Dupa cum probabil stiti unii dintre voi, am luat o decizie foarte buna (dar cam tarzie) la finalul lui 2014 sa ma operez de hernie inghinala. M-am chinuit, mai ales pe coborare, in tot anul 2014. Pe coborarile rapide aveam dureri, iar la final un fel de tuse-spasme cu care bagam spaima in prieteni. Evident rezultatele erau si ele mediocre.
M-am operat la jumatea lui noiembrie, dar din pacate dupa cateva zile am facut un fel de complicatie (un hematom de 15 cm, care m-a adus pentru inca 2 saptamani in spital) care mi-a adus si o anemie severa. Evident ca nu am putut sa reiau antrenamentele de alergare decat in ianuarie, dar usurel, fara sa fortez.
In primele luni am alergat destul de putin, am fost mai mult la bazin (unde prin intermediul Andreei Calugaru am ajuns la cel mai tare instructor de inot - multumesc Liviu Constantinescu), si mi-a prins tare bine.
Primul concurs a fost la jumatea lui februarie, la Maratonul Zapezii de la Rasnov, pe 14 februarie, pe o distanta foarte scurta, 15 km si alergata lejer. La Montain Assault, o saptamana mai tarziu am fost doar voluntar. E placut sa mai faci si voluntariat, mai ales pentru cine merita.
Prima alergare pe distanta mai serioasa a fost Aiud Maraton pe 28 martie. Aiud a fost orasul copilariei mele, al vacantelor petrecute la bunic, a turelor pe dealuri, prin Apuseni sau cutreierand luncile Muresului. Pur si simplu nu puteam sa nu ma duc. Mai era si organizat in scop caritabil, fara taxa, de catre un om deosebit, Levente Polgar Ioan. Nu eram pregatit pentru maraton, dar am tinut mortis sa fac distanta integrala, chiar daca stiam ca finalul va fi rau. Si a fost :)
De aici lucrurile au inceput sa mearga din ce in ce mai bine. La Semimaratonul Brasov (4 aprilie) am alergat binisor, dar cele mai bune curse din an au fost la Brasov Maraton (25 aprilie) si Ecomaraton Moeciu (9 mai), ambele cu clasari in prima treime, si cu timpi mai buni cu peste o ora fata de 2014. La Brasov am urcat in Postavaru cam in acelasi timp ca in 2014, dar am castigat o ora la coborare! A fost prima data de cand alerg cand nu am fost depasit pe coborare. Incredibil ce fac niste matze vulcanizate :))
Dupa Eco au urmat un sir aproape nesfarsit de alergari, Semimaratonul Petrom (16 mai, pacer - nu am alergat competitiv), Hit the Top (23 mai) si Apuseni Maraton (30 mai). De la Hit the Top am inceput sa simt oboseala, iar la Apuseni am lovit zidul destul de rau. Au urmat Pro Park pe 4-5 iunie, concurs de aventura care include pe langa alergare montana, orientare, MTB si caiac, iar pe 19 iunie am alergat la Retezat Sky Race.
De aici am decis sa fac o pauza pana la Bucegi 7500, asa ca cu parere de rau am renuntat la Cozia. Din pacate coechipiera mea, Laura Palanga, nu a reusit sa se recupereze din cee ace se anunta ca o cazatura banla la Pro Park, asa ca cu cateva zile inainte a trebuit sa renuntam la concurs. Pauza a fost un pic mai mare decat am intentionat, dar nu mi-a prins rau.
Daca nu am alergat ultra la 7500, am decis sa ma duc la Via Maria Therezia (8 august), pe o distanta clasica de 80 de km. Nu a iesit bine, am facut niste greseli care m-au costat si pentru prima data in "cariera" mea de alergator nu am facut un timp limita si am fost descalificat.
Plin de resentimente am decis sa ma duc in weekendul (nu era in program) la VLC Montain Sports, la proba de ultra de 60 de km. Cunosteam traseu de cu un an inainte. Multumesc Cezar ca m-ai primit cu asa putin timp inainte. M-am simtit execelent si am scos un timp bunicel, sub 10 ore, care mi-a adus locul 2, din 5 participanti. Oleee :).
Ce a urmat a fost un nou ultra, dupa 3 saptamani de pauza, la Ciucas X3. O cursa tare faina, unde m-am simtit bine, chiar daca timpul nu a fost grozav. Aici am avut noroc cu cel mai bun coechipier pe care si-l poate gasi cineva, Mihail Obada. Chapeau maestre :).
Sezonul de concursuri de trail l-am incheiat la Maratonul Piatra Craiului, unde iarasi m-am simtit bine si am scos un timp mult mai bun ca acum 2 ani. A doua zi am inchis Maratonul International Bucuresti costumat in moarte. O experienta de tinut minte :)
Am mai alergat pe munte la diverse antrenamente de grup (mai ales la Azuga), dar punctul final al sezonului l-am pus in plin sezon de pregatire pentru 2016, la Semimaratonul Pe Arges in Jos, unde am reusit un timp bun la semimaraton 1:35:52.
Cifrele sesonului:
- 1700 km alergati
- 60.000 m diferenta de nivel
- vreo 260-270 ore de alergare inregistrate pe ceas
- 16 competitii alergate
Nu-mi permit sa va dau prea multe sfaturi, dar ce va pot spune cu mana pe inima este ca daca aveti vreo problema medicala, nu o amanati, rezolvati-o si faceti o pauza de alergare, indiferent de la ce concursuri lipsiti. Le gasiti si la anul, aceelasi sau altele.
Craciun Fericit si un an nou mai bun, cu cat mai multe alergari va doresc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu