Inainte sa incep serialul Caucauz 2013, cateva randuri despre Cheile Rasnov Adventure 2013.
Cheile Rasnov Adventure 2013 este poate cel mai ambitios concurs din Romania, avand atat probe de aergare, maraton, semimaraton cat si de mountain bike si alergare - duatlon. O sarcina foarte grea, avand 3 trasee separate care trebuie marcate si monitorizate.
Din cauza ca m-am intors doar cu o sapatamana inainte din Caucaz, si nu prea am alergat in ultimul timp, m-am decis sa particp doar la semimaraton. In ultimul timp imi place din ce in ce mai mult trail runningul, alergarea pe munte, care imi ofera satisfactii vizuale si tehnice (:p) mai mair decat alergarea pe asfalt.
Zis si facut, am ajuns vineri seara la Brasov, iar sambata dimineata ma prezentam voios si cu chef de alergare la start. Nu apucasem decat sa ma inscriu pe net, plata si toate formalitatile le-am rezolvat rapid inainte de start, multumesc mult organizatorilor pentru intelegere.
La start ma intalnesc cu o groaza de prieteni si cunoscuti (majoritatea la organizare), printr care Serban, the big boss al Ro Club Maraton, de care mi-am propus sa ma tin. Plan de cursa nu aveam, pentru ca traseul imi era necunoscut.
Un pic de incalzire, un pahar de vorba cu prietenii si se apropie ora startului. Startul ma prinde ca de obicei in lupta cu banda care imi fixeaza telefonul pe brat. ca sa pot da drumul la monitorizare la momentul startului, sunt nevoit sa-l tin in mana pana atunci.
Traseul ocoleste poligonul de biatlon, si urca destul de abrupt pe dealurile care despart Rasnovul de Poiana Brasov. Trebuie sa recunosc ca nu ma asteptam sa fie atat de abrupt.
Incerc sa ma tin dupa Serban, cat pe aci sa ma piarda pe unele coborari (punctul meu slab), din fericire drumul urca destul de sustinut, iar noi urcam la pas portiunile mai abrupte. Coborarea care urmeaza este in mod sigur cea mai a dracului intalnita de mine pana acum. Un fost sleau de pamant, cu un fel de crestatura adanca pe mijloc, cu o panta de cel putin 30%. Am alergat-o cu mare grija, sarind dintr-o parte in alta. O cadere putea sa duca la consecinte destul de urate. Il simt pe alt alergator cum imi sufla in ceafa (nici nu puatea fi vorba de depasiri acolo) si am emotii si pentru el.
Ajungem la primulpunct de alimentare, bine aprovizionat si continuam alergarea spre partia Lupului, punctul cel mai inalt din traseu. Destul de curand imi dau seama ca sunt singur, distantasem grupul cu care am alergat pe una din urcari si continui solitar. Cand ajung pe partie dau de un grup de 3 alergatori, dar ii pierd la coborarea lunga spre Poiana. De aici se urca destul de putin, iar coborarile sunt lungi si destul de accidentate. Dupa urmatorul check point urmeaza problemele de orientare. Alergand in fruntea unui grup format tot pe motive de orientare turistica, pierd de 2 ori traseul in viteza si sunt nevoit sama opresc sa ma orientez. A doua oara am stat cateva minute pana am descoperit cu ajutorul unor concurenti care m-au ajuns din urma traseul. Care traseu coboara de-a dreptul prin padure si ajunge la pestera Valea Cetatii, de unde iesim la drumul asfaltat care leaga Rasnov de Poiana Brasov.
Portiunea de asfalt nu mi-a placut deloc, pantofii mei de trail nu sunt facuti pentru o alergare pe asfalt, asa ca am pierdut ceva timp. Am parasit asfaltul ca sa urcam la cetate, unde indrumati bine de un voluntar, am coborat 3 insi pe o poteca foarte aeriana si abrupta rau (nici vorba de alergare aici, pericol de moarte) direct in drum. Am aflar ulterior ca nu o luasem bine :)))
De jos au mai fost 2-3 km de asflat si soare puternic prin oras catre valea Carbunarii si baza olimpica de sarituri, unde am ajuns dupa 2h 47' 05'' locul 20 la general masculin (din 42 cati au terminat si 8 la categoria mea de varsta.
Stiu ca multa lume s-a plans de marcarea traseului, si in mod sigur este loc de mai bine aici. Intrucat cursa mea este doar cu mine insumi, momentele de orientare turistica nu m-au deranjat. probabil altii sunt mai competitivi sau problemele de la maraton au fost mai mari.
Eu as vrea sa le multumesc organziatorilor pentru efort, un efort care de cele mai multe ori este ignorat de participanti. Sunt sigur ca la anul va fi mai bine
PS multumesc FotoArtis pentru poze
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu