In sfarsit a venit si ziua plecarii, marti 23 februarie 2010. Ziua a trecut repede cu facut bagaje, scris pe blog si mailuri de final, si ultimele cumparaturi, maruntisuri mai ales, restul fiind procurat din vreme. Pe la 6 am plecat spre Luci, unde vom cantari bagajele si distribui greutatea, asa incat sa nu avem probleme cu Wizz Air. Acolo am constatat ca Ileana nu vine, dar si-a trimis bagajul ca sa fie aranjat. In frenezia si entuziasmul plecarii ne-am pierdut si bruma de creier pe care o aveam, asa incat un primus si un cort au ajuns in 2 bagaje de mana, cu finalul previzibil pe care il intuiti deja.
Ajungem noi pe Baneasa, vine intr-un final si Ileana si la scanarea bagajelor problem, nu vor sa lase sa treaca cortul, decat daca il bagam la cala si deloc primusul meu Colman pe benzina. Daca cortul a reusit sa ajunga singur in cala, primusul a trebuit sa-l abandonam la niste prieteni ai Ilenei, care din fericire nu plecasera inca.
Ok, am decolat in cele din urma, ca sa avem aceeasi surpriza pe Baraja, la Madrid. Se pare ca foarte vigilentilor vamesi romani le-a scapat faptul ca intre cele 2 tende erau pitite frumos cuiele de la cortul meu, asa ca a trebuit sa le abandonam la Madrid, cu speranta ca vom gasi altele in Maroc. Daca nu, vom improviza la fata locului.
Dupa 4 ore lungi petrecute la Madrid am ajuns intr-un final la Marakkesh. Acolo soare si caldura, vreo 20-25 de grade, spre deosebire de Bucurestiul asaltat de fulgi de zapada si valuri de frig.
In aeroport la Marakkesh
La aeroport, am schimbat bani (Panca Postei, o firma galbena pe care o veti intalni peste tot in Maroc, curs foarte bun 10,98 dirhami/Euro) am luat autobuzul special spre centru, nr 19 (30 dirhami dus-intors) pana in centru langa celebra piata Djemaa el Fna unde planuiam sa ne cautam un hotel ieftin si bun, cum se gaseste la marocani. Aveam cateva hoteluri luate de pe net, dar pana la urma am gasit ceva ieftin, foarte frumos si chiar langa piata, pe un gang langa marele balcon al pietii. Se numeste Hotel Cecil si o camera cu 4 locuri ne-a costat 370 dirhami pe noapte, adica cam 9 Euro de caciula.
Hotel frumos, curat si ieftin :)
Dupa ce am mancat copios in piata (cam 4-5 Euro de caciula) si am baut suc de portocale proaspat stors (3 dirhami, ieftin si foarte bun)
Suc de portocale proaspat stors la 1,2 Ron paharul :)
Ziua s-a scurs repede cu tot felul de cumparaturi (supermarket, foarte ieftin) si plimbari prin souk-uri, bazarul marocan, mult mai ieftin si mai misto decat cel turcesc. In plimbarile noastre am reusit sa ne gasim transport pana la Imlil, 70 de km spre sud, pana unde duce drumul cu masina spre Jbel Toubkal.
Ne-am inteles cu soferul sa ne duca pana la munte cu un minivan (300 dirhami) si sa vina sa ne ia dimineata la 9. Aici a fost altfel decat stiam de pe net, in sensul ca n-am gasit Grand Taxi-uri pana acolo si am platit mai mult decat cei 2,5 Euro de caciula de care auzisem.
Dupa inca o masa buna si un suc de portocale, am dat o tura prin piata (o sa vorbesc la final mai pe larg despre ea), ne-am facut bagajele si l-am luat pe mos Ene in brate, intrucat pierdusem noaptea de dinainte pe avion.
Dinu...cred ca a fost super fain. Cu exceptia urcatului pe munte, mi-ar fi placut sa fiu si eu acolo.
RăspundețiȘtergerePune mai multe pooooze, de ce esti raaaau? :)
O sa pun din ce in ce mai multe poze cu cat urc pe munte. Apoi dupa ce termin periplul o sa vin si cu seturi de poze tematice :)
RăspundețiȘtergereStati aproape :)
Super Dinule! Cum ti-au placut oamenii si atmosfera in general? Eu vreau mai multe povesti referitoare la interactiunea umana, sa vad cum v-ati descurcat voi.....
RăspundețiȘtergereLaurici, gandul meu e in felul urmator: mai intai spun toata povestea turei, cu poze si descrieri si apoi am de gand sa revin punctual la diverse chestii pe care as vrea sa le dezvolt (poate ma ajuti si tu): oamenii, mancarea, piata Jemma El Fna, desertul, etc.
RăspundețiȘtergereAcolo o sa intre si diverse povestioare despre fiecare subiect, tot ce ne putem aminti si putem ilustra.
Abia astept sa vad continuarea.
RăspundețiȘtergereSi apropo, idee super ai avut cu blogul asta. Citind le el mi-a venit gust de scris si poate ma apuc si eu de raportul de tura din Patagonia (daca nu-mi trece...)