Semimaratonul pt mine este special si pentru ca pleaca din fata casei mele din Brasov. Anul acesta startul s-a dat la 12, asa ca imi permiteam sa dorm pe indelete ca la nici o alta cursa de trail.
Vremea ne-a facut o surpriza frumoasa, asa ca pe langa deja obisnuitul noroi am avut zapada si chiar un pic de gheata. Foarte multa lume la start, cam 1500 de oameni la cele 3 probe, semimaraton (de fapt cam 19,6 km), cros 10 km si cursa populara de 4 km, o noutate.
Foarte multa lume cunoscuta la start, o placere sa revezi atati cunoscuti si mai ales, sa alergi impreuna cu prieteni. Am luat startul alaturi de Adrian Mila si Mihai Ghita, parteneri de alergare in Tineretului. A durat cam de secunde de la start pana cand am trecut prin portal, ca la cursele mari de afara, desi nu era la coada plutonului.
Au urmat minute de slalom pe strazile din Scheii Brasovului, multi alergatori mai lenti in fata. Nu am inteles niciodata de ce multa lume se duce in fata desi stie ca nu poate sa sustina un ritm prea rapid. In fine
Am luat urma lui Mihai o perioada, pana cand mi-am dat seama ca ritmul lui e un pic prea rapid pentru mine, asa ca am continuat in ritmul propriu. Dupa 2 km am inceput sa urcam mai sustinut, prilej sa turez motoarele si sa incep sa depasesc, mai ales ca majoritatea celor din jur se opresc. Am crezut ca s-a modificat traseul de cros, cand am observat ca primii alergatori de la cros erau indreptati spre stanga pe la km 3, desi stiam ca traseul din anii trecuti facea stanga la intersectia de la km 4. O alta surpriza neplacuta a fost ca nu am avut apa la km 4. Nu am inteles de ce a fost apa la km 2 si nu la 4, desi se poate ajunge cu masina la ambele puncte. la km 2 este mult prea devreme, parerea mea. Noroc cu Adrian Mila, cu care alergam de ceva timp, si care mi-a dat 2 guri de lichid.
Trag tare la deal, pe jos este zapada si se alearga pe urme. Nu pot sa alerg foarte repede, dar merg constant cu 6-7 pe mie. Urmeaza portiunea favorita de urcare, cu panta mare cam de 1 km, unde scuturi bine picioarele :D. Mai incetinesc un pic dar alerg fara mari probleme si cu un pic de zgomot.
Am ajuns in 54 de minute la punctul de hidratare, un pic mai tarziu decat mi-as fi dorit. Am luat un gel sarat de la Sponser si un Activator si dai la vale. Am plecat tare dar din pacate nu am putut sa alerg prea mult pe urmatorii 2 km din cauza ca poteca ingusta si alunecoasa era tapetata cu participanti care coborau pe fund, pe coate si care cam blocau traseul. Dupa ce am trecut de portiunile cu tapet de alergatori am avut probleme in a-l depasi pe un alergator incaltat cu pantofi de plat, dar care se tinea bine si s-a lasat greu depasit.
In urmatorii km am reusit sa accelerez puternic, mai ales ca se putea depasi mult mai usor. Ma simteam foarte bine, papucii ii faceau datoria, si mai ales, nu aveam nici urma de dureri. Ceasul mi-a aratat frecvent viteze de 3-4 pe mie, atunci cand am putut sa arunc un ochi.
In timp ce depaseam un grup de 3 alergatori cineva (nu am putut sa vad cine" mi-a strigat: sa ma bagi si pe mine in articol :D :D :D. Eram prea concentrat la alergare asa ca nu mi-am dat seama cine a fost. Daca citesti randurile acestea alergatorule, da-mi un semn si te introduc in articol, cu poza cu tot ;)
Mult prea repede am ajuns in saua Tampei, unde am dat de Silviu Balan, prezent cu incurajari. De data asta coborarea pe drumul plin de pietre nu a mai fost un chin. La punctul de hidratare de la bariera din Racadau ar mai fi mers un gel, mai ales ca urmau ultimele urcari. Tampa a fost inconjurata fara probleme, si am ajuns la ultima urcare, scurta dar criminala, in anul acesta si alunecoasa.
Au urmat ultimele sute de metri prin padure, ca sa ajungem la troita de unde am intrat in oras.
Am terminat in 2:06 (timp real 2:05:44), peste timpul dorit de sub 2 ore, dar mai bine cu vreo 2 minute decat in anul precedent, cand s-a putut alerga mai rapid.
Abia astept Brasov Marathon :)
PS multumesc numerosilor fotografi pentru pozele superbe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu