Caucaz 2013 - Aventura incepe

Asa cum v-am obisnuit, in fiecare an plecam pe un munte inalt din afara. Ca de obicei alegerea muntelui a inceput din iarna 2012/2013. Initial ne-am dorit sa mergem in Pamir, sa facem Lenin si Pobeda, dar din pacat nu am reusit sa strangem banii necesari, asa ca ne-am decis la o varianta mai low-cost. Varianta aceasta a fost Caucazul, unde Ushba este un mai vechi vis al meu.

Pana la urma am ales sa mergem prin Georgia, intrucat rusii nu mai permit accesul spre Ushba, si nici nu mai este posibil sa te mai strecori pe sub patrulele lor, asa cum am facut la precedenta vizita. Cum nu avem chef sa cunoastem temnitele rusesti, si sincer, ne-am cam saturat de paranoia si lipsa de ospitalitate ruseasca, am decis sa mergem in Georgia, o tara mult mai prietenoasa cu strainii.

Echipa de anul acesta a fost mai restransa, intrucat Adi si Ileana nu au putut sa mearga cu noi. Nu-i nimic, la anul o sa fim iar in formula extinsa :). Deci am ramas 3, eu si colegii mei Lucian Dinescu si Alex Baran.

Ruta aleasa a fost destul de ciudatica. Alex a venit direct de la Moscova, iar eu si Lucian am venit cu masina pana la Istanbul, de unde am luat un zbor Turkish catre Tblisi. Perioada aleasa, sfarsitul lui iunie, 3 saptamani.

Plecarea a venit aproape pe neasteptate, fata de anul trecut, cand am stat toata vara asteptand sa plecam in Kenya :). Am plecat cu masina seara spre Istanbul, unde prin amabilitatea unui prieten, Bogdan Barbu, am putut lasa masina la seful lui in parcare si sa dormim cateva ore la Razvan, un coleg de munca al lui Bogdan. Multe multumiri Bogdan, Cumhur si Razvan pentru ajutor si amabilitate.

Am avut ceva emotii la aeroport, din cauza greutatii mari a bagajelor (cuie de gheata, coltari, pioleti, corzi, etc), dar din fericire Turkish are o politica relaxata fata de bagaje mari si am ajuns cu bine la Tblisi. Aeroportul din Tblisi este mic, dar foarte cochet si curat. Mai tineti minte Baneasa? Eh, e cam ca Baneasa dar exact invers, mult mai curat si modern, cam cum ar fi trebuit Baneasa sa fie :).

In Tblisi trebuia sa stam o zi, sa-l asteptam si pe Alex. Ne-am cazat la hotelul Isaka, gasit pe booking.com. Mic, dragut si foarte ieftin, situat aproape de centrul istoric, in cartierul Avlabari. O camera de 2 persoane a fost 75 GEL pe zi (1 Euro=2,2 GEL). Hotelul are si camere in regim hostel pt cine doreste, este curat si are WiFi moca (de acolo am postat poze si mici articolase pe facebook si blog). A fost cartierul nostru general in Tblisi pe toata durata aventurii georgiene.

Cum am ajuns, am bagat un somn de cateva ore, sa ne revenim dupa 2 nopti in care am dormit foarte putin, prima la volan, si a doua pe scaune de aeroport/avion. In Tblisi am gasit o caldura de cuptor,  mai ceva ca in Kenya :)).



Seara am iesit putin la plimbare si am ramasi surprinsi cat de frumos si atragator este orasul. Nu o sa vorbesc prea mult despre oras, pentru ca m-am decis sa-i dedic un articol special, insotit si de un album photo dedicat. O sa va convingeti ca merita.

Alex a facut jonctiunea cu noi in noaptea urmatoare, iar dimineata am fost la cumparaturi, ne-a dus amica mea Tamara de la societatea georgiana de drepturi de autori GCA. A fost foarte draguta si ne-a ajutat mult pe toata durata calatoriei. Mi-am cumparat si o cartela si un telefon georgian, ocazie cu care am aflat ca telefonul meu e codat in Vodafone. Deci adio net pe telefon, dar cartela ne-a prins bine. Am gasit si gaz pentru primusul nostru, asa ca eram gata sa plecam spre Kazbek, prima tinta.

Ne-am hotarat sa incepem cu Kazbek, 5033 m, un varf mai inalt dar destul de usor (un stratovulcan, ca si Elbrus), aflat si mult mai aproape decat Ushba de Tblisi.

Am lasat la hotel o parte de echipament si am plecat spre Kazbegi, un sat aflat la 150 km nord de Tblisi, chiar la poalele muntelui, si aproape de granita ruseasca. Am mers cu mashutka, microbuz de calatori, care spre deosebire de Kenya, chiar respecta numarul de locuri=numarul de pasageri.

Drumul este o nebunie vizuala. Inchipuiti-va un Transfagarasan care trece pe langa un ditamai lac de acumulare, apoi continua pe varsantul unei vai adanci, urca in serpentine pana pe creasta versantului, unde dam de o statiune de ski care iarna arata foarte sic, apoi continua pe o noua vale, protejata prin tunele construite peste drum, ca sa-l protejeze de avalanse si urca pana la 2360m, si apoi coboara in alta vale spre Rusia. Drumul este deschis tot anul, si iarna (au fost foarte mirati cand am intrebat daca e deschis si iarna - de ce la ei se poate?) avand localitati insirate sus, spre Kazbegi.

Kazbegi (oficial Stepansminda - Sf Stefan) este un sat mai mare, la 1750m altitudine, care se va transforma cat de curand intr-o statiune. E strajuit pe de o parte de un lant de varfuri de peste 4.000 m, iar in partea opusa, manastirea  Gergeti Trinity domina de pe culmea unui deal la vest de sat, avand 2170 m altitudine. Puteti vedea din poze cat de spectaculoasa este locatia si cat de frumos se vede. La manastire se poate ajunge si cu masina, preferabil un 4x4, dar posibil si cu masina locala.

Noi am ajuns seara in Kazbegi si ne-am cazat la prima mamasha care ne-a abordat. Mare greseala, nu vorbea o boaba de limba straina, asa ca am fost nevoiti sa o sunam pe Tamara de mai multe ori, intrucat doream sa inchiriam un cal care sa ne duca ruscacii grei cat mai sus, preferabil pana la limita ghetarului. Masa la cucoana a fost slabuta, iar cazarea acceptabila, tinand cont ca era doar o noapte.

A doua zi ne-am trezit cu un cal care avea sa de calarie (explica-le dand din maine ca e nevoie de un fel de samar), mai stai pana vin cu samarul si pana se chinuie (se vede ca nu erau obisnuiti) sa amareze ruscasii pe spanarea calului. Facem si ultimele cumparaturi de la Google Market, curpapier si zahar :))))

Avem o prima supriza urata cand ne cer deja mai multi bani decat convenisem seara, iar mamaliga explodeaza la manastire, unde tipul ne cere si mai multi bani, chipurile calul nu putea sa urce mai sus, si mai era nevoie de inca unul. Deja e de ajuns si il trimitem la plimbare, dupa ce am incercat sa ne intelegem cu el. Greseala mea, trebuia sa fi gasit o cazare direct din Tblisi, cineva mai obisnuit cu alpinistii si avand recomandari de la altii care au mai fost pe la el. Aveam asa ceva doar pentru Ushba, dovada ca n-am bagat prea mult in seama Kazbekul.

Manastirea este un loc superb, unul dintre cele mai frumoase din Caucaz, asa cum o arata si pozele.

Deja ne resemnasem ca va trebui sa ne caram rucsacii doar cu spinarea (aveau aproape 25 kg fiecare) cand Lucian se enerveaza si pleaca singur spre manastire, unde vazuse el niste cai pascand liberi. Reuseste sa gaseasca un calugar care vorbea bine engleza si cu ajutorul lui gaseste pe cineva care ne-a luat destul de putin si ne-a dus mult mai sus. Evident cu un singur cal, pt un cal 75 de kg sunt o nimica toata in comparatie cu o caruta, busteni sau chiar un calaret mai dolofan :)).

De data asta lucrurile merg struna, apar 2 frati care reusesc sa urce din prima ruscasii pe cal si in cateva minute mergem tare la deal (abia ne tinem dupa cal). Un moment amuzant a fost atunci cand au ales un cal din palcul care pastea si l-au adus sa-l incarce cu bagaje. Initial tot ceilalti cai au venit dupe ei, dar s-au tirat imediat ce au vazut ca e rost de munca :)))

Calul ne-a lasat la prima limba de zapada, pe la 3000 m, iar de acolo, ne-am facut curaj si am luat monstri in spate si am mai mers vreo 3 ore, traversand un torent cu destule emotii, cand, destul de aproape de capatul ghetarului, pe la 3200/3300, am gasit un loc de cort frumos. O mica inspectie fara rucsaci ne-a aratat ca pana la ghetar (10 min de mers) nu gasim ceva mai bun si cum nu vroiam sa ramanem langa cabana Betlemi, iar o ploaie se arata la orizont, am decis sa punem cortul.

Locul era frumos, pe o coama de morena, cu o vale adanca avand celalalt versant foarte friabil la dreapta noastra si de cealalta parte un fir de apa si un labirint de bolovani si stanci intre. Poteca treacea la 2 m de cortul nostru, iar apa potabila gaseam la mica distanta. Locul s-a dovedit ulterior a fi exact acolo unde se spargeau norii si ploua mai mereu :p

A doua zi ne permitem sa dormim mai mult, mai ales ca a ploua cam toata ziua. Prognoza din pacate era proasta, cu ploi pe urmatoarele 3 zile. Deja intram la idei cu ce am putea face daca stam prea mult pe Kazbek. Decidem ca in urmatorea sa zi sa fortam indiferent de vreme dimineata, cand macar nu ploua si sa urcam cat de sus posibil, macar sa ne ninga si sa nu ne mai ploua. Ziua se scurge agreabil, la lenevit pe saltelutele noastre gonflabile (Decathlon) si gatit. Ploia ne-a manat de multe ori in cort, dar ne-a oferit si poze superbe cu curcubee care se arcuiau peste peisajul de basm, o combinatie de varfuri cu caciuli albe, spinari de un verde crud si stancarii. Se vede extrem de frumos, locul cam face de ras Alpii nostri :).

Coboara multa lume de la cabana, oare ce or stii ei si nu stim noi? Sa fie vremea proasta? :))

Noi nu ne-am pierdut speranta, si era si greu sa fii suparat cu asa privelisti in fata ochilor. Spuneti si voi :)

va urma