Wings for Life - the Calareti experience

Nu-i asa ca nu ati auzit de Calareti? Cum care Calareti? Minunatul sat din judetul Calarasi, pe vechiul drum spre mare, populat de apasi, de unde si numele de Calareti :))

Dar sa o luam cu inceputul. Cu riscul sa va dezamagesc, nu am alergat la Wings for Life, intrucat nu stiam cand ma intorc in tara, si pica prost intre 2 maratoane montane. Dar daca nu alerg, atunci este momentul sa-mi mai platesc din datoriile catre comunitatea alergatoare, asa ca m-am oferit vineri seara ca voluntar, cu ocazia unei alergari cu Oana Badea si Gabi Solomon. Zis si facut, duminica dimineata la 6 la datorie :p

Alarma a sunat la 4:40 dimineata, cu greu m-am sculat, facut cafea, calcat pe coada matzei (ups :D), mancat, aburcat in masina si cap compas spre parcarea Cora Pantelimon. Ploua marunt

Am ajuns acolo si am facut cunostiinta cu echipa de la punctul de alimentare de la km 35, compusa din coordonatoarele Adriana Stoian, Andreea Dusencu, si racanii Ana Nicolaie, Iuliana Almajanu si cel mai neinstruit soldat, prima data la o masa de alimentare de parte care nu alearga.

Sunt obisnuit doar sa prad mesele de alimentare, iar bietii voluntari sa faca curat dupa mine, asa ca a fost o experienta inedita, dar foarte amuzanta.



Dupa briefingul de la sosire, a urmat o perioada lunga de asteptare, pigmentata cu sesiuni de carat lazi cu diverse produse. Timpul a trecut repede cu atatia prieteni in jur, iar alergatorii au mereu multe sa-si spuna.

In sfarsit a venit si ora plecarii, si ne-am incolonat cu totii spre autocar. Adriana a plecat mai repede cu duba cu produse. Drumul pana la postul de la km 35 a durat ceva, din cauza ca logistica WFL bloca circulatia :))

Impresionanta organizare, sute de voluntari, sute de gardieni care au blocat cu garduri metalice toate drumurile de acces in traseu, zeci de autocare, camioane, dube, multe masini de la Politie, Jandarmerie, firma de securitate, etc.

Locul nostru a fost intr-o minunata localitate din Baragan, numita Calareti, populata in majoritate de o anumita etnie. Sosirea noastra provoaca rumoare, mai ales cand instalam masele si banerele WFL. Decidem sa nu scoate inca produsele (apa, Red Bull, izotonic, fructe, dulciuri, saraturi) pentru a nu risca o invazie cu consecinte dezastruoase. Ploua iar marunt, asa ca ne refugiam in duba.

Ploaia inceteaza repede, asa ca iesim din masina, ca sa descoperim ca bastinasii incep sa se instaleze cu catel purcel, banci si scaune in apropriere. Incep si intrebarile de genul:
- ce se da, se da ceva?
- de la ce partid sunteti?
- maica, faceti gratar, sau ce-i cu mesele aistea?
- Doreleeeee, ia vezi ce vor astia?
Din cand in cand cate o repriza de manele ;)

Decidem sa chemam ajutoare de la Alistar Sec, care ne trimit rapid un gardian care ne-a ajutat sa-i tinem mai la distanta pe curiosi. Descoperim ca suntem pozitionati strategic, intre cele 2 carciumi din Calarati, deci in acel punct in care se concentreza toate energiile satului, unde cultura isi da mana cu cunoasterea si stiintele primordiale ale pamantului. Hough!

Lumea de aduna ca la urs, iar comentariile inteligente o au mai ales ca tinta pe Ana Nicolaie, care are intelepciunea sa nu le raspunda. Din fericire mai vine si o masina de jandarmi, care parcheaza la 100 m si masinile de la Alistar trec la cateva minute.

Scoatem si aranjam totul pe mese si asteptam sa ne vina musterii.

Primul alergator vine la 15:10, si spre surprinderea noastra indienii aplauda si bat cuba cu alerrgatorii. Care alergatori sunt putini, 10-15 poate, cu de 2-3 ori mai multi biciclisti care ii inconjoara si preced. Tinem cu greu multimea in frau, dar totusi se comporta civilizat si aplauda fiecare alergator. Din cate am inteles si in celelalte sate alergatori au fost foarte bine primiti de localnici. Foarte frumos

Sunt bucuros sa intalnesc prieteni si cunoscuti care ajung inaintea balaurului pe roti, Florin Simion, Toma Coconea, Victor Vlad. Strig si urlu cat ma tin bojocii.

Apare si prima fata, care a si castigat la feminin, cursa nationala, insotita de un impresionant comvoi de masini, jeepuri, etc

Florin Simion ajunge chiar inainte masinii de finish (balaurul) si pierde un minut pretios ca sa-si faca un preparat misterios, in 2 pahare. Il ajutam si chiar cand o ia din loc, dupa curba apare balarul. sa speram ca potiunea era buna si pentru recuperare :)))

Mult prea repede a ajuns balaurul, care tocmai o infulecase pe Flori Buga, alta prezenta cunoscuta, care a alergat foarte binem tinand cont ca este o specialista a distantelor scurte. Sincere felicitari :)

Balarul era in capul unui convoi gigantic, cu zeci de vehicole, ambulante, autocare, etc. Incepem sa strangem si ne este frica de o alta navala. Ii oprim cu promisiuni ca le dam tot ce era pe mese. Strangem ce era de strans si apoi ii potoli pe apasi, care sunt cat pe ce sa se ia la bataie pe bucatile de fructe, covrigei, etc. Ca ramas bun, calaretii ne pun manele la volum maxim :D

A fost exact cum vedeti la stiri, cand se deschide un magazin nou, abia ne-am recuperat tavile. In timpul operatiunii ne-a venit si noua autocarul si am plecat rapid de la fata locului. La revedere Calareti :)

In autocar vesealie mare, ii recuperam si pe cei de la km 40 si 45 si o luam spre baza printre campurile galbene de rapita.

Multumesc echipa din care am facut parte, m-am simtit foarte bine cu voi, dar data viitoare sper sa ajung la voi ca alergator. pe curand :)

Inchei cu alte cateva poze superbe, cc Adriana Stoica