Dar sa o iau de la inceput. Lung drumul spre Cheile Butii, langa Campul lui Neag, 6:30 h, mai ales din cauza nenumaratelor semafoare de pe valea Jiului. Am ajuns cam pe la 11 la zona de start, am luat kiturile, pus corturile si mancat o ciorba. Pe la 12 ne-am bagat la somn, din pacate fara sa pregatesc totul dinainte, ca de obicei.
Smabata dimineata ploua mocaneste, iar eu am avut o dimineata proasta. M-am miscat ca o curca beata, rectific, o curca beata lenta si cam tuta. Am reusit sa mananc ceva, sa merg la baie pt momentul esential din dimineata fiecarei curse si sa alerg intre masina si cort. M-am hotarat cu greu sa alerg cu colanti lungi, maieu si manecute, foita de vant, si in ultimul moment am adaugat si noua pelerina scurta de la Decathlon, foarte usoara si subtire, pe care am bagat-o in spate intre maieu si piele, de aveam o frumusete de cocoasa. Am luat si betele de trek, pe care le-am bagat la spate sub maieu.
Prima si cea mai mare prostie a zilei. In infrigurarea startului, si tot potrivand pelerina/betele la spate am uitat (nu ma intrebti cum - este vorba de prostie in stare pura) de centura cu bidon, in care aveam majoritatea gelurilor. A ramas pur si simplu in cort, si mi-am dat seama fix cu 2 minute inainte de start. A doua prostie a fost ca nu m-am dus sa o iau, chit ca plecam cu 2-3 minute dupa coloana si trebuia sa-mi fac loc printre alergatorii mai lenti din spate. Cum prostia doare, ma va durea si pe mine mai tarziu.
Am facut un scurt inventar din alergare, aveam 2 geluri, 2 activatoare si un magneziu, pe centura cu numar. Tot planul de cursa s-a dus naibii, momentul pentru alt plan, adaptat la ramasitele din dotare. Nici vorba sa mai iau geluri la 40-50 min, iar apa o sa fie o problema pe Custura. O sa beau ca un camiloi la toate punctele si in rest strange din bucu Dinule. Unde nu e cap, vai de kur :)
Se pleaca tare ca de obicei, si alergam pe forestier, pe sosea si pe forestierul spre schit pana in momentul in care panta ince sa ne dea la pateu. De acolo scot betele si incep munca de sclav la galere pe pante in sus. Ajungem repede la schit unde rad 2-3 pahare de apa. Mai beau si peste cateva minute cand trecem de un izvor.
Am ajuns repede la primul punct de control, cam la 1:10. Ma adap iar, 2 bucati de fructe si urcam pe Pleasa, primul varf al zilei. Vremea tine cu noi, ploua marunt cat timp am urcat prin padure, dar nu ne deranjeaza. Ploaie inceteaza cand ajungem pe creasta si chiar se degajeaza un pic plafonul de nori si ceata si scoate oah si oooh-uri la vederea peisajului. Doar Custura este invaluita in nori, si acolo urmeaza sa ajungem.
Creasta intre Pleasa si Piule este alergabila, desi cu atentie, intrucat caderile pot fi urate si de durata. Din pacate este destul de aglomerata, asa ca viteza este redusa. Depasesc cat pot si cand pot. Urcam, cpboram, ne lansam in viteza, urcam iar in pas rapid sau lent, traversam portiuni expuse. O alergare superba, tehnica si expusa, practic printre nori, care s-a terminat, prea repede, printr-o coborare ajutata de o coarda fixa in saua Scorota.
De aici traseul coboara spre cabana Buta, practic refugiul Salvamont. Am facut bine ca nu mi-am bagata betele, pt ca noroiul a trabsformat coborare intr-un glisaj mai mult sau mai putin controlat. Am reusit sa cobor fara sa ma sprijin pe fund si in aproape 3 ore eram la Buta. Mai slab decat anul trecut din cate imi aduc eu aminte, dar nu-i o surpriza pentru mine.
Aici am balotat cat am putut de mult, cam din tot ce am gasit pe mesele de alimentare si am baut 4-5 pahare de apa/izotonic. De aici stiam ca o sa duc lipsa de apa, pentru ca e drum lung pana pe varf, iar acolo apa va fi in cel mai bun caz limitata. Eu transpir destul de mult, asa ca urma sa duc lipsa de apa.
Traseul urca sustinut pana in saua Plaiul mic, de acolo ai cateva sute de metri de respiro, ca apoi sa inceapa urcusul sustinut de 600 m diferenta de nivel pe creasta Custura-Papusa, spre varful Papusa.
Ritmul nu e grozav, desi ma ajut si cu betele, si in curand ma ajung alti concurenti. Vremea e stabila, desi nori se perinda in jurul si deasupra noastra, iar rafale de vant ne aduc aminte unde suntem. E destul de rece si pe la jumatea crestei pun si pelerina pentru un plus de comfort termic (un calcul simplu, nu respira, deci imi pastreaza caldura corporala).
La un moment dat vad pe cineva in fata mea cum scoate telefonul si incepe sa filmeze. ma uit si vad o intreaga herghelie cum vine spre noi, se intoarce cu 90 de grade si apoi defileaza in galop. Superb!
Pe masura ce ne apropiam de varf, pas cu pas, intram intr-un nor destul de tapan. Incep sa se auda fluierele voluntarilor care ne indica ca ne apropiem de varf. Imi este sete si rog pe un nene care cobora de pe varf sa-mi dea putina apa (multumesc mult). In sfarsit ajung sus in 4 ore jumate - 5 fara un sfert. Beau un activator desi nu mai am apa, dar trebuie sa ma trezesc pentru coborarea rapida. Nu am mai luat gelul pastrat special tot din cauza apei lipsa. Bag repede betele in spate si ii dau bataie :)
Incep sa cobor pe lespezile care duceau spre varful Marii, si sunt rasplatit cu o priveliste superba a taurilor Custurii care se vad clar pentru cateva minute sub noi. Incep sa prind viteza si strig de bucurie cand picioarele mele scot scantei pe pietre si lespezi. Dau si peste Bogdan Popescu, care ne astepta in ambuscada sa ne pozeze :). Dau si de 2 turisti straini de la care capat un pic de apa
Trec de varful Marii si ii dau repede la vale. Totusi simt ca piciorul stang scoate un zgomot ciudat, si talpa pare sa scoata un zgomot de clampanit. Ma opresc numai bine ca sa constat dezastrul. Incaltarea stanga are talpa desprinsa de la bot pana la mijlocul talpii. Asta e, ghinion de nesansa, si nici cealalta nu arata mult mai bine. Reiau alergarea dar incerc sa calc cu calcaiul inainte :)))
Viteza ramane buna, si incep sa depasesc destul de consistent. Am si eu un dram (car mai curand) si dau peste un alt concurent, care sta intins si se odihneste. Ma opresc ca sa-l intreb daca e ok, si dupa ce imi confirma il intreb si daca nu are cumva un elastic sau un capat de ceva legabil. Am mare noroc sa aiba o bucata de cordelina (un prusic de fapt) si mi-l si leaga in jurul partii desprinse. Arata ca o falca avariata si legata cu funda, dar a tinut pana jos. Nu stiu cine esti, dar tare iti multumesc pentru ajutor, pentru ca fara tine nu ajungeam jos cu talpa intreaga.
Multumesc frumos si o iau din loc prinzand iar viteza, de data asta calcand corect :D. Alergare este pe iarba, una cu obstacole, dar care, daca o abordezi mai in viteza, nu pune mari probleme. Mult prea curand intram in padure, si dam iarba pe pamant si radacini.Poteca se transforma in drum de car, si ajungem la punctul de alimentare. Cat pe aci sa beau dintr-un fir de apa de pe drum, dar apoi am auzit punctul de alimentare si mi-am dat seama ca e aproape.
Bag serios, apa si mancare si o intind cat de repede pot la vale. Scot un ritm bun pe fals platul atat la vale cat si la deal, oprind la un izvor pentru inca cateva guri de apa. Ajung repede in poiana La Fanete. Trec pe langa multi concurenti care par sfarsiti de puteri. Odata ce m-am alimentat simt ca am inca resurse mari asa ca bag material.
Trecem de fanete si voluntarii de acolo si o luam la vale pe ultima panta, plina de noroi spre finish. Trec pe langa cativa alergatori, cu care schimb incurajari iar unul dintre ei ma recunoaste si imi spune ca este un cititor al blogului. Multumesc Andrei Olariu :)
Este mult noroi, dar muzica lui DJ Trail Run se aude puternic si ii dau tare. Am trecut de linia de finish in 6:15 h, mai slab decat mi-as fi dorit, dar decent in conditiile date.
Dupa-masa si seara au fost foarte placute, cu tocanita, bere, vin de Corcova, foc de tabara, socializare si multa voie buna. Serile de la RSR sunt speciale, daca n-ati fost nu stiti ce pierdeti :)
Am ales si un urmas al decedatelor incaltari. Cu ajutorul lui Silviu Balan (care m-a indrumat la Ionut Zinca) si al lui Ionut Zinca, care a avut rabdarea si amabilitatea sa-mi raspunda la intrebari, plus ajutorul Andreei Zinca & colegului ei am comandat o pereche de La Sportiva Ultraraptor. Va recomand calduros www.fubyshop.ro unde Ionut Zinca insusi va da cele mai bune sfaturi.
Fain concurs, organizare excelenta, ne vedem si la anul :)
O sa adaug pozele pe masura ce apar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu