N-am mai scris nimic timp de 2 saptamani pentru ca am zacut la pat cu piciorul in ghips, de la o entorsa la handbal si mi-a fost cam greu sa scriu stand cu piciorul in sus. Nici acum nu pot sta mult pe scaun, dar o sa incerc sa scriu cat de mult pot.
Duminica dimineata am batut palma pentru masina pe care vroiam sa o inchiriam. Am gasit-o prin combinatorul hotelului (fiecare hotel are un tip care se ocupa de toate, de la cazari, negociere pret, pana la toate nevoile extra-hoteliere ale clientilor).
Cea mai ieftina masina de la agentie costa 25 Euro pe zi (Fiat Polio) dar era prea mica pentru 4 oameni si bagaje multe. Am cerut un Logan, dar cum nu aveau nici unul disponibil atunci, am luat la acelasi pret, 30 Euro pe zi, un Mitsubishi Lancer. Ne-a mai costat 5 Euro pe zi un full Casco, asigurare absolut necesara intr-o tara ca Maroc, unde se conduce nitel haotic.
Abia pe la 4-5 am reusit sa teminam cu toate angaralele, cumparaturi si drumuri, si am plecat cu totii + Sam care va veni cu noi o bucata de drum cu masina prin Maroc. Planul era sa mergem intai la Oukaimeden, o statiune de schi aflata destul de aproape de Marrakesh, sa ne incercam norocul cu Angour, un varf semi-tehnic de 3616 m. Dupa, o luam spre desert si spre 2 chei foarte frumoase, incheiand tura cu o cascada superba.
Cum am inceput sa urcam spre statiune, s-a lasat o ceata foarte deasa, care ne-a impus un ritm de melc. Am ajuns pe intuneric si pe ploaie si cum toate locurile de cort pareau sub apa si ceata fiind inca stapana, am incercat sa dormim la cabana CAF-ului. Ghinion, era plina ochi cu liceeni francezi, dar am reusit sa ne intelegem cu paznicul de la cabana federatiei marocane de schi , care era inchisa (thx Sam). Acelasi Sam s-a inteles cu paznicul sa ne faca si noua un tajin, noi urmand doar sa cumparam ingredientele. Cumparaturile in piata au fost foarte distractive, mai ales disputa dintre Sam si macelar despre cum va fi taiata jumatatea de pui pe care am cumparat-o. :)
Rezultatul a fost absolut delicios si n-am lasat absolut nimic in vas.
Dimineata ne-am sculat si, cum vremea era superba, am taiat-o spre Angour. Sam ne-a dus cu masina vreo 5 km ca sa castigam timp, si ne-a lasat intr-o curba unde drumul era blocat de zapada. De acolo mai aveam cateva sute de metri pe langa sosea ca apoi sa urcam spre creasta. Avizati de patania cu soarele de pe Toubkal, ne-am pus turbanele.
Urma sa urcam pe creast de NV, un traseu mai tehnic decat clasicul, cotat AD+. Dupa urcusul non-tehnic speram sa ne dezmortim nitel si mainile si n-am fost dezamagiti.
Urcusul a inceput cu o panta de bolovani, trecand rapid pe o zapada destul de tare, care ne-a obligat sa ne punem coltarii. Apoi am urcat pe un valcel larg pana la o sea unde zapada s-a terminat asa ca jos coltarii.
Odata ajunsi pe ce credeam noi ca va fi creasta, ne-am trezit pe o spinare larga, care continua cu un valcel uscat printre 2 peretei. Urcusul era garnisit cu grohotis si tufisuri ciudate, care aratau ca niste niste bolovani galbeni, si ne-a scos in creasta propriu-zisa, unde am dat iar de zapada si ne-am pus iar coltarii.
Pana aici a fost o simpla plimbare si deja ne intrebam de ce ruta este cotata ca tehnica, mai ales ca vedeam varful destul de aproape si credeam ca intr-o ora vom fi acolo. Evident ca ne-am inselat pt ca traseul de creasta incepea practic de acolo. A urmat iar o fata cu zapada pe care am traversat-o cu grija si apoi o panta stancoasa nu foarte abrupta, cu un strat subtire de gheata, unde ne-am amuzat destul de copios pe gheata si unde un natarau si-a pocnit mana fara manusa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu