Cu Silviu Balan la schi de tura

De multa vreme imi doream sa ma dau pe schiuri de tura. Cam de cand ma afundam pana la gat in zapada, si inaintam cam 100 m pe ora, iar pe langa noi treceau tipi pe schiuri de tura, care se uitau amuzanti cum inotam prin zapada si ne intrebau daca totul e in regula in timp ce ne depaseau elegant.

Intr-un puseu de entuziasm, am facut rost si de niste schiuri de tura, dar nu am reusit sa ajung si la munte pe ele. Nu intrebati de ce, nici eu nu stiu exact :p

Cand am auzit ca Silviu Balan face iarasi tabara de schi de tura, mi-am zis ca de data asta trebuie sa se lege lucrurile. A fost destul de complicat sa ajung, o combinatie de masina defecta, probleme la munca si cod portocaliu de viscol si-au dat mana ca sa ma impiedice. Pana la urma am luat trenul, si chiar daca am ratat sedinta tehnica

 sambata dimineata eram pe pozitii.
Sambata dimineata eram cu totii gata, urcasem in Poiana, parcasem si sedinta tehnica de echipare era in toi. Am primit schiuri, foci si clapari si le-am pus in picioare.

Claparii, pentru ca schiurile au ajuns pe rucsac, iar  noi ne-am deplasat per pedes pe partia Bradu, unde am pus schiurile in picioare, dupa o sedinta de incalzire condusa de Bianca Paunescu.

Deplasarea pe schiuri este mai usoara decat credeam, si cat de curand prindem viteza in sus pe partie si grupul compact la plecare, se cam desira. Silviu il trimite pe Screetch (Andrei Dumitrescu) cu grupul mai rapid, asa ca ne separam. Screetch se invarte ca o closca in jurul nostru, in timp ce urcam pe Drumul Rosu. Inaintam destul de repede in sir indian si ajungem usor in Ruia, unde o luam pe Sulinar in sus, si de acolo in Kanzel.

In Kanzel facem diverse exercitii si exersam mai ales intoarcerile, care au o tehnica mai speciala, pe care o folosim ca sa urcam pe creasta. Din pacate este ceata iar soarele se ascunde sub o patura groasa de nori.

Sus in creasta dam jos piele de foca de pe schiuri, blocam legaturile si utiliziam schiurile ca unele normale, coborand pe schiuri pana la cabana Postavaru, unde facem jonctiunea cu restul grupului pentru pranz.

Dupa papa urcam in grup prin padure, zigzagand usor, pana in creasta Postavarului, direct prin padure, prilej sa exersam urcarea in zig-zag.

Dupa pozele de pe varf (tot in ceata), am coborat pe schiuri pana jos, o parte pe Drumul Rosu, iar schiorii mai experimentati pe Sulinar. Ne-am reintalnit pe partia Bradu, unde trebuia sa participam la deschiderea sezonului de schi, un spectacol superb.

Nu am avut stare o ora pana la inceperea spectacolului, asa ca impreuna cu 2 colegi am mai facut o urcare pana pe la jumatea Sulinarului (cotul Lehmann pentru cunoscatori), de unde am coborat iar pe Bradu.

Deschiderea sezonului de schi, mult amanata din cauza lipsei zapezii, dar si a temperaturilor foarte ridicate care impiedicau functionarea tunurilor, este un spectacol pe cinste. Puteti sa judecati si singuri dupa poze.

Noi am facut o urcare demonstrativa pe schiuri. Dupa am avut parte si de o cazatura surpriza, dovada ca pana si Balanii cad cateodata :)))


Ziua s-a terminat cu cina la hotel si cu o vizionare de filme de profil.

A doua zi peisajul s-a schimbat foarte mult, aveam cam 30 cm de zapada proaspata, care ne lipsise cu o zi inainte, si care ne-a obligat sa folosim mai mult partiile cu zapada artificiala.

Si programul s-a schimbat foarte mult, in sensul ca am avut un concurs cu accent pe tehnica si viteza, iar apoi a fost festivitatea de premiere si inchidere, unde am primit cu totii diplome. Apoi am bagat o noua urcare pana sub cabana Postavaru.

Am invatat multe in tabara, si cred ca la majoritatea a fost inoculat temeinic virusul schiului de tura. De altfel dupa 2 zile ma si inscriam la primul concurs de schi de tura, Montain Assault.

Multumim Silviu, Bianca, Andrei si Serban pentru organizare si coaching si celor din CPNT pt echipamente. O mentiune speciala pentru Cornel si Irina (echipa Fisheye) pentru pozele superbe.
Ne vedem la urmatoarea tabara, una in afara partiei sper ;)