Cu Silviu Balan la schi de tura

De multa vreme imi doream sa ma dau pe schiuri de tura. Cam de cand ma afundam pana la gat in zapada, si inaintam cam 100 m pe ora, iar pe langa noi treceau tipi pe schiuri de tura, care se uitau amuzanti cum inotam prin zapada si ne intrebau daca totul e in regula in timp ce ne depaseau elegant.

Intr-un puseu de entuziasm, am facut rost si de niste schiuri de tura, dar nu am reusit sa ajung si la munte pe ele. Nu intrebati de ce, nici eu nu stiu exact :p

Cand am auzit ca Silviu Balan face iarasi tabara de schi de tura, mi-am zis ca de data asta trebuie sa se lege lucrurile. A fost destul de complicat sa ajung, o combinatie de masina defecta, probleme la munca si cod portocaliu de viscol si-au dat mana ca sa ma impiedice. Pana la urma am luat trenul, si chiar daca am ratat sedinta tehnica

 sambata dimineata eram pe pozitii.
Sambata dimineata eram cu totii gata, urcasem in Poiana, parcasem si sedinta tehnica de echipare era in toi. Am primit schiuri, foci si clapari si le-am pus in picioare.

Claparii, pentru ca schiurile au ajuns pe rucsac, iar  noi ne-am deplasat per pedes pe partia Bradu, unde am pus schiurile in picioare, dupa o sedinta de incalzire condusa de Bianca Paunescu.

Deplasarea pe schiuri este mai usoara decat credeam, si cat de curand prindem viteza in sus pe partie si grupul compact la plecare, se cam desira. Silviu il trimite pe Screetch (Andrei Dumitrescu) cu grupul mai rapid, asa ca ne separam. Screetch se invarte ca o closca in jurul nostru, in timp ce urcam pe Drumul Rosu. Inaintam destul de repede in sir indian si ajungem usor in Ruia, unde o luam pe Sulinar in sus, si de acolo in Kanzel.

In Kanzel facem diverse exercitii si exersam mai ales intoarcerile, care au o tehnica mai speciala, pe care o folosim ca sa urcam pe creasta. Din pacate este ceata iar soarele se ascunde sub o patura groasa de nori.

Sus in creasta dam jos piele de foca de pe schiuri, blocam legaturile si utiliziam schiurile ca unele normale, coborand pe schiuri pana la cabana Postavaru, unde facem jonctiunea cu restul grupului pentru pranz.

Dupa papa urcam in grup prin padure, zigzagand usor, pana in creasta Postavarului, direct prin padure, prilej sa exersam urcarea in zig-zag.

Dupa pozele de pe varf (tot in ceata), am coborat pe schiuri pana jos, o parte pe Drumul Rosu, iar schiorii mai experimentati pe Sulinar. Ne-am reintalnit pe partia Bradu, unde trebuia sa participam la deschiderea sezonului de schi, un spectacol superb.

Nu am avut stare o ora pana la inceperea spectacolului, asa ca impreuna cu 2 colegi am mai facut o urcare pana pe la jumatea Sulinarului (cotul Lehmann pentru cunoscatori), de unde am coborat iar pe Bradu.

Deschiderea sezonului de schi, mult amanata din cauza lipsei zapezii, dar si a temperaturilor foarte ridicate care impiedicau functionarea tunurilor, este un spectacol pe cinste. Puteti sa judecati si singuri dupa poze.

Noi am facut o urcare demonstrativa pe schiuri. Dupa am avut parte si de o cazatura surpriza, dovada ca pana si Balanii cad cateodata :)))


Ziua s-a terminat cu cina la hotel si cu o vizionare de filme de profil.

A doua zi peisajul s-a schimbat foarte mult, aveam cam 30 cm de zapada proaspata, care ne lipsise cu o zi inainte, si care ne-a obligat sa folosim mai mult partiile cu zapada artificiala.

Si programul s-a schimbat foarte mult, in sensul ca am avut un concurs cu accent pe tehnica si viteza, iar apoi a fost festivitatea de premiere si inchidere, unde am primit cu totii diplome. Apoi am bagat o noua urcare pana sub cabana Postavaru.

Am invatat multe in tabara, si cred ca la majoritatea a fost inoculat temeinic virusul schiului de tura. De altfel dupa 2 zile ma si inscriam la primul concurs de schi de tura, Montain Assault.

Multumim Silviu, Bianca, Andrei si Serban pentru organizare si coaching si celor din CPNT pt echipamente. O mentiune speciala pentru Cornel si Irina (echipa Fisheye) pentru pozele superbe.
Ne vedem la urmatoarea tabara, una in afara partiei sper ;)

24 de ore pe scari pentru MaiMultVerde

A trecut un an de la experienta de alergare si strangere de fonduri de la Transmaraton 2014, cand am alergat 64 de km pe Transfagarasan pentru a strange fonduri pentru Hospice Casa Sperantei si a venit momentul sa-mi dedic pasii si sudoarea pentru o cauza nobila.

Voi alerge pe 23-24 ianuarie mai intai la SkyRun, alergarea pe scarile din Sky Tower, cea mai inalta cladire din Bucuresti, iar imediat dupa final va incepe competitia intre 4 echipe de cate 5 oameni fiecare, fiecare reprezentand o cauza nobila. Vom alerga 24 de ore, fiecare separat, probabil intre 4-5 ore de participant. Vom alerga, vom manca, vom dormi cateva ore pe rand pe izoprenuri, ne vom trezi sa alergam iar si iar, pana se termina cele 24 de ore.

Sky Tower are 34 de etaje, 680 de trepte si o ascensiune de 119 m, iar alergarea de 24 de ore are aspectul unei stafete de ultramaraton :)

Va fi prima data cand voi face asa ceva, asa ca sunt curios cum se va comporta corpul meu. Totusi este un sacrificiu minor daca luam in considerare cauza pentru care alergam. Cu totii stim cat de mult s-a taiat padurea in ultimii 20 de ani. Nu mai putem aduce inapoi padurile distruse, dar putem planta alti copaci, ca si urmasii nostri sa se bucure de padure. Toate sumele donate de voi se vor transforma in puieti care vor fi plantati decatre voluntari in zone alese cu grija, si ingrijiti ulterior pana se dezvolta.

Asociaţia MaiMultVerde este o organizaţie non-guvernamentală de protecţia mediului înfiinţată în anul 2008.

În cei opt ani de activitate (2008-2015), Asociaţia MaiMultVerde a desfăşurat mai multe proiecte de împădurire la nivel naţional. Cu ajutorul voluntarilor, partenerilor și sponsorilor, am plantat în jur de 740.000 de puieți și am strâns aproximativ 325 de tone de gunoi. În anul 2014, Asociația MaiMultVerde a beneficiat de sprijinul activ a 760 de voluntari, implicați cu pasiune în toate proiectele desfășurate.
Mai multe informaţii despre activitatea organizaţiei pot fi găsite pe www.maimultverde.ro și pe Facebook.

Daca doriti sa sustineti cauza impaduri lor si sa vedeti echipa de alergatori MaiMultVerde dati pe linkul de pe Galantom

Orice suma conteaza. va multumesc :)

Cati alergatori de trail am avut in 2015 in Romania?

Daca sunteti curiosi cati alergatori de trail avem in Romania, in anul de gratie 2015, aveti mai jos raspunsul. M-am apucat si am adunat toti participantii la concursurile de trail running pe care am reusit sa le identific. In mod sigur mi-au scapat cateva, iar cifrele nu au pretentia de a fi 100% exacte. Am luat unde am gasit si DNS si DNF (au fost cateva competii unde sunt afisati in clasament doar cei care au terminat cursa), pt ca aici am urmarit inscrierile mai ales, oameni care au platit o taxa, si deci merita sa-i consideram trail runneri, chiar daca nu au alergat. Am luat in considerare toate concursurile care se desfasoara in natura, si am inclus la trainrunning si verticalurile, dar si concursul de aventura Pro Park, care a avut o portiune mare de alergare pe munte. Am avut un ajutor, de fapt marea majoritate a muncii de cercetare a facut-o colega mea Elina Statescu, careia ii multumesc si pe aceasta cale.

Ca sa nu va tin foarte mult in suspans, suntem aproape 15.000  peste 15000 de participanti la concursurile de alergare montana din 51  53 de competitii. Iar numaratoarea continua! Numarul de participanti variaza de la 6 la 14826. Cifra de 14826 15486 este una bruta, este foarte probabil sa fim mai multi de atat. De asemenea trebuie sa tinem cont ca la cateva concursuri am avut doar finisherii (de exemplu la VMT, iar acolo au fost doar la ultra oamenii care au alergat 40, 60 sau chiar 70 de km, dar nu s-au incadrat in timpii limita, si mi s-a parut corect sa-i includem si pe ei). Evident numarul real de alergatori este mult mai mic, dar este o munca de chinez sa-i depistam pe toti alergatorii in mod individual, pentru a vedea cati suntem foarte exact. Am vazut ca si la case mai mari se contabilizeaza numarul de participari, asa ca sunt de parere ca nu este nevoie sa inventam noi roata.

Numarul mediu de participanti per cursa este de 290, dar evident ca este un calcul doar de dragul statisticii, marea majoritate a concurentilor sunt grupati in primele 10 competitii.

Este o cifra foarte frumoasa, in crestere de la an la an, chiar daca nu avem date pentru 2014. Sper ca aceasta cifra sa va fie de folos voua organizatorilor de competitii, pentru a le spune sponsorilor ca acesta nu mai este un sport de nisa, iar implicarea lor le poate aduce o publicitate frumoasa si aducatoare de profit. O sa incerc sa fac in fiecare an o astfel de statistica, si vom putea sa comparam cresterea fenomenului.

Am folosit atat listele de concursuri de pe site-uri (trail-running.ro, sportsplanner.ro, time.it.ro/2015, maraton.info.ro), cat si clasamentele de pe site-urile concursurilor. Unde nu am gasit am apelat la organizatori, care mi-au furnizat cu multa amabilitate rezultatele. Pe aceasta cale as vrea sa le multumesc celor care si-au intrerupt pregatire si/sau odihna pentru Revelion ca sa-mi furnizeze mie cifrele de care aveam nevoie. Oameni deosebiti, poate prea putin apreciati pentru efortul lor, de foarte multe ori mai mult criticati decat apreciati. Eu le multumesc la toti pentru ajutor :)

De remarcat ca avem deja concursuri mari, care sar de 1000 de participanti. Cel mai mare concurs este Semimaratonul Intersport Brasov, care a avut 1409 participanti si care creste in continuare de la an la an. A doua competitie ca numar de participanti este EcoMarathon Moeciu care a avut 1194 participanti. Ecomarathonul ar fi putut sa depaseasca probabil Semimaratonul Brasov daca si-ar fi dorit, pentru ca locurile de la concursul din Moeciu se dau ca painea calda, fiind ocupate cu mult inainte de data startului, atat datorita frumusetii locului, cat si organizarii foarte bune. Pe locul trei se claseaza Ciucas X3, cu 1051 participanti, dupa un veritabil tur de forta la organizare, avand curse de la 21 la 105 km, si o organizare iarasi de exceptie.

De remarcat si faptul ca Baneasa s-a apropiat foarte mult de cifra de 1000 de participanti, avand 958 de participanti si locuri ocupate cu ceva timp inainte, deci ar fi putut intra probabil in top 3 daca organizatorii aveau mai mult kituri :)

Cat despre distributia intre feminin/masculin, am fost fericit sa constat cu ochiul liber ca numarul de participari feminine este intr-o crestere destul de abrupta, ceea ce nu poate decat sa ne bucure. La unele concursuri nu am avut defalcarea pe curse, ci doar numarul final (nu au fost incluse in defalcarea pe sexe), dar nu cred ca ar schimba decat in mod superficial procentul. Procentul care mi-a iesit a fost de aproximativ 25% femei si 75% barbati. De remarcat ca procentajele la cursele mai scurte scad cam la 1/3. Dar si la ultra procentajul se modifica de la an la an in favoarea doamnelor :).

Va urez la multi ani si spor la antrenamente


PS: Aveti mai jos lista competitiilor si numarul de participanti de la fiecare. Apreciez daca imi semnalati public sau privat inevitabilele greseli pe care mi le asum, urmand sa fac modificarile necesare. Daca v-a placut articolul si informatiile continute (munca a doi oameni intinsa pe mai multe zile) apreciez un share pe mighty facebook :)

PS 2: multumesc celor care mi-au transmis informatii si corecturi

Retrospectiva 2015 - un an in alergare

Nu va speriati, nu scriu despre vreo vedeta a alergarii din Romania (nema scandal deci), ci doar despre anul meu alergatoristic.

Dupa cum probabil stiti unii dintre voi, am luat o decizie foarte buna (dar cam tarzie) la finalul lui 2014 sa ma operez de hernie inghinala. M-am chinuit, mai ales pe coborare, in tot anul 2014. Pe coborarile rapide aveam dureri, iar la final un fel de tuse-spasme cu care bagam spaima in prieteni. Evident rezultatele erau si ele mediocre.

M-am operat la jumatea lui noiembrie, dar din pacate dupa cateva zile am facut un fel de complicatie (un hematom de 15 cm, care m-a adus pentru inca 2 saptamani in spital) care mi-a adus si o anemie severa. Evident ca nu am putut sa reiau antrenamentele de alergare decat in ianuarie, dar usurel, fara sa fortez.

In primele luni am alergat destul de putin, am fost mai mult la bazin (unde prin intermediul Andreei Calugaru am ajuns la cel mai tare instructor de inot - multumesc Liviu Constantinescu), si mi-a prins tare bine.

Primul concurs a fost la jumatea lui februarie, la Maratonul Zapezii de la Rasnov, pe 14 februarie, pe o distanta foarte scurta, 15 km si alergata lejer. La Montain Assault, o saptamana mai tarziu am fost doar voluntar. E placut sa mai faci si voluntariat, mai ales pentru cine merita.

Prima alergare pe distanta mai serioasa a fost Aiud Maraton pe 28 martie. Aiud a fost orasul copilariei mele, al vacantelor petrecute la bunic, a turelor pe dealuri, prin Apuseni sau cutreierand luncile Muresului. Pur si simplu nu puteam sa nu ma duc. Mai era si organizat in scop caritabil, fara taxa, de catre un om deosebit, Levente Polgar Ioan. Nu eram pregatit pentru maraton, dar am tinut mortis sa fac distanta integrala, chiar daca stiam ca finalul va fi rau. Si a fost :)

De aici lucrurile au inceput sa mearga din ce in ce mai bine. La Semimaratonul Brasov (4 aprilie) am alergat binisor, dar cele mai bune curse din an au fost la Brasov Maraton (25 aprilie) si Ecomaraton Moeciu (9 mai), ambele cu clasari in prima treime, si cu timpi mai buni cu peste o ora fata de 2014. La Brasov am urcat in Postavaru cam in acelasi timp ca in 2014, dar am castigat o ora la coborare! A fost prima data de cand alerg cand nu am fost depasit pe coborare. Incredibil ce fac niste matze vulcanizate :))

Dupa Eco au urmat un sir aproape nesfarsit de alergari, Semimaratonul Petrom (16 mai, pacer - nu am alergat competitiv), Hit the Top (23 mai) si Apuseni Maraton (30 mai). De la Hit the Top am inceput sa simt oboseala, iar la Apuseni am lovit zidul destul de rau. Au urmat Pro Park pe 4-5 iunie, concurs de aventura care include pe langa alergare montana, orientare, MTB si caiac, iar pe 19 iunie am alergat la Retezat Sky Race.

De aici am decis sa fac o pauza pana la Bucegi 7500, asa ca cu parere de rau am renuntat la Cozia. Din pacate coechipiera mea, Laura Palanga, nu a reusit sa se recupereze din cee ace se anunta ca o cazatura banla la Pro Park, asa ca cu cateva zile inainte a trebuit sa renuntam la concurs. Pauza a fost un pic mai mare decat am intentionat, dar nu mi-a prins rau.

Daca nu am alergat ultra la 7500, am decis sa ma duc la Via Maria Therezia (8 august), pe o distanta clasica de 80 de km. Nu a iesit bine, am facut niste greseli care m-au costat si pentru prima data in "cariera" mea de alergator nu am facut un timp limita si am fost descalificat.

Plin de resentimente am decis sa ma duc in weekendul (nu era in program) la VLC Montain Sports, la proba de ultra de 60 de km. Cunosteam traseu de cu un an inainte. Multumesc Cezar ca m-ai primit cu asa putin timp inainte. M-am simtit execelent si am scos un timp bunicel, sub 10 ore, care mi-a adus locul 2, din 5 participanti. Oleee :).

Ce a urmat a fost un nou ultra, dupa 3 saptamani de pauza, la Ciucas X3. O cursa tare faina, unde m-am simtit bine, chiar daca timpul nu a fost grozav. Aici am avut noroc cu cel mai bun coechipier pe care si-l poate gasi cineva, Mihail Obada. Chapeau maestre :).

Sezonul de concursuri de trail l-am incheiat la Maratonul Piatra Craiului, unde iarasi m-am simtit bine si am scos un timp mult mai bun ca acum 2 ani. A doua zi am inchis Maratonul International Bucuresti costumat in moarte. O experienta de tinut minte :)

Am mai alergat pe munte la diverse antrenamente de grup (mai ales la Azuga), dar punctul final al sezonului l-am pus in plin sezon de pregatire pentru 2016, la Semimaratonul Pe Arges in Jos, unde am reusit un timp bun la semimaraton 1:35:52.

Cifrele sesonului:
- 1700 km alergati
- 60.000 m diferenta de nivel
- vreo 260-270 ore de alergare inregistrate pe ceas
- 16 competitii alergate

Nu-mi permit sa va dau prea multe sfaturi, dar ce va pot spune cu mana pe inima este ca daca aveti vreo problema medicala, nu o amanati, rezolvati-o si faceti o pauza de alergare, indiferent de la ce concursuri lipsiti. Le gasiti si la anul, aceelasi sau altele.

Craciun Fericit si un an nou mai bun, cu cat mai multe alergari va doresc

Pe Arges in sus si jos - alergam frumos

Nu aveam in intentie sa scriu despre semimaratonul acesta (alt articol este incarcat pe teava si trebuia sa plece azi). Pana de curand nu ma gandeam sa particip, pentru ca abia am dat drumul la pregatirea de iarna.

Totusi, trebuie sa rasplatesc cumva efortul unor oameni inimosi, care s-au dat peste cap ca noi sa avem conditii excelente de alergare, intr-un concurs foarte bine organizat, fara taxa de participare! Succesul lor se traduce si prin cresterea numarului de participanti. Anul trecut asteptau 50 si au venit 150, iar anul acesta au depasit cu mult cifra de 300.

Eu m-am tot kakait pana m-am inscris, asa ca am vazut cu stupoare ca locurile s-au ocupat (sincer, nu ma asteptam). Dragos Ciobanu a avut amabilitatea sa primeasca si mai tarziu :)

Am venit cu gasca de alergare Mazzo Grosso, sub conducerea (masinii) lui Adrian Mila. Pe drum eu am profitat de timp ca sa trag niste seva, iar colegii ca sa-mi faca poza in timp ce trageam cu porcu.

Acolo era cam frigut, si nu ma consolam ca mai tarziu o sa fie cald.

Primesc un numar mic, de elita (primul venit, primul servit) si impreuna cu Vlad Gi, facem o mica recunoastere in alergare a traseului, pe post de incalzire. Startul este decalat cu semimaratonul plecand la 10 minute inaintea ceor de la 14 si 7 km. O decizie foarte buna a organizatorilor.

Traseul este extrem de pitoresc, prin 2 parcuri legate intre ele de digul Argesului si bine marcat. Nu este totusi un traseu de viteza, pentru ca are destule curbe stranse, si o scara care se parcurge de 3 ori. Practic e o bucla pe care o parcurgem de 3 ori.

La start ne pozitionam in fata pentru a ajunge la primul podet fara sa ne gatuim. Plecam destul de tare si acceleram ca sa nu ne gatauim la pod si la scari. De acolo o lasam mai moale, cam la 4:30-40

Prima bucla a fost mai mult de hlizeala si de zambit la fotografi (foarte multi fotografi, incredibil). A fost foarte placut cand am inceput sa ne intersectam cu cei la 7 si 14, o groaza de prieteni si cunoscuti. Inca mai eram in satre sa zambim in orice moment. Nu pentru multa vreme. Problema la cursele scurte (da, 21 e scurta dupa ce ai alergat ultra :p) este ca iti scor plamanii pe gura, la propriu.

In a doua bucla ma simteam bine si am inceput sacaut iepuri care sa ma duca mai rapid. Vlad se tinea bine de mine, asa ca am crescut ritmul si am prins in fata un alergator in negru, care a accelerat usor cand m-a simtit ca vin in spatele lui. Am alergat intr-un ritm excelent langa punctul de hidatrare de langa podul mare, unde el s-a oprit la apa si nu ne-a mai ajuns. Am facut eu pe iepurele si asa s-a scurs si a doua bucla.

In a treia bucla am gasit alt iepure, tot in aceleasi conditii, l-am ajuns din urma  a accelerat si am alergat cot la cot cativa kilometrii. L-am pierdut la panta de pamant dupa pod, cand eu am tras tare ca sa nu pierd viteza (care crescuse cam la 4:20 aproximativ), iar el, neobisnuit probabil cu urcarile, a cedat.

Aici l-am auzit pe Vlad cum imi striga sa ma duc, asa ca am plecatcat am putut de bine. In continuare am fost pe cont propriu, urmatorul alergator de la semimaraton era departe. Alergam pe dig si ma gandeam ca pot sa termin chiar si sub 1:30, mai ales ca atunci cand am terminat buclele anterioare, ceasul imi indicase o distanta mai mica de 7 km. Mai era o bucla mica, de care s-a vorbit la sedinta tehnica. Eu eram pe cocaluri, la incalzire.

Am ajuns la scari si apoi am intrat in parcul cu sosirea. Am accelerat si mai mult, crezand ca sunt pe final. Chiar cand ma pregateam sa intru spre linia de finish, Dragos si un grup de voluntari m-au oprit si trimis sa fac si bucla mica de final. Cu greu am reusit sa reintru in ritmul de alergare, dupa un sprint pe care i; crezusem final. Totusi, ca un cal care simtea grajdul am crescut inapoi la viteza de croaziera.

Am terminat in 1:35:52 si pe final era sa fac o mare gafa. O vazusem pe Hiroko in fata mea care alergar relaxata si m-am apropiat treptat de ea, purtat de avantul meu si de pisioare cu juma de metru mai lungi ca ale ei. Era cat pe aci sa o depasesc cand intram pe poarta care ducea la finish, cand il aud pe Dragos ca o felicita pentru primul loc. Am franat si am terminat in spatele ei, ca sa nu-i stric finisul.

Au urmat si mai multe poze, zacusca, slana, palinca si socializarea de rigoare.

Multumesc foarte mult echipei de organizare, care s-au dat peste cap ca noi sa ne simtim bine. Execelenta munca de organizare, totul a fost la superlativ.

ne vedem la anul