Totusi m-am bucurat cand Oana Solomon mi-a spus ca este un loc liber la 2:00, asa ca am scos de la naftalina urechile de iepuras si am acceptat oferta. Semimaratonul si Maratonul din toamna sunt printre putine momente cand masinile sunt puse la colt, iar orasul revine oamenilor. Este un moment de celebrare a alergarii, si indiferent de moment, mereu o sa alerg cu bucurie pe strazile in sfarsit libere.
Weekendul de pauza dintre Ecomarathon Moiecu si Hit the Top 2015 s-a transformat intr-unul in care sambata am fost la antrenament in Crai. Ploaia torentiala ne-a alungat mai repede de pe munte, dar tot s-au strans vreo 28 km, in parte alergati, in parte mers rapid, cu diferenta de nivel frumusica.
Kitul l-am luat vineri seara, iar pentru prima am avut parte si de un tricou special, inscriptionat mare Pacemaker, care sa ne faca mai usor de identificat de catre participanti. Pentru cei care nu stiu, pacemakerul este un alergator cu experienta care alearga intreaga cursa intr-un ritm constant, si acre ajunge la finish intr-un ritm prestabilit, ingaduind altor alergatori sa alerga in/sub ritmul acela. Este cel mai facil mod de a obtine un personal best.
Am avut noroc cu 2 colegi experimentati, Serban Damian, care nu mai era nevoie de nici o prezentare, maratonist cu mare experienta si timpi foarte buni si Razvan Cojocaru, alergator de trail foarte bun.
Dimineata am reusit sa ajung foarte devreme, o premiere pentru mine, iar bonus am prins si incalzirea World Class, una care m-a intins serios. Se anuntau multi oameni in grupul nostru de pace, asa ca am incercat sa intram de timp in zona de start.
Am luat startul foarte departe de linia de start, undeva din sectorul D. Nu am auzit numaratoarea inversa si pistolul de start, doar ca dintr-o data coloana imensa a inceput sa se miste. Anul acesta au participat foarte multi oameni, probabil peste 10.000.
Am plecat dintr- mare masa de alergatori, pe care a trebuit sa-i depasim intrucat aveau un ritm de peste 6 min/mie, iar noi aveam ca ritm constant 5:38/km in plan.
Speram ca odata ce trecem de piata Unirii sa putem sa ne reglam pasul, intrucat soseaua e mai larga. Din pacate dam peste grupuri compacte de alergatori, si suntem nevoiti sa depasim constant. Ne urmeaza un grup de 20-30 de alergatori. Inainte de piata Muncii reusim sa reglam diferenta si mentinem un ritm constant.
Bucata de la piata Muncii - standionul National si retur desi cu capcane pe jos, linie de tramvai, portiuni de piatra cubica, gropi, este placuta de alergat intrucat aici te intalnesti cu toata lumea, alergatori mai rapizi sau lenti care vin din sens opus.
Din pacate nu prea am reusit sa ne hidratam, intrucat punctele de hidratare sunt destul de mici, foarte aglomerate, iar noi nu putem sa ne oprim. In plus majoritatea punctelor au doar apa, iar izotonicul este putin si greu de prins.
Am incercat sa mentinem buna dispozitie in grup cu glume si strigate de lupte. Am avut succes initial, dar din pacate am fost nevoiti sa acceleram un pic, pentru ca zona de la piata Muncii, unde se facea schimbul la stafeta, ingusta foarte mult culoarul de alergare. O greseala organizatorica sa nu delimiteze zona cu garduri, si sa nu aloce mai multi voluntari pentru a-i tine sub control pe cei care participa la schimburile de stafeta.
Pe Decebal si Bvd Unirii a trebuit sa acceleram un pic ca sa reintram in raficul de timp. Din pacate asta a scuturat din trena noastra o buna parte din alergatori. Cam tot atunci s-a decis si soarele sa ne viziteze, temperatura crescand peste zona de comfort din pacate.
Am trecut prin zona de start-sosire cam cu 15-20 de oameni in grup. Unii se vedea ca erau cam la limita resurselor fizice si urmau sa fie scuturati cat de curand. Din pacate zona de urcus de la Calea Victoriei le-a venit de hac, mai ales ca iarasi zona de schimb de la stafeta ingusta considerabil pista de alergare.
Cam de la Unirii am reinceput sa strangem oameni in grup, dupa reteta clasica. Absolut toti alergatorii pe care i-am depasit, fie ca mergeau sau alergau erau abordati si rugati sa vina cu noi. Unii au ajuns pana la final ceea ce ne-a ridicat si noua moralul, pentru ca din acest motiv am ales sa alerg ca pacer si sa nu-mi fac cursa mea.
Ne apropiem de Eroilor cu grupul din nou ingrosat si continuam sa aspiram alergatori de pe drum. Eu personal resimt un pic oboseala dupa numarul mare de concursuri si tura de cu o zi inainte, dar din fericire este o cursa scurta, iar finalul e aproape.
Multi alergatori sunt la capatul puterilor, plecand prea repede si nefiind in stare sa sustina ritmul pe toti cei 21 de km. Multi incearca sa se tina dupa noi, unii reusesc. Pe cei care aratau bine ii trimitem inainte, pentru a mai scoate cateva minute in minus.
Pe linia dreapta de la Dambovita si zona de finish reusim sa-i convingem pe aproape toti sa plece in sprint spre final. Marturisec ca m-am bucurat foarte mult sa-i vad sprintand, chiar daca a insemnat ca am sosit cu mai putini alergatori la final.
Am terminat in in 1:59:47, timpul oficial. Din pacate nu am putut sa parasim zona de start si sa ne hidratam (mi era foarte sete) intrucat organizatorii ramasesera fara medalii, asa ca a trebuit sa mai asteptam 10-15 min intr-o inghesuiala teribila, si imbulzeala ca la oi ca sa putem puna mana pe voluminoasa medalie.
Am incheiat ziua de alergare cu o cupa de sampanie la aniversarea Ro Club Maraton (7 anisori, mergem la scoala :D) si o bere cu lamaie fara alcool cu prietenii :)
Cateva cuvinte despre organizare: chiar daca exista si elemente pozitive, gen organizarea foarte buna de la primire kit-uri, un Sport Expo generos, un program destul de bine realizat si in general zona de concurs/start bine delimitata si organizata, nu pot sa nu constat ca exista niste probleme care parca sunt aceleasi de la un an la altul.
Unele chiar s-au agravat din cauza cresterii numarului de participanti:
- punctele de hidratare/alimentare sunt mici, foarte aglomerate si dispun de prea putin sau deloc izotonic. Ar cam trebui sa fie marite ca numar de mese si voluntari
- a fost o greseala sa dai drumul la 10k imediat dupa ce au trecut favoritii. Startul la 10k trebuia intarziat cel putin inaca jumatate de ora, chiar daca asta insemna sa pui startul la semimmaraton la ora 8. Eu as da drumul la 10 k si la stafeta simultan, lasand mai mult spatiul celor de la semimaraton, chiar daca ati rata poza cu 6-7.000 de oameni luand startul simultan. Cei de la stefata alearga foarte putin, deci e caldura nu e chiar asa o problema aici. In plus competitia se numeste semimaraton, deci e normal sa favorizezi si sa incurajezi proba regina.
- a fost o mare incurcatura la decernarea medaliilor de finisheri, care s-au terminat la un moment dat, iar pana s-au adus altele, s-a generat o mare inghesuiala si agitatie. In plus poate umblati un pic la grafica si calitatea medaliei, una grea si anosta. Alte concursuri fac o competitie de design adresata tinerilor artisti, cu rezultate foarte bune.
- zona de sosire este foarte ingusta iar posibilitatile de hidratare si revitalizare sunt minuscule. la concursurile montane la care particip, mult mai sarace, nu am problema sa prind fructe, dulciuri, etc, aici abia apuc un pahar cu apa, intr-o ingramadeala teribila
Alt aspect care ma deranjeaza pe mine personal este lipsa sportivilor romani de top, care au viteza si experienta necesara sa se bata cu kenyeni care sunt adusi la noi. Eu imi doresc mult sa-l vad pe Marius |Ionescu cum se bate pentru victorie la Bucharest International Marathon, si poate cu ocazia asta doboara si vechiul record national la maraton. Oare nu se poate face un efort, inclusiv financiar, sa fie adusi la start oameni ca Marius Ionescu sau Nicoale Soare?
Chiar si cu aceste feedback, cu accent pe probleme, vreau sa afirm cu tarie ca imi face mare placere sa alerg la Maratonul si la Semimaratonul Bucuresti si apreciez efortul organizatorilor care organizeaza aceste 2 competii, intr-o tara cu mentalitatea pe care o stim cu totii. De aceea am incercat sa alerg in fiecare an la ambele competitii, desi nu prea intra in calendarul meu personal de trail run.
Ne vedem la toamna la MIB :)
Multumesc Oana& Gabi, organizatorilor si voluntarilor, si nu in ultimul rand fotografilor. Am folosit poze de la Anna Teodorescu, Catalina Nicolae, Miruna Niculescu si Radu Cristi. foarte multumesc :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu