Aiud Maraton - Inapoi pe melagurile copilariei

Aiud Maraton a fost o mica nebunie pe care mi-am permis-o. E clar ca nu sunt inca pregatit pentru curse medii spre lungi, dat findca recuperarea merge destul de greoi. Nu am destule antrenamente lungi in picioare si dupa 20-25 de km se cam taie gazul. Am decis sa iau totul ca un fel de experiment, sa alerg cam la 70-80% din viteza maxima cat pot, sa vad care mi-e limita la momentul actual. Dupa ce terminam gazul urma sa alerg la ralanti, la un ritm care il stiu ca il pot mentine foarte mult timp indiferent de nivelul de pregatire.

Totusi Aiud pentru mine inseamna oraselul bunicilor, vacantele copilariei petrecute pe dealurile si padurile de l poalee Apusenilor si prin luncile Muresului. Cand am auzit ca prietenul meu Levente Polgar, cu care m-am ratacit la VLC Ultra, orgenizeaza primul Maraton din istoria Aiudului m-am inscris din primul minut. Am fost al treilea pe lista, dupa Levente si inca un alergator :)

Fatntasti ce au reusit Levente si echipa lui sa organizeze in Aiud. Au fost 3 probe, maraton de trail, semimaraton de trail si cursa copiilor, totul fara taxa de participare, cu cu kit care cuprindea tricou foarte artistic realizat si o medalie de finisher de colectie. Toata stima pentru astfel de oameni.

Am ajuns la Aiud  vineri pe la pranz cu tot cu o parte din familie si imediat am vizitat un rand de rude, dotate cu o pivinita incapatoare. Din pacate am fost sofer, dar m-am hidratat un pic mai pe seara.

Seara am facut o ceafaloading la rudele la care am tras, un gratar fantastic, totul stropit cu vinul locului, unul excelent, dar cu masura totusi. Am dormit bine iar dimineata m-am aliniat la start cu mare chef de alergat pe dealuri. Traseul urma o bucla mare in jurul Aiudului, prin padure, pe dealuri si prin vai. Se urca si se coboara de muulte ori, pe o suprafata variata, pamant, noroi, drumuri forestiere, iarba. Au fost si cativa km de noroi lutos foarte dificil, extrem de aderent.

La 9 jumate s-a luat startul, 1 km pe asfalt in urcare din primii metri. S-a plecat tare si am alergat pe strazile destul de pustii ca apoi sa intram repede in padure acolo unde panta a devenit mai serioasa. Dupa 2 km e prima coborare, prima dintr-un sir de zeci si zeci. Dau drumul tare la picioare, depasesc numai bine ca sa ma impiedic de un ciot si sa plonjez pe pamantul noroios. Nici o dauna, am pierdut probabil vreo 5 secunde doar.

Dupa cativa km iesim pe coama dealului, la liziera padurii si alergam 5-6 km pe coama, cu o priveliste frumoasa la stanga noastra. La km 9 ajungem la locul unde traseele se despart, iar noi maratonistii o luam la dreapta. Urmeaza o coborare lunga si foarte rapida (ceasul mi-a aratat timpi de 3-4min/km) spre Miraslau, un sat mare aflat pe DN1 pe malul Muresului. De acolo am cotit spre nord si am inceput sa urcam si sa coboram pe dealuri. Sa- format pt cativa km o gasca faina, cu care am povestit si spus bancuri. Dupa momentul bancurilor cu blonde apare si urmatorul punct de hidratare si surpiza, o fata blonda ne intindea pahare cu apa. Am izbucnit in ras cu totii si primii trei din grup i-au sarit in brate. saraca fata, nu cred ca se astepta la asa ceva. Am plecat mai departe si pe dealurile care au urmat am atins primii 20 de km. Cam de aici am mai incetinit si a ramas (aproape singur), noroc cu un tip simpatic din Tg Mures, care se mai oprea sa-si aranjeze echipamentul, sa manance si il ajungeam din urma.

A urmat partea cea mai grea, mai intai un noroi lutos teribil, care se prindea de incaltari, din fericire in coborare spre un sat izolat, Rachis. De acolo am intrat in padure, am urcat si coborat pe poteci inguste pana am ajuns intr-o vale care dadea in satul Poiana Aiudului. Evident cu era sa ajungem acolo alergand lejer la vale. Cu jumatate de km inainte de sat, traseul (foarte bine marcat) ne scoate in dreapta la baza unui deal cu o panta fioroasa pe care o urcam pieptis. Deasupra noastra un checkpoint cu baieti de la Salvamont Alba care stateau si se uitau cum ne chinuim noi :)). A urmat o coborare scurta , am traversat valea si am atacat cel mai inalt deal, punctul de altitudine maxima al traseului, unde am ajuns taras-grapis.

Aici am fost pozati si asigurati ca nu mai exista nici o urcare pana la finish (era cam km 30-32), dar nici orba de asa ceva. A urmat o coborare foarte tehnica (s-a alunecat ca naiba - nu am ales incaltarile cum trebuia) si iar am urcat. cand credeam ca am ajuns la liziera de pe coama dealului, cea urmata in primii km, traseul a coborat iar in vale si a urcat din nou. Si tot asa :)

Ultimii km i-am alergat cam lent. Eram singur, nimeni in fata la o distnta vizibila, iar urmatorul concurent era departe in spatele meu. Am ajuns la ultimul CP si am fost fericit sa aud ca mai sunt 2 km.

Au urmat coborarea de pe deal si portiunea de oras, unde am accelerat cat am putut, speriand oamenii cu rasuflarea mea de locomotiva astmatica. Am terminat in 6;52, 45 km, 1442 diferenta de nivel. Traseul e alergabil, eu nu sunt in forma :)

Voi reveni cu placere la Aiud la anul. Multumesc si fotografilor, mai ales neobositii Radu Cristi si Bogdan Popa care au terminat de pozat au sarit in tren si au plecat la Bucuresti sa pozeze si duatlonul.

Ne vedem la anul