In alergare prin Bucegi & Brana Acelor din Morar

Weekendul trecut ar fi trebuit sa ma duc la Cozia Montain Run, dar m-am mosmondit cu inscrierea, nu am mai prins loc si nu am vrut sa ma milogesc iar pentru un loc in curs. Cum trebuia sa tinem si sedinta oficiala de planificare pentru tura anuala pe munti inalti, am renuntat la Cozia si am planificat o tura in Bucegi, care sa includa atat alergat, o nemarcata cu Alex si o zi la cocotz duminica, sa mai scutur rugina :)))

Zis si facut, sambata dimineata am plecat, iar tarziu, spre Busteni. trebuia sa ajung pe la 3-4 la statia meteo Omu, sa-l culeg pe Alex care iesise din tura dimineata si dormea, ca sa coboram impreuna. Am ajuns la Gura Diham la 10:30 si am plecat ca din pusca imediat, mai ales ca aveam in plan un traseu lungut: Gura Diham - Poiana Izvoarelor - Pichetul Rosu - Prepeleac - la Malaiesti pe Tache Ionescu, de acolo urcam Padina Crucii - lacul Tiganesti - refugiul Tiganesti - vf Scara - vf Omu. Un traseu destul de lung, alergabil doar in parte, cu diferenta de nivel cam la 2000 m, destul de accidentat. Aveam doar rucsacul de hidratare, ceva de papa si soft shell-ul.



Am plecat in forta spre cabana Poiana Izvoarelor, situata cam 500 m mai sus, unde am ajuns deja transpirat si rosu la fata in 40 de minute. pe drum am depasit hoarde de turisti, un preambul la ce aveam sa gasesc pe munte. De acolo am dat drumul la picioare si am inceput sa alerg pana la Pichetul Rosu, de unde poteca urca abrupt contrafortii Bucsoiului. La Poiana Izvoarelor se echipau de alergau un grup de 5-6 alergatori montani, iar pe urcarea spre La Prepeleac 2 dintre ei aproape ca m-au ajuns, motiv sa accelerez (nu intrebati de ce :D) si sa incep sa alerg pe toate portiunile mai putin abrupte. Plin de oameni, din ambele sensuri. Am ajuns la Prepeleac intr-o ora si ceva si m-am oprit pentru cateva poze. Pentru cei care nu stiu la Prepeleac e locul unde ajunge pe creasta Bucsoiului, inca in padure la 1800 m si incep coborarea pe Tache spre cabana Malaiesti.

Am alergat cat am putut pana la cabana unde am ajuns in 1:45 h de la plecarea din Gura Diham. Aici am oprit pentru o ciorba si o bucata de prajitura (nu aveam mancare la mine, doar o banana si 2 ciocolatele) si am pornit repede la drum. Foarte multi oameni si la Malaiesti.

Am luat-o langa cabana la dreapta si am tras tare pe urcarea pieptisa de pe Padina Crucii. De aici drumul serpuiesti in urcare usoara pe versantul opus spre lacul Tiganesti.

Lacul e mult mai mare ca in alti ani, ba are si un pui mai mic mai jos plus o stana.

 De aici se urca pe Tiganesti spre refugiul cu acelasi nume, de unde o panorama superba se deschide spre Bran, Moeciu, Zarnesti, cu Craiul si Fagarasii pe fundal.

De aici am inceput urcarea pe vf Scara, unde am ajuns rapid. De aici coborarea spre saua Hornurilor si urcarea spre varful Omu, unde am ajuns cam in 4 ore de la plecarea din Gura Diham. Un timp care m-a uimit si pe mine, mai ales ca nu am tras la maxim.

La statie l-am cules pe Alex, si dupa un pahar de vorba cu George Porancia, intors de ceva vreme din Himalaya, am luat-o la vale. Alex mi-a propus sa coboram pe Brana Acelor din Morar, traseu absolut superb.

Intrarea este relativ usoara, se merge pe creasta Morarului pana se da de valea Adanca, se coboara pe vale pana intalnim brana care continua pe curba de nivel, chiar inainte de bifucatia Adancii. De aici se conoara fara obstacole majore, doar vreo 2 traversee mai expuse pe sub Ace, pana pe Manusa Morarului, acolo unde se termina valea Bujorilor.

Acolo am vazut capra neagra cu iedut, si ditai tapul care statea de veghe in parte opusa. I-am admirat o perioada si apoi am coborat pantele de iarba care duc abrupt spre valea Cerbului. Evident ca imediat ce am ajuns in vale am dat iar de hoarde de turisti. Nu cred ca am vazut vreodata asa multi oameni in Bucegi.

A doua zi am catarat in Cheile Rasnoavei, eu cat mi-au ingaduit unghiile mele torturate de ghete de alergare, espadrile si bocanci de iarna.

sa vina 2x2 :))