Busteni Vertical - placere si chin

Ce naiba poate fi placut la o alergare verticala pe Jepii Mici, in Bucegi, de la telecabina Busteni pana la Babele, pe un traseul care urca pe 6 km cam 1300 m diferenta de nivel, si care nu te lasa sa rasufli deloc?
Un traseu care este abrupt, expus, cu noroi, pasaje inguste dotata sau nu cu cabluri, grohotis si pamant alunecos, batut bine de soare, plin de noroi jos in padure. da, avand toate acestea, dar si privelisti incredibile! Foarte greu, dar cu satisfactii maxime.

Busteni Vertical Trail Race este o cursa organizata (ireprosabil) de Asociata Sport la Orice Varsta (Retezat, Azuga, Baneasa, etc) pe un format mai deosebit.
Traseul pleaca de la statia plecare a telecabinei Busteni si urca abrupt pe poteca turistica. Ai jumatate de kilometru de drum forestier, in urcare si el, iar apoi poteca serpuieste prin padure, avand foarte scurte coborari, urmate de pasaje in ascensiune.

Primul ultramaraton - marea rataceala

Primul ultramaraton ar fi trebuit sa vina mai tarziu. In mod evident nu eram pregatit, dar cine e pregatit pentru primul ultra? O cursa de ultra se alearga in primul rand cu mintea, iar dupa 42 de km conteaza mai putin pregatirea fizica, cat vointa de a trece peste inerentele probleme fizice, care in mod inevitabil, isi vor face aparitia spre finalul cursei.

Am ales VLC Montain Sports, mai ales pt ca eu ii sugerasem lui Cezar sa organizeze si o cursa de ultra – un ultra mai scurt si mai usor, de aproape 60 km, bun pentru un incepator.

Nu o sa va plictisesc cu drumul, cazare, vremea ploioasa, cert e ca sambata dimineata eram 9 oameni la startul de la Uzina de apa din Ciunget - Valcea, la care spectatorii (organizatori, rude, prieteni, angajati) se uitau cu o combinatie de respect cu neincredere, dat fiind ca urma sa alergam atatia km.

Despre maratonul Transilvania cu bune si rele

Am stat pe ganduri daca sa scriu un review, tinand cont ca am castigat un loc la o tombola si deci nu am platit taxa de inscriere, dar consider ca un feedback chiar si mai acid, este util pentru toata lumea, inclusiv organizatorii, care pot sa vada punctele mai putin apreciate de participanti.

Ca parti bune pot remarca zona absolut superba, oameni prietenosi, combinatia de festival-concurs, si prilejul de a revedea multi prieteni dragi :).

De la inceput s-a vazut ca Smart Atletics, desi plini de bunavointa, nu au experienta in organizarea concursurilor de trail. A lipsit de la inceput o descriere buna a traseului (foarte utila in alegerea echipamentului, mai ales a incaltarilor), pe ce se alearga, unde sunt puncte de alimentare/hidratare, un profil al curseietc. Dragi organizatori, aceste informatii ne sunt necesare pentru ca orice alergator vrea sa-si poata planifica cursa, sa stim ce echipament sa alegem, daca luam bidon sau daca e nevoie de rucsac, etc.
Atfel de info au fost greu accesibile, desi au fost solicitate de mai multi participanti in mod public.

Traseul a fost unul destul de putin inspirat. Stiu ca ati fost nevoiti sa-l modificati din cauza vremii, desi concursuri din zone mai dificile s-au tinut in conditii mai vitrege, dar cu un efort din partea organizatorilor. Nu stiu daca ati observat, dar mai toate concursurile de traditie se chinuie sa scoata drumurile forestiere, pe oriunde este posibil, si sa lasa doar poteci de munte in loc. Se si numeste trail run, nu forest road run.

Modificarea traseului din motive de vreme m-a deranjat destul de mult, mai ales ca din traseu a ramas mai ales partea cea mai urata, adica drumul forestier spre cabana Sambata, si un pic de poteca. Sincer, nu as fi venit sa alerg daca stiam ca ca alerg pe drum si nu pe munte. Scuza cu vremea nu prea tine, intrucat au fost concursuri montane organizate la mai mare altitudine, si pe vreme mult mai dura decat a fost sambata (Hit the Top, RTR). Cand organizezi concurs de trail run in Fagaras, muntele cel mai serios de la noi, trebuie sa tii cont ca sunt sanse bune ca vremea sa fie cainoasa si te pregatesti in consecinta. Mi s-a spus neoficial ca sunt multi incepatori si ca ar fi riscant sa-i duci pe creasta. Inutil sa spun ca pentru asta exista echipament obligatoriu si ore limita, tocmai ca sa te asiguri ca pe sus nu ajunge chiar oricine. In plus echipe de voluntari experimentati si salvatori in zonele expuse fac ca riscurile sa fie reduse la cele normale in alergarea montana, care este altceva decat alergarea pe sosea totusi. Se pot pune corzi fixe in zonele expuse, se pot ocoli zonele cu probleme, etc. Cum de altfel am vazut la RTR, MPC, etc
Daca vreti sa evitati riscurile, organizati alergarea prin padure, pe dealurile din jur si ati scapat de emotii. Desi sunt curios cine ar veni pt asa ceva pana la Sambata.

Sugestia mea este sa apelati la oameni cu experienta in alergarea montana, care sa va ajute cu organizarea. S-a cam vazut lipsa de experienta de la inceput pana la sfarsit.

Alta sugestie ar fi sa renuntati la termenul de maraton. Cursa de alergare a avut 20 de km, adica nici macar un semimaraton clasic, deci termenul este cel putin nefericit ales. Ati avut cam la 40+ de km la proba de MTB, dar maraton este un termen care se refera strict la alergare si nu la bicla. In plus un nume gen Transilvania Trail Run este mult mai sugestiv decat maratonul Transilvaniei.

Alta bila neagra a fost cu cazarea la camping. Nu mi s-a intamplat niciodata la trebuiasca sa platesc ca sa stau cu cortul la un concurs de trail run. Sper surpriza mea, dupa ce mi-am luat kitul si am fost indrumat spre locul de camping, am fost intors din drum de bodiguarzi pe motiv ca nu aveam bilet la festival pt ziua de vineri (inscrierea acoperea doar ziua de sambata). este o premiere in trailul romanesc cred :). In plus, asa cum au remarcat si alti participanti, la premiere, care a fost in interiorul zonei de festival, apartinatorii (rude, prieteni, etc) au avut acces doar dupa ce mai multi participanti au reclamat faptul. Asta e genul de amanunt care iti poate lasa un gust amar, daca ai venit cu nevasta si copii, si ti se cere bilete pentru toti ca sa te vada pe podium. Nu e cazul meu, dar au fost oameni care au patit asa ceva.

Ce imi reprosez mie, si nu organizatorilor, este ca am stat in camping si nu la vreo pensiune. Absolut imposibil sa te odihnesti bine inainte si dupa concurs cu mii de wati care duduie pana la 6 dimineata :))). Aici e doar vina mea, si am tras invatamintele de rigoare.

Despre cursa propriu-zis nu as avea multe de spus. Dupa ce am aflat ca nu se alearga pe munte, m-am demotivat complet si am alergat in dorul lelii, fara nici un chef. Noroc ca am avut prieteni pe traseu care au facut ca km de drum forestier sa fie mai suportabili.

Ce a salvat weekendul montan, a fost ziua de duminca, cand am urcat iar la Sambata, unde ma asteptau Alex Naran si Viorica Manole, care au fost mai inspirati si au urcat direct acolo. Cu Alex am facut muchia de Nord-vest din Coltul Balaceanu, un traseu usurel (l-am facut in ghete) de creasta, dar expus si foarte aerian, o placere. Am iesit imediat langa crucea de pe Colt si am savurat fiecare metru. O sa pun mai tarziu cateva poze :).

In alergare prin Bucegi & Brana Acelor din Morar

Weekendul trecut ar fi trebuit sa ma duc la Cozia Montain Run, dar m-am mosmondit cu inscrierea, nu am mai prins loc si nu am vrut sa ma milogesc iar pentru un loc in curs. Cum trebuia sa tinem si sedinta oficiala de planificare pentru tura anuala pe munti inalti, am renuntat la Cozia si am planificat o tura in Bucegi, care sa includa atat alergat, o nemarcata cu Alex si o zi la cocotz duminica, sa mai scutur rugina :)))

Zis si facut, sambata dimineata am plecat, iar tarziu, spre Busteni. trebuia sa ajung pe la 3-4 la statia meteo Omu, sa-l culeg pe Alex care iesise din tura dimineata si dormea, ca sa coboram impreuna. Am ajuns la Gura Diham la 10:30 si am plecat ca din pusca imediat, mai ales ca aveam in plan un traseu lungut: Gura Diham - Poiana Izvoarelor - Pichetul Rosu - Prepeleac - la Malaiesti pe Tache Ionescu, de acolo urcam Padina Crucii - lacul Tiganesti - refugiul Tiganesti - vf Scara - vf Omu. Un traseu destul de lung, alergabil doar in parte, cu diferenta de nivel cam la 2000 m, destul de accidentat. Aveam doar rucsacul de hidratare, ceva de papa si soft shell-ul.

Retezat Trail Run - Alergand prin nori

Da, nu este nici o exagereare, am alergat prin nori si ceata toti cei care am parcurs traseul Custura :)

RTR este ceea ce se numeste un concurs de skyruning, o cursa nu foarte lunga (28 km - o distanta clasica in trail) dar cu diferenta de nivel mare, 2300m, care se obtine din 2 urcari mari, urmate de 2 coborari pe masura, ultima, de 1500m diferenta de nivel negativa, foarte dificila, lunga si tehnica. Se pleaca de 900m din Cheile Butii, de langa Campul lui Neag, la poalele Retezatului, se urca pe creasta Piule-Pleasa, se coboara la cabana Buta via saua Scorota, iar apoi urmeaza piesa de rezistenta, urcarea pe varful Custura, la 2470m iar de acolo se traverseaza la varful Marii, de unde se coboara pe un picior al muntelui pana in drumul ce duce la cabana Buta, iar de acolo se ajunge rapid pe poteci si fanete inapoi la start.

Organizatori aceasi echipa neobosita de la Asociatia Sport la Orice Varsta, in frunte cu Lucian Al Marii, Florin Glinta, Radu Milea &co, care ne mai aduc Azuga Trail Race, Baneasa Trail Race, Corcova Trail Race, Busteni Vertical Challange, etc

De data aceasta ne-am luat o zi de concediu si am plecat spre Cheile Butii dimineata devreme vineri, mai ales ca CNADR-ul ne anunta ca Valea Jiului este blocata jumatate de zi cu lucrari, asa ca am ales sa ocolim prin Sibiu si Simeria, pe unde drumul este foarte bun, chiar daca faci 80km in plus. Am ajuns dupa-masa  la Cheile Butii, avand timp destul sa punem cortul, sa socializam cu multimea de prieteni si cunoscuti (iubesc momentele acestea) si sa petrecem o seara placuta, cu paste si bere.

Seara am asistat la sedinta tehnica, una cu multe amanunte interesante, mai ales tinand cont de vreme dubioasa de afara, care alterna reprize de ploaie cu soare. Am observat ca multa lume nu preamai ia in seama echipamentul obligatoriu, poate si pentru ca, cu exceptia lui Lucian Clinciu la Maratonul Pietri Craiului, nimeni nu controleaza acest echipament. Am observat cativa alergatori care nu aveau colanti lungi/colanti scurti& sosete inalte, iar destui nu aveau incaltari de trail. Un risc destul de mare pentru organizatori totusi.

Dimineata a venit cu soare, o vreme buna si deja incepeam sa ma indoiesc de decizia mea de a alege colantii lungi si bluza de compresie cu maneci lungi. Totusi, stiu ce-i poate pielea Retezatului, iar vremea se anunta instabila. Andrei ma cam boscorodestre, dar imi urmeaza exemplul. Am decis sa alergam impreuna, si ca un antrenament pt 2x2.

Startul vine repede si se pleaca in tromba spre drumul asfaltat, de unde cotim dupa aproape 3 km prin padure si incepem sa urcam spre manastire prin padure.

 Poteca e destul de umeda dar nu pune mari probleme. De aici incepe sa urce mai accentuat pe creasta muntelui, iesind destul de repede in golul alpin spre varful Piule. Andrei trage mai tare decat mi-as fi dorit, si imi este destul de greu sa ma tin dupa el. Traseul este extrem de spectaculos, mai ales in golul alpin unde se deschide panorama vaii Jiului de vest. Atingem repede vf Piule si continuam pe creasta Piule-Pleasa, alternand portiunile de urcare cu cele de coborare, extrem de tehnice, inspicate cu colti de granit si expuse unei caderi in unele portiuni. Deja ma simt mai bine, traseul imi convine si trec la trena. In fata noastra salta ca o caprita Bogdana Diaconu, datorita careia ne-am ales si cu cateva poze.

Am ajuns in saua Scorota de unde incepe coborarea de 500 m spre stana Buta. Coborarea este abrupta dar nu foarte tehnica, asa ca avem un ritm bun, si continua prin padure unde prindem viteza. Ajungem dupa 2:50 h la stana Buta unde alimentam vartos si completam provizia de apa. Stam destul de mult, dar ne este cam foame :D.

De aici incepem urcarea spre saua Plaiului Mic, de unde prindem creasta care duce mai intai domol iar apoi din ce in ce mai abrupt spre vf Custura. Destul de repede intram in nor, incepe si un vant rece, iar temperatura scade spectaculos, de la 15-20 de grade, spre cateva grade peste zero, cu vant puternic, care aduce temperatura resimtita (factorul de racire) sub zero. Facem o oprire de echipare si tot echipamentul obligatoriu vine pe noi, inclusiv manusile. Numa bine pt ca p mazariche enervanta (ceva cu gheata oricum), vine sa ne mangaie crestetul.

Incet, prea incet urcam prin ceata (nor) spre varful Custura. De data asta eu conduc ostilitatile, intrucat vremea rea ma motiveaza si m-am cam saturat sa stau in fundul lui Andrei. Suntem vreo 5 care urcam cat de repede putem. Dupa aproape 2 ore de la plecare suntem pe vraful Custura, unde ne intampina o echipa feminina de voluntari (ma rog, 3+1), care infrunta voiasa vremea cainoasa. Aici bag 2 batoane pt energie (Sponser si jeleu de la Decathlon) si 2/3 de tub de activator (tot Sponser), si pentru prima data stomacul meu nu-l respinge. Ma simt bine si incepem alergarea chiuind si cantand spre varful Marii, unde este o echipa de la Slavamont care ne indruma la vale. Destul de repede imi dau seama ca Andrei a ramas mult in urma si il astept sa vad ce s-a intamplat.

Genunchii lui au cam cedat, asa ca nu poate alerga in viteza la vale, pe traseul plin de stanci si pietre care coboara pe un picior al vf Marii in vale. Eu ma simteam foarte bine, dar cum am decis de la inceput ca alergam impreuna, am ramas cu el. Asa ca alternez portiuni de viteza cu pauze in care il las sa ma ajunga, si cu portiuni parcurse in ritmul lui. Ne depasesc multi alergatori, dar nu conteaza :).

Iesim din nor destul de brusc, iar soarele ne incalzeste imediat, asa ca urmeaza o mare dezbracare. Traseul trece de la piatra la iarba si pamant, dar continua sa conoare accentuat. Mai sunt si alti raniti care coboara incet, asa incat nu ne simtim singuri. Intram in padure, unde poteca de pamant ii mai alina din dureri si ajungem in sfarsit la forestier. Aici il las fara betele care il cam incurca si alergam lejer. Drumul este frumos, prin padure, pajisti, dar are o ultima coborare mai abrupta care ne scoata deasupra complexului, unde avem finishul. Deja se aude muzica, DJ Trail Race ii intampina pe finisheri si ajungem si noi dupa 7:09h.

Am trecut linia de finish cu zambetul pe buze si cu mainile impreunate pe sus. ma rog, zambetul cam dupa cum a putut fiecare. Bravo lui Andrei care a strans din dinti si nu s-a gandit o secunda sa renunte :)

Seara am avut premiere, degustare de vin de la Corcova (a se citi, vin la discretie), tochitura, foc de tabara si cantec de chitara pana la 2 noaptea. Nu se putea mai bine

Excelenta organizarea concursului, am gasit locuri delimitate pentru corturi, WC-uri si dushuri pt cei de la cort, am avut pasta party vineri, tochitura si o bere de caciula din partea organizatorilor, plus degustarea de vin Corcova. Foc de tabara si voie buna cat cuprinde. Sambata puteai sa te inscrii la Azuga Trail race cu doar 60 de lei (nu am idee cum am reusit sa ratez, desi l-am cam vanat pe Lucian sambata seara si duminica dimineata :D)

Kitul de start a avut un tricou frumos, iar medalia e deosebita. Traseul a fost marcat foarte bine, voluntari si punctele de hidratare/alimentare au fost fara repros. Incredibil de frumos traseul! A castigat bineinteles Ionut Zinca, de departe cel mai valoros alergator montan al nostru, numarul 2 mondial :)

Singura observatie pe care le-as face-o ar fi ca traseul Custura este greu, si poate ar fi indicat sa faca o triere a participantilor ca sa evite orice problema. La fel o verificare a echipamentului, chiar si sumara (incaltari) ar fi necesara.
La intoarcere ne-am abatut iar prin Sibiu, sa ne indopam la Kon Tiki :))

Un concurs de nota 10, 3 zile frumoase petrecute cu oameni dragi. Ne vedem la Busteni

PS foto credit; Gabi Varzari & Alexandru Florian Nitulescu