Eh, nu alergam pentru medalii, si nu puteam rata o cursa in Bucegii mei dragi. Anul trecut ratasem HTT din motive medicale, anul asta eram ferm hotarat sa fiu la start.
HTT nu ar fi trebuit sa fie vertical, traseul normal fiind Bran Poarta - Omu, via vf Scara si inapoi, timp limita 4 ore parca. Din pacate zapada a stricat planurile, asa ca a ramas doar pana la Scara si atat. Un vertical clasic de 6.91 km si 1471 diferenta de nivel.
Am ajuns la Brasov de cu joi, intalnire de 20 de ani de la terminarea liceului, asa ca in seara dinainte am chefuit, cumpatat as zice. Dimineata eram la start cu voie bune si chef de chinuit picioarele.
O multime de prieteni la start, asa ca ora dinainte de start trece repedee, mult prea repede. Am reusit sa bag si 2 km incalzire. Din pacate am uitat betele acasa, asa ca am bagat fara
Startul s-a dat fara fasoane, 1,2,3 start si s-a plecat in coloana pe forestier. De data asta favoriti nu au plecat tare, pt ca primii 2km si ceva sunt mai mult de incalzire si coloana s-a intins incetisor. Cam tot primul km i-am avut sub ochi, semn ca nici ei nu trageau tare. Primii 2 km de fals plat au avut 68 si 82 m urcati, dar cursa propriu-zisa a inceput in km 3, cand incepe poteca turistica, direct cu o rampa criminala de pamant, unde viteza scade brusc. De aici au fost in medie 260-280 m urcati la fiecare km!
Capul jos, mainile pe genunchi, cat mai aplecat si da-i bataie, impinge in genunchi. Intram imediat in padure unde poteca serpuieste peste radacini, bolovani urcand vartos. Respiratia devine suieratoare, plamanii ard, iar totii muschii de la picioare te inteapa dar cat de bine este :)))).
Suntem imbiati de fiul cel mare al lui Ion Trandafir (Blondu?) cu ciocolata si glucoza, dar nu era loc de oprit si tocmai depasisem 2 concurenti asa ca i-am dat bataie.
Ajungem in primul catzun (caldare glaciara) si bagam un pic de alergare, cat sa mai destindem putin picioarele chinuite. Peisajul este fabulos, se mai vad limbi de zapada, dar si flori. Vremea e superba, nu foarte cald, numai buna de alergat. Pana la urmatorul catzun, cel cu punctul de hidratare-alimentare nu mai este mult, si se aude o gorna mai sus.
Mai bagam o repriza de alergare pana la punct, unde bag si un gel si atacam ultimele pante. Radu Milea incearca sa ma pacaleasca ca nu mai am timp (cut off 2 ore) dar cand ma uit la ceas vad ca trecusera 1:12 deci timp era suficient. Poate mai bine nu ma uitam, pt ca am facut destul de mult pana sus.
Au mai urmat 2 limbi de zapada, una echipata cu corzi fixe de care m-am tras ca la alpinism :p, si am ajuns pe creasta care duce la varf. Intre timp incep sa curga favoritii de sus, prilej de multe cube batute si incurajari care mi-au prins bine, Multumesc Geanina pt oferta de betze :)
Inca cativa pasi obositi si am vazut zona de finish, chiar in varful muntelui, in stanga potecii turistice. Am facut un efort sa dau drumul la picioare si sa termin in alergare. Final in 1:54 h, destul de aproape de timpul limita. Ca la fiecare cursa de pana acum nu m-am simtit extraordinar pe urcare, iar daca puteam sa si coboram, aveam sansa sa depasesc si sa termin mai sus in clasament.
Pe varf am avut punct de papa si ceai cald, iar dupa ce am bagat niste dulciuri am coborat la punctul de alimentare din catzun, unde am avut premierea, intr-un cadru natural cum nu vezi la alta cursa.
Faina cursa, am savurat fiecare metru chiar daca n-am avut coborare. Sper sa pot ajunge si la anul, cand formatul cursei va fi pe baza de invitatie.
Pana la anul ne vedem la Apuseni ;)
Cursa asta fara coborari e pentru mine :)
RăspundețiȘtergeresi comanzi elicopterul pt coborare? :)))
RăspundețiȘtergerevezi ca la anul e cu coborare :p