Apoi a inceput nebunia la Accenture. Mi s-a propus sa ma ocup de participarea colegilor mei, asa incat au fost 2 saptamani intense. Liste peste liste, tricouri tehnice pentru fiecare (la marime), modificari de liste, discutii cu organizatorii, cu colegii, cu peste jumatate din cei 116 participanti. Apoi au inceput sarabanda schimbarilor de pe liste, pentru ca romanii sunt schimbatori ca vremea.
Pana la urma am reusit sa imbracam, organizam, sfatuim, indrumam pe toata lumea, cu mare consum de timp si nervi. Nu m-as fi descurcat fara colega mea Anca Patrascan, caruia ii multumesc si aici.
Sunt bucuros ca am reusit sa conving mai multi oameni sa participe la primul lor concurs, oameni care se gandesc deja la urmatorul concurs. Virusul alergarii loveste rapid si decisiv.
Sambata am fost amandoi voluntari la Cursa Copiilor. Greu, dar foarte frumos. Am fost repartizat la zona de asamblare si am avut de munca nu gluma.
In dimineata cursei eram ca pomul de Craciun, sacul meu cu echipament si inca 6 kituri pentru colegii care s-au inscris in ultimul moment. Am beneficiat de bunavointa organizatorilor, care m-au lasat sa ridic kiturile unor colegi care au renuntat, kiturile care le-am repartizat la alti doritori.
Am reusit sa dau kiturile, asa ca am putut sa ne concentram la cursa noastra. Un pic de incalzire cu Luiza si ne aliniam la start. Prin dreapta noastra ajungeau la finish participantii la cursa populara. Printre ei serpuiau cu viteza mare primii finisheri de la 10k. Inca o balba de organizare, cei de la 10 k treceau cu mare viteza printre alergatorii lenti de la coada cursei populare. Din fericire nu s-a intampla nici un incident.
Plecam din sectorul C, si trecem peste linia de start cam la 2 minute de la pocnetul pistolului (care probabil are amortizor, pentru ca nu l-am auzit niciodata). Ingramadeala mare in primul km, dar noi alergam lejer, fara stres. Suntem in grafic, dar dupa vreo 2 km vad ca Luiza are grimase. O doare un muschi pe tibie, mai ales nu a vrut prea multa incalzire ca sa-si salute prieteni si colegi de la cursa de 10k. O lectie buna as zice :))
Urmatorii 3-4 km ii facem intr-un ritm de aproape 6 pe mie. Mie imi convine, iar Luiza stie ca trebuie sa acceleram daca vreo 2 ore. Pe la piata Muncii isi revine si o duc cam la 5:40. Imi place foarte mult cand ne intersectam din sens opus cu alti alergatori, prilej de salutat si incurajat prieteni si alergatori. Kilometrii curg usor, Luizei ii revine zambetul pe fata, ritmul nu e foarte intens.
Incerc sa o tin de vorba cat timp maresc foarte usor pasul, ca sa reintram sub 2 ore. Aproape de Unirii suntem cam la 1:55-57 conform calculelor mele aproximativistice. Incepem sa depasim multi concurenti plecati in tromba. Ma tot uit dupa pace-grupul de 2 ore, care nu se vede la orizont in fata sau in spate. Probabil au avut probleme pentru ca nu i-am vazut deloc.
Trecem de zona de start/sosire si Luiza arata bine, vorbeste cu mine, se enerveaza cand o necajesc, deci suntem ok, Amandoi formam cu cuplu foarte colorat de alergatori, greu sa ne treci cu vederea.
Urmeaza si Calea Victoriei, unul dintre locurile cele mai frumoase in cursa, cu multi oameni la incurajare. Suntem bine, si planuiesc sa acceleram in ultimii 2 km.
Intoarcem la Eroilor si de aici mai avem mai putin de 2 km. Accelerez si o trag dupa mine pe Luiza, care protesteaza usor, dar ma urmeaza. Suntem cam la limita celor 2 ore si nu as vrea sa trecem peste cu cateva secunde. Deja alergam cu sub 5 pe mie si se vede finishul. O groaza de prieteni si cunoscuti ne incurajeza.
Am trecut linia de finish in fix 2 ore, la secunda (timp oficial 1:59:60). O cursa foarte relaxanta pentru mine, prima data cand reusesc sa stau cuminte si sa alerg o cursa pentru antrenament si nu pentru pb :))
Au urmat socializarea, pozelele cu toata luma, si papa bine meritata.
Cateva cuvinte despre organizare:
- o imbunatatire certa la ridicare kituri, flexibilitate marita fata de anii anterior
- comunicare foarte buna cu persoana de contact (multumesc Alexandra Calin)
- traseul fara probleme, bine marcat si delimitat
- kitul subtirel fata de cum m-am obisnuit la concursurile de trail, dar in linia a ce vedem si la martoanele de sosea de afara
- tricoul tehnic Adidas ok, mie imi place. am auzit multe parere contrare, dar e o chestie de gust
- medalia ca de obicei (urata si grea). Chiar nu se poate face un design mai deosebit?
- gafa mare la finishul comun cursa populara-10k. Inca o data se vede ca cei care iau deciziile nu sunt alergatori activi
Per total un eveniment reusit, cursa creste si are de la an la an mai mult alergatori. S-a trecut peste numarul de 3000 alergatori la semimaraton, poate vom fi 4000 la anul :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu