Sâmbătă dimineața am ridicat kiturile foarte rapid, am socializat puțin și am așteptat cu încantare să pornim pe traseu. Printre alergători m-am bucurat să o zăresc și pe Alexandra, toată un zâmbet, ca de obicei. Ședința tehnică s-a ținut cu câteva minute înainte de start, unde am primit cu ușurare vestea că stănele țin câinii legați în această zi. Cursa de 30 de km a avut startul la oră 10:00, iar cei din cursa de 10,5 km am plecat la 10:30.

           Plecarea a fost de pe asfalt, continuând cu un drum forestier în urcare lină, pe dealurile și poienile din apropierea satului. Arșița s-a simțit încă din primii km, însă ne-am bucurat de frumoasele peisaje, la km 3,5 zărindu-se falnicul stejar de aproximativ 900 de ani. 

Ne-am oprit pentru câteva poze, molipsind și alți concurenți ce s-au alăturat în poza de grup.

Tot aici este și primul punct de hidratare (comun pentru ambele curse), unde voluntarii nu doar ne-au încurajat, ci au avut răbdarea de a spune fiecăruia despre gorun.  M-am despărțit apoi temporar de fete, urmând să ne regrupăm la finish.

foto: Donos Constantin

Traseul a continuat cu aceleași mirifice poieni verzi în coborâre ușoară spre sat (ceasul meu arătând o diferență de nivel finală de 232m),  unde pe ultimul km au fost câteva grupuri de oameni la încurajare, atât voluntari, cât și localnici, dar și copii ce întindeau mânuțele să bată palma. Atmosferă făină la finish unde am primit o frumoasă medalie din lemn în formă de ghindă, ce mie îmi place foarte tare. Am băut rapid un pahar de apa și m-am întors în alergare ușoară, încercând să mai încurajez alergătorii de pe traseu până m-am reîntâlnit cu Irina și Laura pe care le-am însoțit până la finalul cursei. 

Punctul de alimentare din zona de start/finish era foarte bine dotat și poiana din jur deja aducea a atmosferă de picnic. Puteai servi cas, brânză, roșii, fructe, dulciuri și te relaxezi pe salteluțe gonflabile la umbră în timp ce toți încurajam pe cei ce se întorceau din ambele curse.

 Am avut parte și de un binevenit masaj pentru care le mulțumesc celor de la Kinetic Plus și alergătorului ce mi-a cedat locul lui. 

 După relaxare a urmat și momentul mult așteptat în care ne-am înfruptat din bulzul pe grătar făcut cu brânzeturile locale. Recunosc, nu m-am oprit la unul, cineva oferindu-și porția pe care am împărțit-o cu încantare cu Laura și Irina. Ulterior am găsit și un stand cu clătite la târgul de produse locale ce ne-au încheiat festinul.

 După-amiază am plecat în plimbare să vizităm ariile protejate și peisajele de care s-au bucurat cei de la traseul Bazaltelor, de 30 km, anume: vulcanul stins de la Racoș, lacul de smarald și coloanele de bazalt (descrierea de pe site-ul consursului, fiind mult mai drăguță, eu o să las imaginile să vorbească de la sine).

Vulcanul stins de la Racos

Lacul de smarald

Lacul de smarald

Coloanele de bazalt

În zonă mai puteți vizita satul Viscri cu biserica fortificată și Cetatea Rupea.

Revenind la eveniment, la începutul acestuia, organizatorii au ținut să își ceară scuze pentru eventualele lipsuri și greșeli, fiind prima ediție. Părerea mea este că organizarea a fost impecabilă și pot chiar spune că unele curse mai mari ar avea ceva de învățat. Nu mi-a lipsit nimic și nici nu am auzit plângeri din jur. 

Singurul sfat pe care l-aș putea avea este mutarea startului ceva mai devreme din cauza căldurii.

Util de știut: în sat nu am avut semnal, însă pe anumite porțiuni din traseu, da.

Dragi organizatori și voluntari, vă apreciem munca, vă mulțumim pentru eforturi și pentru experiența atât de plăcută. O sa revin cu drag și la edițiile următoare.