MIB 2013 - o cursa superba

Initial nu am vrut deloc sa merg la Maratonul International Bucuresti. Cu o zi inainte alergam la Maratonul Pietrei Craiului, un maraton montan solid, cu diferenta de nivel  de 2150m, si nu sunt in stare sa alerg 2 maratoane intr-un weekend. Pana la urma m-am decis la insistemta unui prieten (multumesc Soimule) m-am inscris si la semimaraton la MIB, cu intentia de a alerga 2 curse intr-un weekend sau macar sa vad daca pot :)).



Din pacate vremea ne-a dat peste cap planurile si MPC a fost amanat pentru 2 noiembrie. Imediat m-am gandit sa ma transfer la maraton, ca sa profit de vremea foarte buna pentru alergat. Dupa ceva eforturi si multe emotii am reusit, cu ajutorul nepretuit al lui Victor Vlad, caruia vreau sa-i multumesc inca o data pentru amabilitate. Si cei de la organizare au fost draguti, iar sambata intram in posesia pachetului de conurs. Vremea era racoroasa dar cu soare, asa ca m-am hotarat pentru tinuta de vara, colanti scurti si tricoul de club, desi la ora startului se anuntau 6 grade, dar la pranz temperatura urma sa creasca la 12. Perfect

Alergam impreuna un amic, Andrei Donciu, aflat la primul lui maraton. Dupa o mica discutie in contradictoriu, el vroia 4 ore si eu 4 jumate (PB meu era unul slab, 4:45) am cazut de acord pentru 4:15, un timp care il credeam la indemana, dat fiind conditiile meteo si antrenamentul nostru.

Am intrat devreme in atmosfera de cursa, m-am inchis in casa, n-am mai raspuns la telefon si am mancat cu grija. Am dormit destul de prost, dar nimic nou sub soare.

Timpul inainte de start este mereu prea scurt, asa ca la 9 fara zece impreuna cu Andrei , ne cautam pacemakerul. L-am gasit doar pe unul, mai exact pe doamna Oana Terteleac. Al doilea pacemaker nu a aparut decat din sens opus, din cand in cand.

Cateva cuvinte si despre ea. Mi-a placut foarte mult sa alerg cu ea, este o persoana joviala, amabila, foarte atenta cu micul ei card de alergator, pe care l-a dus integral de la start la sosire. Au fost momente mai grele cand un cuvant amabil si atentia pot face diferenta intre a renunta si a continua. Am avut 2 astfel de momente si cu ajutorul lui Andrei si al ei le-am trecut cu bine. Mi-am parut rau ca nu am putut alerga cu Serban Damian, dar am incaput pe maini la fel de bune.

Prima parte a cursei a fost distractiva. S-a alergat putin sub 6 minute pe km, s-a povestit, s-au spus bancuri, ne-am salut cu nenumarati prieteni, toata lumea era vesela. Am terminat prima tura in 2:06-2:07, un timp foarte bun, in grafic pentru 4:15. Cam pe atunci au aparut si primele dureri, talpi si genunchi. Discutiile s-au mai rarit, dar lumea era inca pusa pe treaba.

Evident de la km 30 lucrurile se complica, dar avem o rezerva de timp, asa ca suntem in continuare safe. Cam pe aici mi-a venit de cap caldura anul trecut, la stadionul National. De data asta strang din dinti si am continuat. Ajungem si la piata Constitutiei, si ne uitam cu jind la zona de Sosire, de care ne desparteau inca vreo 7 km. Intoarcerile in ac de par sunt din ce ince mai dificile si aproape de Calea Victoriei incep sa alunec in spatele grupului, dar fac un efort si ma agat de Andrei. Alergam impreuna cateva sute de metri cam la 10 m in spate, dar ne ajutam reciproc si ne agatam de baloanele Oanei. Urmatorul moment dificil este pe Splai, dar de data asta ne remontan privind marcajele care indica: 38, 39, 40, 41. Alimentan pentru ultima data si picioarele par mai usoare. Andrei pleaca pentru un sprint final, pentru care eu simt ca nu mai am energie. Bravo lui!

Zambetele reapar pe chipurile noastre odata ce intram in ultimul km. Se aud si din ce ince mai multe incurajari si cum inttram pe ultima linie dreapta, de aproape juma de km simt ca as avea energie pentru un sprint, dar ar fi pacat sa ratez sosirea cu pace-grupul asa ca raman si terminam cu bratele sus.

4:12:46, personal best

O alergare frumoasa, multi prieteni, vreme ideala - ce-ti poti dori mai mult? Ne vedem la anul ;)

PS o sa mai adaug poze pe masura ce le voi primi