Primul munte

In dimineata de joi am plecat cu masina spre Imlil, unde am ajuns pe la 10 jumate dimineata. Aici trebuia sa gasim butelii pentru primusul supravietuitor, banale butelii cu gaz, pe care le poti gasi peste tot. Am gasit butelii intradevar, dar absolut toate aveau alt tip de filet decat cel de la primusul lui Luci. Pana la urma ne-am resemnat si am cumparat un cap de primus care sa se potriveasca cu filetul buteliilor de acolo (25 Euro). Am mai luat si cateva sticle de apa si eram gata sa plecam spre refugiul Toubkal. Cu apa si mancarea rucsacii nostri aveau cam 25-30 de kilograme si aveam drum de 5-6 ore in fata noastra. Am pornit la drum, dar ne-am dat seama repede ca nu avea rost sa ne chinuim, cand aveam o varianta mult mai buna la indeamana. Concret, sa inchiriem 2 catari costa cam 20 de Euro, adica 5 Euro de caciula. Asa ajungeam repede si fara sa ne rupem spatele la refugiu, si eram fresh pentru a doua zi, cand aveam in program sa urcam pe varf.

 La Imlil, asezand rucsacii pe catari (am scris bine Ileana?)



Am luat magari si am pornit agale in spatele lor. Aici am gresit ca nu am avut la indemana crema de protectie solara - pana am ajuns la limita zapezii, pana unde ne-au dus magarii, ne-am prajit ca micii pe gratar. Ne-am interesat si de apa potabila, avand la noi cam 8-10 litri, si ni s-a spus ca nu exista alta apa potabila decat cea minerala :). Oricum noi am baut fara nicio problema din apa de izvor si din paraiele intalnite pe tot parcursul periplului nostru marocan, fara nicio problema de sanatate.

 Prima poza: la intrare in parcul national Toubkal
 A doua poza: pe vale spre refugiul, se vede varful pe fundal

Incep sa apara creste majestoase si varfuri semete acoperite de zapada. De asemenea si vantul incepe sa ne dea semne despre ce este in stare. Si vant ca in Atlas mai rar vezi!

Ambele poze: spre refugiul Toubkal

Catarii si-au facut treaba, ne-au dus pana la limita zapezii, de aici trebuie sa ne inhamam la rucsaci si sa-i dam bataie in sus, ceea ce am si facut dupa o pauza de masa. Cu noi erau un cuplu de marocani de ses, din Casablanca, care urcau pana la refugiu, cu speranta ca vor urca maine pe varf, desi nu aveau echipament deloc. Poate ca vara acest lucru nu-i foarte greu, dar iarna, fara coltari, piolet si haine de iarna nu-i lucru cusher.

 Ambele poze: catari umani :))

De aici pana la refugiu au fost cam 1,5 ore de mers cu rucsacii grei, prin zapada si cu vant destul de puternic, sufland intermitent.

Am ajuns cam pe la 5 la refugiul Toubkal, care este de fapt un complex format din 2 cladiri mari, fiecare apartinand cate unui club montan, unul marocan si al doilea CAF-ului francez.

Ajunsi acolo am pus corturile putin mai jos fata de refugiu. De gatit am gatit intr-un intrand de langa intrarea in cladirea CAF-ului. Cei de acolo au fost foarte draguti sa ne ofere locul acela ferit de vant ca sa gatim, ca si acces la baia lor si la apa potabila din bucataria lor.

Refugiul Toubkal

Ziua se termina repede cu gatit si pregatirea pentru ziua cea mare :). Daca vremea tinea cu noi urma sa urcam pe Jebel Toubkal, 4167 m. Din pacate nu aveam la noi echipamentul necesar ca sa urcam un traseu de creasta, ne-ar fi trebui echipament pentru mobile, asa ca am decis sa urcam pe traseul clasic.