Nu e maraton de trail, dar pentru un maraton de sosea (asfalt si drum forestier) diferenta de nivel este destul de buna, cam 500 m la cursa de 30k si 700 la distanta clasica. Anul acesta au disparut distantele mici, 15 si 21, o proba de maturitate a cursei trecuta cu brio.
Nu va mai plictisesc cu amanunte extraalergare, ci trecem direct la actiune. Nu aveam mari ganduri la start, m-am inscris la proba mea preferata 30k, cu gandul la o cursa rapida, pana in 2 ore jumate. Acum 2 ani am avut 2:48, iar anul trecut, la 2 luni dupa ce terminasem cu spitalul, am alergat proba de 15, mai mult nu am indraznit.
La incalzire l-am regasit pe partenerul meu de antrenamente de toamna prin muntii de langa Brasov, Toro Tibi, si am constatat ca aveam numere pereche 327 si 328, asa ca am decis sa alergam impreuna cat se poate. Apropo de numar, crerierul meu a fost in greva dimineata (nu a primit cafea), asa ca m-am chinuit sa pun numarul pe un crac al colantilor de alergare, in loc sa-l prind simplu cu ace de siguranta de centura cu geluri.Vreme inchisa, cu ceva burnita, altfel excelenta pt alergare.
Startul a venit repede si s-a plecat ca din pusca. M-a luat valul si m-am lipit de grupul fruntas (Tibi a avut ai multa minte). Mi-am dat seama ca merg prea repede cand l-am vazut dupa cateva minute la 2 metri in fata mea pe Robert Hajnal. Ok Dinu, mergi cu 3 si ceva pe mie, e drept ca la vale, asa ca mai lasa aburii de atlet (cotlet mai bine zis) si stai cuminte. Tibi m-a ajuns din urma dupa un km, avand primii doi km unul sub 4 si celalat 4 si un pic pe mie.
Apoi am intrat intr-un ritm alert, pe care l-am tinut si cand a venit urcarea spre cetate. Doar pe piatra cubica pe zonele mai abrupte am mers mai incet. Ca de obicei bucata de traseu prin cetate este o placere, si de data asta am reusit sa nu mai alunec pe scarile de lemn.
La vale ne intersectam cu o groaza de oameni, semn ca eram in fata cursei. Tibi o ia tare la vale si ma iau dupa el. Incurajez pe alergatorii mai lenti de la coada, mai ales ca stiu si eu cat de bine prind astfel de incurajari.
Traseul e un pic schimbat, facem si o o bucla (binevenita) prin centrul orasului, chiar daca luam niste curbe destul de stranse. Sunt fraier si pierd un gel care nu fusese bine fixat in centura. prostia se plateste. Ne ajunge din urma prietena lui Tibi cu masina, si ne scalambaim ca niste maimutici, spre stupefactia trecatorilor. Din pacate rasnovenii, nici la aceasta editia cu nr 5 nu s-au obisnuit cu alergatorii.
Iesim din oras la un pace bun si incepem alergarea spre cabana Himalaya. Oprim alternativ la punctele de hidratare dispus des, si ne ajungem din urma. Din cauza asta pace-ul scade nitel pe la 5 pe mie. De la cabana, km 16 Tibi accelereaza si ma trage dupa el, intr-un ritm sustinut, desi panta e mai accentuata. Mergem excelent 4:40-4:50 si ajungem la punctul de intersectie, unde pleaca bucla spre Diham. Decid sa iau un gel si il pierd pe Tibi care continua in acelasi ritm.
Ma napustesc dupa el si reduc treptat-treptat distanta, dar cu un consum de energie cam mare. Cand mai aveam 10 m ajunge sus, si o ia la vale. Eu pierd iar timp cu hidratarea, asa ca are iar un avans de cateva zeci de metri si nu reusesc sa ma mai agat de el. Coboara foarte bine, asa ca il las si imi vade cursa mea. Este clar ca mai trebuie lucrat la coborare, nu reusesc sa mentin un ritm foarte rapid mereu. Intersectia vine destul de repede, dar pana atunci m-am bucurat sa salut multi cunoscuti care inca erau pe urcus.
De aici am intrat in a doua bucla pe urcare, mai scurta, dar si aici am avut o surpriza. Ca sa scoata bucla e 3 km de la final, pana la casa albastra, cine a fost la editia anterioare o cunosc bine, au prelungit spre Malaiesti urcarea, obtinand o bucla de vreo 3 km, cu o urcare destul de sanatoasa. Fara locomotiva Tibi in fata am urcat destul de prost, 6-7 pe mie. Cei din fata mea erau departe, iar in spate aveam un avans de cateva sute de metri fata de urmatorii alergatori.
Am intors si eu pentru ultimii 5 km. Mergeam destul de bine, cam 4:30, dar la vale. daca as fu avut oe cineva in raza vizuala poate gaseam motivatia sa trag mai tare, singur este greu.
Am ajuns la finish in 2:25:52, cu un pace de 4:52, si o diferenta de nivel de 492 m inregistrata de Garmin. O cursa buna as zice.
Castigator a fost Robert Hajnal, cu un timp excelent de 2:53, foarte tare pentru un concurs cu diferenta de nivel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu