A fost a 4-a mea participare si prima la care am reusit sa scap de frustrarile din ultimii 4 ani. Cursa este rapida, cu o urcare mare, dar integral alergabila pe drum forestier, urmata de o coborare rapida cu unele mici urcari. Practic doar panta cea scurta si abrupta de la final nu e alergabila.
Anul acesta am alergat destul de mult in perioada de iarna, si am inceput sa culeg roadele, spre marea mea satisfactie. Am alergat vreo 650 km anul acesta, marea majoritate in alergari de volum, dar am facut si cateva antrenamente mai dure, la Ben Ami.
Anul trecut nu am reusit sa cobor sub 2 h si din cauz suprafetei acoperite cu zapada si noroi. Anul acesta nu a mai plouat in ultimele 8-9 zile la Brasov, era si destul de cald, asa ca aveam sa ne bucuram de conditii ideale de alergare. In plus, planul era sa ma tin de iepurele meu, Toro Tibi, cu care am alergat ceva km in ultimele luni. In mod evident nu m-am gandit ca ma voi putea tine pana la final, dar cat de mult se putea.
Am ajuns de joi la Brasov, asa ca am fost de vineri sa-mi iau kitul, si sa pun la punct cu Tibi tactica de concurs. Sambata urma sa ma concentrez doar pe cursa.
Imi place ideea cu startul de la ora 12, poti sa dormi pana tarziu, sa mananci fara graba, sa stai la taclale cu prietenii si cunoscutii, si sa faci si o incalzire ca lumea.
De data asta aveam in plan sa plecam din fata si sa plecam tare, asa incat sa ajungem sus cat mai in fata si sa evitam problemele de trafic.
Am fost initial in randul 3, dar dupa ce s-a mutat poarta am ajuns cam in al cincilea rand, asa ca a trebuit sa inotam cateva sute de metrii. Se pleaca tare, alergam cam cu 4 pe mie (4:24 primul km, in urcare). Depasesc oameni care de obicei terminau mult in fata mea. Tibi trage tare si eu ma tin bine de el. Al doilea km e cu urcare mai mare (47 m, fata de 27 in primul km), tot pe asfalt, si deja ultimele case trec pe langa noi. Coloana s-a rarefiat, am depasit foarte multi alergatori si terminam km in 4:47. Al treilea km e deja pe macadam, la Cheile lui Solomon si incetinim un pic, doar un pic ;)
Dupa a patra borna am ajuns la punctul de hidratare si mi-am dat seama ca Tibi poate si mai tare, mai ales ca avea si el un pacer pe bicla. Speram ca dupa ce panta devine mai dulce sa pot sa ma tin mai bine de el, dar era clar ca il tin in urma.
Cum incepea sa se indeparteze, ne luam ramas bun, imi recuperez un gel dat in pastrare si ne uram reciproc bafta. El accelereaza, eu continui intr-un ritm care imi era comod.
Raman uimit cand ma depaseste Andrei Tale, as fi crezut ca e mult mai in fata, dar omul alergat foarte relaxat. Cred ca am ajuns sus cam pe locul 50-60, dupa 45 de minute in care m-am simtit excelent pe urcare. As fi putut sa ajung cu cateva minute mai repede, dar ar fi ramas mai putine resurse pentru coborare.
Pe coborare am fost depasit de multi alergatori, semn ca inca mai este muuult de lucru. Am plecat destul de bine, si pe portiunile mai tehnice, unde am dat o tranta memorabila acum 2 ani, am mers binisor. Aici traseul are un mix de urcari si coborari, pe creasta care face legatura cu poiana lui Stehil, aproximativ km 12. De aici se coboara in viteza mare spre saua Tampei, unde am ajuns in 1:15 (km 14). Viteza a crescut iar, am vreo 3 km in jur de 4:30.
Portiunea de coborare abrupta si dura spre Racadau nu a fost asa de rea ca in anii precedenti, semn ca abdomenul incepe sa fie mai antrenat. Portiunea care inconjoara Tampa imi place foarte mult, e genul de urcare usoara si extrem de alergabila care imi convine. Peisajul este de poveste, cu orasul care defileaza sub noi. Trebuie doar sa fii atent pentru ca sunt pietre incastrate in pamant, si poti sa te intinzi nitel pe jos.
Ocolim Tampa si ne pregatim pentru ultima urcare, una scurta, dar foarte abrupta. De data asta alerg pana sub ea si o abordez in forta. Doar cateva sute de metri printre gradini si ajungem la Troita, unde ne intampina voluntari cu muzica si voie buna.
De aici sunt sub un km pe pavelele din Schei, ii dam cat putem la vale. M-au mai depasit in ultimul km 2-3 alergatori, dar nu am ce-i face, doar sa muncesc mai mult.
Trec linia de sosire in 1:45:41, locul 81 la open din aproximativ 800 de alergatori care au terminat cursa, si ma aleg si cu spaca rezervata pentru primii 100. O cursa buna, se vede progresul la fiecare cursa si astept cu nerabdare Brasov Marathon si Ecomaratonul.
Cateva cuvinte despre organizare:
- bun marcajul,
- organizare excelenta la zona de start/sosire,
- mese de hidratare foarte ok, trafic oprit, cronometrare cu chip,
- taxa mica pentru cei care se inscriu din vreme
- pizza si bere lamaie la final, excelent
Astea au fost bilele albe, nu mi-au placut:
- medalia (mergea una din metal cu un design frumos)
- tricoul (alb si cam insipid)
- ma asteptam la mai multi participanti, concurenta cu asfaltul din Bucuresti de a doua zi ar trebui sa va motiveze dragi organizatori
Per total o zi foarte reusita, care la mine s-a incheiat in pregatirile pentru duminica, adica facut cumparaturi si facut sandwichuri pana la 1 noaptea. Revin cu un articol
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu